Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica TV:
Sunt un sentimental! de Telefil

Sunt un sentimental incorigibil: mă emoţionează până la lacrimi tot felul de situaţii care, pentru alţii, sunt fleacuri, poate chiar tâmpenii. În consecinţă, mi-am îmbrăţişat televizorul când l-am văzut pe Domnul Adrian Năstase scăpat cu bine din Germania, vreau să zic de operaţie şi spunând (în traducerea mea liberă): „Aha! V-am prins: aţi crezut că scăpaţi de mine şi de ordonanţele de urgenţă... Deşertăciunea deşărtăciunilor, dragii mei, fiindcă uite-mă-s viu şi puternic, precum PSD-ul în sondaje.” Printre suspinele datorate bucuriei revederii şi prin pânza disperării din suflet, care începea binefăcător să se destrame, m-am întrebat doar dacă operaţia ar fi reuşit la fel de bine în Franţa după „chestia” cu Irakul, iar chirurg să fi fost domnu’ Chirac... Îndoi-m-aş şi n-am cui, vorba folclorului EtnoTv-vist..
            
Ei, da’ ce zăpăceală m-a prins pe căldura asta! Despre cu totul altceva vreau să scriu, apropo de traducător/ translator: în aceste clipe revăd în imaginaţie şi retrăiesc emoţionat momentele întâlnirii de la Stânca* dintre Preşedintele României, Ion Iliescu şi Preşedintele Moldovei, Vladimir Voronin. Şi mă revolt: adică (,) cum? N-au găsit ei un translator pentru a-şi comunica adevăratele (?) gânduri? Să fi fost stârpiţi toţi racheţii şi nu s-a observat? Sau, în ultimă instanţă, şi mai liric gândind, nu s-a putut încerca translatarea pe filiera barzilor Grigore Vieru – Adrian Păunescu în cadrul emisiunii „Bătălia pentru România” de la Realitatea Tv care, oricum, dureazăăăăăăă...? Scuzaţi aceste izbucniri sentimental-extremiste; pentru că ecranul televizorului tocmai emana iminenţa încheierii unui tratat bilateral cu un set de avantaje reciproce, dar ceva mai încolo, mai spre toamnă, să mai vedem cum stăm cu bobocii incubaţi în tratatul română-rus. Mă rog, acolo lucrurile s-au priceput cu mult mai lesne, Domnul Ion Iliescu cunoscând prea bine limba rusă, pe când cu moldoveneasca se vedea clar că era o problemă numită în dialect popular „ţeava”, respectiv cordonul ombilical Chişinău-Moskova reprodus grafic, din neatenţie, sub formă de conductă de gaze cu mireasmă CSI-stă. Şi tot dintr-un sentimentalism exacerbat şi o imaginaţie cu iz patologic, deasupra capetelor celor doi şefi de stat, am văzut clar pe ecran nimbul prieteniei sub forma unei foarfeci uriaşe apropiindu-se ameninţătoare de aceeaşi conductă de gaze, însă cu terminal în România... Dar astea sunt subsidiarităţi, fiindcă priveam la televizor faţa proaspăt bărbierită a preşedintelui moldovean şi, dintr-odată, din cauza caniculei evident, am avut revelaţia activistului de PC, cu zâmbetul uşor arogant şi atotştiutor, cu pieptănătura şi cravata impecabile, cu privirea mijind a sfidare sau cel puţin a indiferenţă, adică a unui om căruia lumina îi venea bine de la răsărit... Degeaba zâmbetul permanent şi râsul preşedintelui român, zadarnice gesturile sale de discretă intimitate din vremea „podului de flori”, degeaba cuvintele sale unio-patriotice! Preşedintele moldovean, fără translator, nu pricepea nimic bucurându-se doar că la Chişinău tocmai se editase un dicţionar moldo-român conform căruia, în curând, oricare din cele două limbi va putea fi învăţată fluierând.

A pagubă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara