Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Spleen-ul cerebral de Tudorel Urian

Pu}ini dintre scriitorii români de azi s-ar încumeta să se măsoare cu Ruxandra Cesereanu în privinţa productivităţii editoriale. De la revoluţie încoace, autoarea din Cluj a publicat nu mai puţin de douăzeci de volume de poezie, proză şi eseistică, dezvăluind o paletă de preocupări surprinzător de largă. O astfel de autoare capabilă să treacă fără emoţii de la crimele gulagului la mărturisirea curajoasă a propriilor obsesii sexuale şi de la onirism la analiza rece, ştiinţifică, a revoluţiei (sau, mă rog, ce o fi fost) din decembrie 1989, nu putea stârni decât admiraţie fără limite sau scepticism până la refuz din partea colegilor de breaslă. Prea scrie mult şi împrăştiat pentru ca toate cărţile care îi poarte semnătura să fie valoroase, gândesc cei care doresc cu orice preţ să îi caute nod în papură. Alţii, dimpotrivă, găsesc în chiar această prolificitate ieşită din comun semnul suprem al valorii. Una peste alta, scrisul Ruxandrei Cesereanu mai conţine probabil un record: cel al cometariilor în contradictoriu. Cel puţin cel mai recent dintre romanele sale, Naşterea dorinţelor lichide a avut parte de comentarii şi evaluări aflate la polii opuşi, venite din partea unor critici de certă autoritate ai vieţii literare de azi. Ceea ce, să o recunoaştem, nu poate fi decât în avantajul cărţii şi al autoarei.

Masivul volum de poeme Coma este un fel de variantă lirică a cărţii de proză Naşterea dorinţelor lichide. De altfel, cel puţin poemele care compun mini-ciclul suita porceaskă par prelungiri ale portretelor de bărbaţi realizate în aqua forte pentru volumul de proză ("... avea succes cu barierele de falsă sihăstrie/ dar nu şi cu sexul lui pulverizat/ se bătea în piept ca o maimuţă cu purici/ striga în gura mare că e cel mai persecutat şi sinistrat/ apoi cu gura strâmbă s-a preschimbat în demon major/ guiţa adesea nu doar în somn ci şi pe stradă/ păru-i căzuse pielea i se boţise/ invidia femeile pentru că îşi pot alege plăcerea/ invidia bărbaţii pentru că erau necastraţi..."). Prin urmare, este de aşteptat ca şi volumul de poezie să stârnească cel puţin la fel de mult interes din partea criticii, concretizat în reacţii contradictorii. Cu siguranţă, vor fi destui cei care vor pune sub semnul întrebării însuşi statutul de poeme al textelor Ruxandrei Cesereanu. Cerebrală până la Dumnezeu autoarea pune accentul pe idee în detrimentul trăirii, fapt pentru care textele sale au o serioasă componentă eseistică şi chiar filosofică. "Coma" însăşi este descrierea cu precizie clinică a obsesiilor şi a gândurilor celor mai nebuloase. Aceasta nu se poate face însă fără o serioasă risipă de... luciditate. Poemele sunt discursive, raţionale, înţesate de citate şi aluzii culturale şi întrebări existenţiale explicite sau sugerate. Pasiunea - câtă este şi, mai ales, câtă s-a pierdut pe firul întortocheat al vieţii - este filtrată prin intelect. Rezultă un soi de cugetări lirice de tipul rubayatelor lui Omar Khayyam (chiar dacă forma poemelor Ruxandrei Cesereanu diferă radical, catrenelor persanului opunându-le ample dezvoltări discursive), a căror menire este să-l facă pe cititor să-şi pună întrebări.
Amplele poeme din ciclul care dă titlul volumului, Coma, sugerează spleen-ul existenţial atât de comun poeţilor de după 1989, fără însă a recurge la imaginarul expresionist şi libertatea lexicală ale reprezentanţilor "Generaţiei 2000". Spre deosebire de nihilismul douămiiştilor, în versurile Ruxandrei Cesereanu răzbat ecouri din poezia anilor '70 (revoltele sale existenţiale aduc uneori izbitor cu cele ale lui Virgil Mazilescu) şi procedee formale ale liricii anilor '80 (atitudinea cerebrală, lipsa afectelor, ironia, cinismul, citatele şi aluziile culturale, detaşarea autorului de problematica propriu-zisă a versurilor). Parafrazele după poeţii generaţiei '70 şi nu numai, sar în ochi. Poezia lehamitea începe cu un vers care trimite, voluntar sau involuntar, cu gândul, la un foarte celebru volum al lui Mircea Dinescu ("mi-a fost greaţă ca după o beţie cumplită cu dumnezeu"), marginea poartă în efigie chipul lui Dosoftei ("la marginea cu hoţi şi curve şezum şi plânsem"), iar ultimul vers al poemului castrarea îl parafrazează ironic pe unul dintre favoriţii autoarei, Virgil Mazilescu ("e linişte şi seară va fi bine"). Alte versuri sugerează un soi de înţelepciune destul de obscură asemănătoare cumva proverbelor chinezeşti: "Toate femeile sunt singure în carnea lor,/ aşa cum toţi bărbaţii sunt singuri în moartea lor".

Poemul 23 din cel de-al doilea grupaj al cărţii, Pielea grea poate fi citit şi ca un manifest ars poetica. Îl voi cita integral: "Am scris întotdeauna despre singurătate, ură, trufie,/ despre atingeri grele de sudoare,/ despre guri căscate a moarte ori cocoşaţi de păcate./ Dar cel mai mult despre dragoste am scris,/ cât este de ruptă-n carne, cât de zgrunţuroasă,/ ori, dimpotrivă, sfioasă, blajină şi lunecoasă./ Mi-ar fi fost greu să trăiesc fără viermele acesta/ care, cândva, a început să cadă din mine./ M-a tăiat până la unghie,/ chiar şi plămânii i-a ronţăit pe margini, lăsându-le franjuri vineţii./ Cine se spânzură de ei, va pricepe de simt aşa cum simt." (p. 100). Poemul este pe deplin reprezentativ pentru poezia Ruxandrei Cesereanu din acest volum. El dezvăluie principalele teme de reflecţie ale autoarei, dar spune multe şi despre retorismul, uneori foarte puţin poetic al versurilor. Poeta dă senzaţia că recurge uneori la cadenţe de marş pentru a exprima stări ce ţin de cea mai delicată intimitate. În felul acesta versurile se transformă în raţionamente, poate interesante şi incitante, dar aflate în imposibilitatea de a stârni fiori lirici. Totul este explicit, raţional, argumentat, îndosariat. Pe aceleaşi segmente tematice, strigătele viscerale ale milenariştilor au infinit mai multă viaţă decât raţionamentele aseptice ale Ruxandrei Cesereanu.
Acelaşi grad zero al trăirii caracterizează şi ciclul nights in black satin, chiar dacă titlul cu rezonanţe retro (un celebru hit al formaţiei The Moody Blues, de la sfârşitul anilor '60) ar putea sugera o mai mare implicare sentimentală. Nici un sentiment nu sparge platoşa lucidităţii, iar autoportretul pe care şi-l schiţează autoarea seamănă cu un tip de picturi cam naive care surpind prin bogăţia şi precizia detaliilor, dar nu stârnesc niciun fel de emoţie artistică. Chiar dacă poemul se numeşte bolboroseli, nici măcar lectura în cheie ironică nu ajută prea mult: "m-am născut somnambulă dintr-o mamă şi un tată/ nu am zburat niciodată cu elicopterul/ am un singur bărbat/ la apusul soarelui stau cuminte şi-aştept/ nu sunt frumoasă nici urâtă/ iarbă stâncicase lumina­te-n amurg/ şi-un răsărit golaş în pântecul meu/ nu-mi şterg ochii în batiste evanghelice/ nu am făcut copii/ nu port centură de castitate/ vreau o insulă grecească flori sălbatice/ bărbatul meu/ pâine şi vin/ asigurare pe viaţă nu mi-am făcut." (p. 152)
Lehamitea, scârba, mizeria fiziologică, golul existenţial provocat de lipsa comunicării corupe şi aneantizează totul, inclusiv dragostea, care, în timp, se transformă într-o anticameră a morţii. Procesul poartă un nume, înnegrirea, şi este descris în poemul omonim: "neagră sunt eu/ neagră la creier şi vene/ carne chircită şi moale/ tare şi-ntinsă ca arcul/ mirosuri decojiri obiecte/ corpuri foarte atinse/ zemuri femeieşti/ cuvinte obscene doar cât să provoace/ ligamente bărbăteşti/ sângele ca o broşă de coral/ gheţari acizi în piele/ femeile sunt nişte hoteluri albe/ unde bărbaţii dorm cu embrioni în coapse/ camera frigorifică îi aşteaptă pe toţi." (p. 169)

Poemele Ruxandrei Cesereanu din volumul Coma par a fi opera unui bătrân înţelept, dar cam mizantrop. Sunt spuse pe şleau multe dintre spaimele şi obsesiile condiţiei umane din acest dement început de mileniu trei, fără însă ca prin aceasta cititorul să se simtă atins de mari revelaţii estetice sau existenţiale. Mă tem că poeta Ruxandra Cesereanu a ajuns să îi plătească un tribut exagerat de mare extraordinarei admirabilei Ruxandra Cesereanu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara