Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Strigăt în pustiu de Ion Bălu

În numărul 2 din acest an al României literare, d-l Teodor Vârgolici semnalează o eroare: astăzi, „se scrie şi se pronunţă greşit prenumele lui G. Călinescu.” Propune renunţarea la grafemul „G.” , pentru că – motivează – „adevăratul prenume al lui G. Călinescu” este „Gheorghe” , nu „George”.
Maria Vişan, mama biologică a lui G. Călinescu, şi-a botezat copilul – din flori – cu prenumele „Gheorghe”. În actele de stare civilă, în înscrisurile oficiale: şcoală primară, liceu, facultate, dosarul pentru Şcoala Română din Roma, examenul de doctorat ş.a., prenumele lui G. Călinescu este ortografiat „Gheorghe”. De aici, concluzia, d-lui Vârgolici: revenirea la grafia originară! Numindu-l „Gheorghe” , prenume comun în mediile agrare şi pastorale, Maria Vişan, instinctiv, îşi hărăzise fiul muncii cârnpului . Strâns legat de substantivul grecesc „georgós”, „Gheorghe” are sensul de „ţăran, agricultor, lucrător al pământului.” Sub înrâurirea modelelor apusene, în veacul al XIX-lea, „Gheorghe” s-a transbordat în „Giorgiu” , după latinescul „Giorgius”. Datori Şcolii Ardelene, modernizarea a fost mai accentuată în Transilvania, unde „badea Gheorghe Coşbuc” îşi scria prenumele cu majuscula „G.”
Tânărului Călinescu nu i-a plăcut prenumele ales de mamă. Nici părinţilor adoptivi. În familie era chemat „Georgică”. În scrisorile expediate lui Nicu Argeşanu, între anii 1925-l926 şi, doi ani mai târziu, Aliciei Trifu, profesorul Călinescu semna „Gică”. G. Călinescu a ajuns la „Gheorghe” prin cunoaşterea directă a formei occidentale. În 1925, la Roma, şi-a tipărit prima carte de vizită: „Prof. Giorgio Călinescu/ socio dell ‘Academia di Romania / Roma, via Emilio del Cavaliere, 11.” Deşi, în publicaţiile Şcolii Române din Roma va mai semna „Gh.” Călinescu, fiul Mariei Vişan se va recomanda tuturor „George” Călinescu. Iar de la sfârşitul anului 1926 va utiliza frecvent, în presa literară, iniţial „G.” Dincolo de simpla opţiune, gestul semnifica negarea subconştientă a unui destin impus.
Astăzi, se pronunţă corect „George” Călinescu. Revenirea la forma „Gheorghe” este imposibilă. În istoria literară, uzanţa impune ca, indiferent de actele civile, numele scriitorilor să fie ortografiate aşa cum le-au folosit ei înşişi: Mihai Eminescu, dar Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, dar loan Slavici, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Bacovia, G.Călinescu...
Eroarea semnalată de d-l Vârgolici – pentru că există una – este parţial adevărată. În ultimii ani, elevi, studenţi, profesori, publicişti lipsiţi de practica literaturii scriu constant „George” Călinescu. Aceasta este adevărata greşeală!
Strigătul d-lui Vârgolici rămâne „în pustiu”, aşa cum se va risipi în eter şi ecoul acestei note.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara