Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poşta redacţiei:
„Stafii colerice înfipte în boltă“ de Horia Gârbea


Eduard Zalle. Vă adresez acest răspuns ca să clarific pentru toţi corespondenţii că eu pot propune redacţiei publicarea unor texte, dar nu pot în niciun caz să impun acest lucru. Faptul că îmi cereţi să vă spun „termeni şi condiţii" de publicare este cam ciudat cîtă vreme nu îmi trimiteţi mai întîi textele. Condiţia este una singură: poezia să fie valoroasă, încît să-mi placă şi să o pot propune, atît de valoroasă încît şi redacţia revistei să accepte să o găzduiască în paginile ei. Faptul se poate produce exclusiv prin cercetarea textului, după ce va fi primit.

Ştefan Muşat. Recurgeţi la un procedeu care vă singularizează: îmi oferiţi doar fragmente din poeme, rezervînd trimiterea întregului dacă primiţi un acord privind publicarea. În cazul poeziei, e destul de greu să judeci după fragmente. Nu e ca la cireşela care, mîncînd una, putem prezuma că toate au cam acelaşi gust. Dacă mă iau după secvenţele primite, neavînd încotro, constat că ele sînt neconvingătoare. Sînt desuete, voit sinistre, fără a avea şi miez. Ele conţin evidente abateri de la logica elementară. Fiind vorba de o comunicare tranzitivă, provoacă, în locul efectului terifiant pe care contaţi, un rîs sănătos. La crucea mea deschisă cu braţele spre cer/ mai dorm o toamnă/ în iarna nesfârşită încă/ sub umbra stâlpului cu nume şters/de ploaie, soare şi de vânt/ într-o scorbură a timpului, rece şi adâncă/pe culcuşul reavăn de pământ. Rezultă că „eul liric" doarme toamna în iarnă spre primăvară (iarnă nesfîrşită încă) şi, pesemne, deasupra pămîntului de lîngă cruce şi nu, cum ar fi sanitar şi creştineşte, la un stînjen sub pămîntul excavat şi pus la loc. În alt text ziceţi: Îmi las emoţia durerii la răscruce de revoltă,/cuvinte disperate se lipesc de cer,/ stafii colerice s-au înfipt în boltă. Din cîte ştiu, stafiile nu sînt colerice şi, dacă ar fi, s-ar plimba neliniştite, nu ar sta înfipte în boltă ca liliecii. Vă fie somnul lin!

Iulian Barbu. Scrieţi: Sunt poetul Iulian Barbu din Resita, membru al cenaclului Semenicul. Veţi fi dvs. Iulian Barbu, dar poet de unde? Colegii din cenaclul Semenicul ar trebui să vă avertizeze că nu mergeţi pe drumul cel bun. Iată o mostră: Baby, o baby/ Tu eşti metafora din cer/ O copilă blândă,/ Ca mielul de la stână.//Baby, o baby/Iubirea ce nu o pot atinge/ Te visez în braţele mele,/ O iubire imposibilă. Hotărîţi-vă ce vreţi! Femeia în braţe sau iubirea imposibilă! Ambele nu se pot avea. Chiar dacă Sufletul se scurge în lacrima/ Unde ninge cu sentimente, nu mai comparaţi copila cu mielul pentru că, dacă e deşteaptă, dă seama că la maturitate o veţi numi oaie. Un alt text proclamă: In asfinţit/ Bem/O frunză/Din cruce/Divinul/ Devine lacrimi. Frunza e din cruce sau divinul? Oricum ar fi, să ştiţi că frunza nu se bea. Se fumează.

Cătălin Racila (sau Răcilă?). Întrucît scrieţi fără diacritice, nu ştiu dacă numele dvs. aminteşte de un personaj al lui Ion Creangă, cum presupun. Mai grav e că în prezentarea dvs., notaţi un fapt pe care îl consider incredibil: In 2006 primeste din partea Centrului National de Excelenta si a Uniunii Scriitorilor din Romania, „DIPLOMA DE EXCELENTA" „pentru activitate intensa si rezultate exceptionale in domeniul creat iei, criticii si eseisticii literare pe plan national si international. (N.Manolescu)" Care „centru de excelenţă" şi cum de a eliberat USR asemenea dipomă? Presupun o eroare sau o mistificare. Criticul Nicolae Manolescu nu putea gira cu numele său aberaţiile pe care le scrieţi şi nici nu le-ar fi numit excepţionale. Iată: Eram lipsit de toate cele terestre,/mi-a zambit cordul/si m-a dat un picior in inima,/ in sensul cercurilor de dedesubt/lumina palpaie cu ranjet auriu. Deci cordul vă dă un şut în inimă? Vreau sa respir inapoi cuvintele mele/sa-mi respirpropia rasuflare, /.../vreau sa ma trezesc dimineata muscat de apa. Dati-mi o palma la asfintitul formei/ si nu o sa mai fie nevoie de lacrimi. V-aş da cu plăcere o palmă, chiar şi mai multe, pentru că sînteţi cu adevărat lipsit de toate cele terestre, mai ales de talent. Treaba dvs., dar nu mai amestecaţi în imposturile ce le propagaţi persoane şi instituţii cu care nu aveţi nicio legătură!

Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. la adresa email: posta.romlit@gmail.com.