Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Plastică:
Tăcerea lui CRC de Pavel Şuşară


Impostorii subtili sau simplii escroci de serie, actorii sclifosiţi ai unui timp pe care nu-l înţeleg, dar pe care se prefac a-l reprezenta, artiştii bovarici şi posedaţi de arta imitaţiei eficiente şi, evident, încă mulţi alţii, pot sta de-acum liniştiţi. Una dintre cele mai afurisite voci ale comentariului artistic şi unul dintre condeiele cele mai acute din ultimele decenii au amuţit, din nefericire, pentru totdeauna. Cu puţin înaintea Anului Nou şi aproape în aceeaşi zi cu Alin Gheorghiu, Cornel Radu Constantinescu s-a stins din viaţă după o lungă suferinţă şi după un zbucium continuu în istoria măruntă.

Apariţie exotică în spaţiul nostru public şi în sălile de expoziţii, cu chipul său palid şi cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuţinat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă şi apăsat de baierul aceleiaşi genţi de umăr, cu ochii umbriţi de nişte ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil şi cu ţigara fumegîndu-i veşnic între degetele care primiseră demult culoarea morbidă a tutunului, el scruta permanent, fără ostentaţie, dar şi fără odihnă, mişcările din arena mare a momentului şi pe acelea din perimetrul mai restrîns al fenomenului artistic. Ziarist pînă în ultima sa fibră, cu o remarcabilă percepţie a evenimentului în contextele şi în semnificaţiile sale mai largi, tăcut şi, aparent, retractil ca prezenţă imediată, CRC se manifesta, în faţa colii de scris, într-un mod nestăpînit şi devastator. Avînd o perfectă proprietate a termenilor, o capacitate firească, şi cu atît mai rară, de a distribui ironia, sarcasmul şi spiritul polemic în construcţii retorice grave şi cu o bogată substanţă analitică, el a acoperit, de-a lungul multor ani, atît nivelul criticii de întîmpinare şi al textului de receptare, cît şi pe celălalt, mult mai riscant şi mai greu abordabil, al implicării morale şi al atitudinii tranşante. Dacă înainte de 1990 şi în primii ani după, el era de multe ori imprevizibil şi manifesta o anumită labilitate a atitudinilor, în ultimii ani, atunci cînd libertatea presei era deja consolidată, campania dusă de CRC împotriva demolării Coloanei' lui Brâncuşi de la Târgu Jiu şi împotriva infestării pieţei româneşti cu falsuri grosolane atribuite aceluiaşi Brâncuşi a fost una decisivă. Alături de Barbu Brezianu, de Radu Bogdan, de Radu Ionescu şi de încă alţi cîţiva artişti şi critici şi istorici de artă, el a împiedicat, cu riscul încercărilor disperate ale celor interesaţi de a cenzura şi suprima în justiţie libertatea de exprimare şi de exercitare a profesiei, impunerea falsurilor şi promovarea lor frauduloasă pe piaţa bunurilor simbolice. Tîrît pînă în ultima sa clipă prin sălile tribunalelor, el şi-a păstrat atitudinea cu aceeaşi vigoare şi a rezistat moral în pofida stării sănătăţii sale din ce în ce mai precare. Însă dincolo de aceste episoade mărunte, de aceste fenomene previzibile pe o piaţă de artă sălbatică, în care zona neagră reprezintă un procent covîrşitor, Cornel Radu Constantinescu rămîne un observator, un analist şi un judecător al fenomenului artistic de care spaţiul nostru public va avea o nevoie mereu crescîndă. Radiografiile pe care el le-a făcut artei noastre contemporane, textele monografice pe care le-a publicat de-a lungul anilor, atenţia specială pe care a acordat-o unor artişti tineri în momentul în care paşii lor erau încă nesiguri, toate aşezate cu grijă în pagină şi ambalate într-un stil incomod şi pregnant, sunt contribuţii substanţiale şi convingătoare la înţelegerea şi la definirea fenomenului artistic din România ultimelor decenii. Dispariţia prematură a ziaristului cu o indiscutabilă vocaţie - şi a criticului de artă nuanţat şi temperamental în aceeaşi măsură - lasă peisajul nostru cultural de astăzi fără una dintre vocile sale cele mai autentice şi mai seducătoare. Iar rubrica sa permanentă, indiferent unde ar fi fost ea de-a lungul timpului ' de la Contemporanul şi pînă la Ziarul de duminică ' din spaţiul căreia se lansau şi atitudinile afirmative, şi vituperările, şi chiar flagrantele nedreptăţi ' va consemna cel mai convingător dimensiunile acestei pierderi prin însuşi faptul că va deveni pustie. Dumnezeu să-l odihnească pe CRC, acum, după ce impostorii şi infractorii l-au obosit peste măsură!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara