Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Aniversare:
Ştefan J. Fay la 90 de ani de Ilie Rad

Ştefan J. Fay, cunoscut scriitor român, trăitor azi în Franţa, împlineşte, la 2 iulie a.c., 90 de ani, o vârstă la care ajung puţini scriitori. Prozatorul s-a născut în 1919, la Seuca, jud. Mureş. Este fiul lui Joseph de Fay şi al Gabrielei (n. Kemény), prin ambii părinţi scriitorul având o ascendenţă ilustră. Consemnată în documente ungureşti încă la 1128, familia Fay a dat, de-a lungul secolelor, vestiţi militari, ambasadori (la Înalta Poartă şi la Veneţia), guvernatori, scriitori, pictori sau muzicieni, precum Fáy András (1786-1864), clasic al literaturii maghiare, sau un alt Fáy András (+1911), fabulist şi scriitor în Esperanto, bunicul scriitorului nostru. Tatăl lui Ştefan J. Fay, doctor în drept internaţional, specialist în istorie şi poliglot, a fost deputat al secuilor în Parlamentul României Mari (discursurile sale au fost elogiate de Nicolae Iorga), prieten politic cu Octavian şi Eugen Goga, Octavian C. Tăslăuanu ş.a., devenind ulterior prim-secretar al Legaţiei României la Tokyo şi Bruxelles (unde a murit în condiţii până azi neelucidate). Mama sa cobora din familia lui Ioan Kemény, general şi principe transilvan, căruia scriitorul i-a dedicat o lucrare monografică.
Ştefan J. Fay a fost căsătorit cu Voica Bogdan, descendenta mai multor familii domnitoare din Moldova – Bogdan, Cantemir, Sturza – şi strănepoată a lui Grigore Ghica, ultimul domn al Moldovei.
Scriitorul nonagenar este cunoscut cititorilor mai ales prin capodopera sa indiscutabilă, romanul Moartea baroanei (ediţie restrânsă, 1988; ediţie integrală, 1994), un excepţional roman istoric, politic, militar şi diplomatic, un roman al luptelor religioase din Transilvania (temă mai puţin tratată în literatura română). În afara acestui roman, autorul a mai publicat, sub pseudonimul Ştefan Andrei: Noul oraş, roman (1952), Spre şantier, roman (1953), Împreună, povestiri (1953), Pe drumuri craiovene, reportaje (1954), Pe Şoseaua Basarab, reportaje (1955), Minerii din Valea Jiului, reportaje (1955), Fata plutaşului, roman (1956). Începând din 1973, scriitorul va semna cu numele său adevărat, publicând: Acea noapte, acea zi de iarnă ’33 (1973); La cina din nouă sute şapte (1977; ediţia a II-a, 2008); Caietele locotenentului Florian, roman (1983, carte elogiată de Mircea Eliade); Moartea baroanei, roman (1988; ediţia a II-a, text integral. Postfaţă de Irina Petraş, 1994); Sokrateion. Mărturie despre Mircea Vulcănescu (1991; ediţia a II-a, 1998); Bal la castel, povestiri (1993; ediţia a II-a, 2002); Caietele unui fiu risipitor, fragmente de jurnal (1994); Sub casca de aur a lui Mambrino, povestiri (1997); Ioan Kemény. Memorii. Scrierea vieţii sale. Ediţie şi prefaţă de Ştefan J. Fay. În româneşte de Pap Francisc. Cuvânt înainte de acad. Camil Mureşanu (2002); Cronologia lui Ioan Kemény (Caietele unui roman care nu s-a scris) (2002); Epistolar. Correspondence / Bucureşti /Paris. Traducere şi prefaţă de Irina Petraş (2005); Monseniorul Vladimir Ghika (2005; ediţia a II-a, 2009); Un mileniu în 51 de ani (2006). Tot aici trebuie amintit volumul semnat de mine: De amicitia. Scrisori trimise de Ştefan J. Fay lui Ilie Rad (1988-2009). Volum omagial la împlinirea, de către Ştefan J. Fay, a vârstei de 90 de ani. Prefaţă de Irina Petraş, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2009, 427 pagini. Volumul include 200 de scrisori pe care le-am primit de la Ştefan J. Fay, însoţite de note şi comentarii bogate, oferindu-se astfel un dublu registru de lectură: scrisorile propriu-zise, pe de o parte, notele şi comentariile la acestea, pe de alta. Volumul cuprinde, alături de cele 200 de scrisori şi de comentariile aferente, 8 scrisori facsimilate (inclusiv una de la Mircea Eliade), 41 de fotografii alb-negru şi color, reproduceri după picturi şi basoreliefuri de Ştefan J. Fay, precum şi portretele color a 20 de cărţi semnate de acesta. Corpusul de scrisori începe cu excepţionala Profesiune de credinţă a lui Ştefan J. Fay şi se încheie cu textul său similar – Unde este Ţara mea?
Analizând cele peste 30 de titluri publicate, se pot detecta câteva teme fundamentale prezente în scrisul lui Ştefan J. Fay: aplecarea sa asupra momentelor tragice din istoria poporului român (1907, Primul Război Mondial, grevele din 1933, crimele comunismului), demonstrarea “autohtoniei absolute“ a românilor în Transilvania (Moartea baroanei, Un mileniu în 51 de ani, traducerea broşurii lui Al. Papiu-Ilarian, din 1861, Transilvania în fata pretenţiilor Ungariei), arta sa portretistică (evocarea unor personalităţi precum Mircea Vulcănescu, Monseniorul Vladimir Ghika, Marcel Moreau, Corneliu Baba, Ion Jalea, Mircea Eliade, Constantin Noica, George Enescu) şi vocaţia epistolară („Am în două bibliorafturi, intitulate «Scrisori ale prieteniei», 3-400 de pagini de scrisori dintr-o corespondenţă de peste 50 de ani cu scriitori şi artişti din ţară şi din străinătate“ – îmi marturisea autorul într-una din cele 200 de scrisori pe care mi le-a trimis).
Aşa cum afirma Irina Petraş, “tot ce scrie Ştefan J. Fay este confesiune, document şi, în sensul cel mai înalt al cuvântului, manifest“.