Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Simpozion internaţional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski de Albert Kovács

Fundaţia Dostoievski - Fundaţia Culturală Est-Vest Bucureşti are un omolog de mare prestigiu la Moscova: Fond Dostoevskogo. De un deceniu, această fundaţie, condusă de Igor Volghin, profesor la Universitatea din Moscova, organizeaza simpozioane internaţionale de amploare cu teme ce gravitează în jurul operei marelui romancier. Evenimentul ce a avut loc în Capitala Rusiei la sfîrşitul anului trecut a fost intitulat Al II-lea Simpozion Internaţional: Literatura rusă în contextul culturii mondiale. 500 ani de atestare a familiei Dostoievski - 1506-2006.
Despre amploarea simpozionului vorbeşte însăşi participarea din zeci de ţări - de la Japonia pînă la SUA şi Mexic. Numărul şi varietatea comunicărilor prezentate - peste 200 - au fost impresionante. Au funcţionat o multitudine de secţii: Căutările religios-filosofice ale literatuirii ruse; Poetica textului artistic: aspecte teoretice şi aplicate; Problemele poeticii lui Dostoievski; Destinul scriitorului: biografie şi istorie; Dostoievski în conştiinţa artistică naţională şi mondială; Rusia - Occidentul - Orientul în dialogul culturilor; Provocările actuale şi realitatea literaturii postsovietice.Accentul s-a pus pe dialog, care a prevalat chiar şi în secţiile ce nu au fost supranumite "mese rotunde" (printre acestea din urmă, au figurat teme ca: Literatura rusă contemporană-stări şi perspective; Concepţiile eshatologice ale lui Dostoeivski etc.).
Cercetările dostoievskiene actuale se caracterizează prin extinderea nemaiîntîlnită a zonelor şi componentelor hermeneuticii. Se merge riguros la amănunt şi la documentarea aspectelor textuale sau intertextuale, prototipuri, biografia etc. Cele mai interesante lucrări dezvoltă acea nouă direcţie de interpretare a operei marelui romancier care s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin D.Lihaciov, G.Fridlender, R.Neuhauser, J.Catteau, M.Jones, H.-J.Gerigk, W.Schmid, G.Kiraly, V.Vetlovskaia, Valeriu Cristea şi alţii. Sensul acestei noi interpretări constă în reabilitarea integrală a poeticii lui Dostoievski în toate dimensiunile sale: cea naratologică, a realismului fantastic şi mitic, a imagisticii multidirecţionale, asociativ-contrastive, a stilului contrapunctat, modern. În cazul unor teme reluate - cum ar fi cele comparatiste - se merge în adîncime; astfel, alături de Schiller, Goethe, Balzac, Camus, Faulkner, Gide sau Thomas Mann, apare tot mai des Biblia, tragicii greci, Shakespeare. Dar sînt şi foarte multe teme noi, unele surprinzătoare, cum ar fi comparaţia în planul creaţiei cu Wagner, Kierkegaard, T.S. Eliot, interferenţa cu Mircea Eliade (comunicarea Elenei Loghinovski). Mai multe lucrări au abordat problema sinuciderii în opera lui Dostoievski sau alte teme, variate şi uneori, aparent, ciudate: Mitologia matriarhatului, Egipetul lui Rozanov - Dostoievski şi Andrei Belîi; Dostoievski şi Bunin, Merejkovski, avangarda rusă etc.
Observ o abatere de la această tradiţie de abordare estetică a operei lui Dostoievski, în direcţia interpretării ei exclusiv religioasă, ortodox-fundamentalistă. Altă dată, dogmaticii au reproşat romancierului ideile sale tendenţios-religioase, iar acum el este declarat mare scriitor pe baza credinţei sale pravoslavnice. Se discută chiar despre dezvoltarea unei noi discipline de cercetare, cea a "filologiei religioase" , orientare a cărei reprezentantă in extremis este teologul amator Tatiana Kasatkina - preşedintele unei secţii şi moderatorul unei "mese rotunde" cu tema Concepţiile eshatologice ale lui Dostoievski. Iată şi cîteva titluri din programul primei secţii: însemnul dumnezeesc la preasfinţitul Antonie (Blum) şi în opera lui Dostoievski; Prezenţa lui Dumnezeu în interpretarea lui Dostoievski şi Nabokov; Dionisismul creştin şi personalismul lui Dostoievski. Atunci cînd sunt punctuale, asemenea demersuri se dovedesc binevenite, de multe ori se uită însă că, dacă panteismul lui Zosima este într-adevăr creştin, autorul romanului înclină, adesea, spre Dmitri Karamazov, un dionisiac fără margini. Dostoievski a fost, bineînţeles, un creştin ortodox, dar el căuta o credinţă adevărată, oscila chiar, într-un timp, între credinţă şi necredinţă, creînd opere despre şi pentru om, pentru omenire, fără deosebire de apartenenţă confesională. Creştinismul lui Dostoievski nu a fost unul exclusivist, iată de ce nu încetez să repet că în Japonia, de exemplu, scriitorul este receptat în mod specific, dar nu mai puţin profund decît în Rusia.
În centrul secţiei Destinul scriitorului: biografie şi istorie, tot Dostoievski se afla. Aşa, de exemplu, Natalia Şvarţ trece în revistă acţiunile legate de atestarea a 500 de ani de la documentarea arhivistică a familiei Dostoievski. Menţionez că o primă comunicare pe această temă a făcut-o Natalia Şvarţ la Simpozionul Internaţional Civilizaţia europeană; unitate, unicitate, deschidere organizat de Fundaţia Dostoievski din România, împreună cu Uniunea Scriitorilor din România la începutul lui octombrie 2006, la Bucureşti şi Port Cetate de pe Dunăre (şi reflectat în filmul lui Ion Cristea Simposion, la TVR Cultural).
În alte secţii, de exemplu cea de poetică, nu a mai prevalat opera lui Dostoievski, ci literatura rusă în genere - în context universal. Invoc şi aici cîteva titluri: Codul receptării literaturii ruse în Franţa; America în proza rusă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea; Metafora în istoria literaturii ca modalitate de dialog între două culturi; "Dansul Nataşei" - perceptul semiotic englezesc; Boris Pasternak şi Ernst Kassirer; Jocul a la classique şi subcultură: o provocare a contemporaneităţii; Transformarea limbajului romanesc în proza de la sfîrşitul secolului XX; Conştiinţa grotescă de la sfîrşitul secolului XX: A.Terţ, S.Davlatov, T.Tolstaia, I.Mamleev. La această secţie a fost discutată şi comunicarea subsemnatului Forma fără formă şi lipsa de stil la Dostoievski - de fapt, un capitol din cartea Poetica lui Dostoievski (Univers, 1987), capitol ce nu a apărut pînă acum într-o limbă de largă circulaţie.
S-a hotărît ca în urma simpozionului să fie publicat un volum care să cuprindă rezumatele extinse(două pagini) ale tuturor comunicărilor prezentate, precum şi textul integral al unor comunicări de certă valoare şi real interes.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara