Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Comentarii Critice:
Televiziunea, sine ira et studio de Alex. Ştefănescu


Autoare a unor cărţi de poezie, proză şi critică literară, doctor în Filologie şi lector la Facultatea de Jurnalism a Universităţii din Bucureşti, cu o vastă experienţă în realizarea emisiunilor TV, Daniela Zeca-Buzura avea toate atuurile pentru a regândi, completa şi sistematiza dosarul unui fenomen cu numeroase implicaţii în societatea contemporană: televiziunea. Studiul ei amplu consacrat acestui fenomen a fost conceput în trei volume: Jurnalismul de televiziune (Ed. Polirom, 2005), Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother (Ed. Polirom, 2007) şi, iată, recent apărut, Veridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (Ed. Polirom, 2009). Dispunând acum de întregul triptic, putem spune că s-a încheiat cu bine (că a avut happy-end!) o întreprindere intelectuală impresionantă prin anvergură şi, mai ales, prin actualitatea problemelor luate în discuţie.
În cartea aflată acum în librării, Daniela Zeca-Buzura analizează interferenţa unor planuri diferite – al realităţii, al virtualităţii şi al jocului – în spaţiul televiziunii. Lucrurile nu sunt aşa simple cum par. Obişnuinţa noastră de a privi televiziunea ca pe o îndeletnicire frivolă ne face şi pe noi să dăm dovadă de frivolitate în judecarea ei. Indiferent dacă ne place sau nu să ne uităm la televizor, schimbarea adusă de existenţa televizorului în modul nostru de a ne reprezenta lumea, în însuşi stilul noastru de viaţă este considerabilă. Daniela Zeca-Buzura are această resemnare, specifică omului de ştiinţă, în faţa evidenţei, ea nu face propagandă în favoarea sau împotriva fenomenului TV. Valorificând o documentaţie bogată şi bine însuşită, regândind ce s-a spus sau scris despre impactul televiziunii asupra existenţei oamenilor, ea avansează idei care aduc o viziune nouă – mai cuprinzătoare şi mai lipsită de prejudecăţi – asupra acestui fenomen (mediatic, cultural, sociologic şi politic). Antropologi, semioticieni, specialişti în mass-media, care formează o elită intelectuală necunoscută, din păcate, literaţilor români sunt convocaţi de autoare pentru clarificarea unor aspecte paradoxale sau mai puţin inteligibile (pentru cine se bazează exclusiv pe bun-simţ) ale erei televiziunii. În acelaşi timp, cu o prom­pti­tudine specifică presei, Daniela Zeca-Buzura îşi ilustrează ideile cu demersuri de ultimă oră ale tele­viziunilor: emisiunea Dansez pentru tine, „cazul” Costel Busuioc, telenovela în timp real Elodia, campania virtuală la care s-a recurs pentru câştigarea alegerilor prezi­denţiale din SUA de Barack Obama etc. Autoarea are în vedere, frecvent, nu numai televiziunea, ci şi interac­ţiunea TV–computer–internet– jocuri interactive pe computer etc., vorbind cu dezinvoltură despre o nouă entitate; cyberspaţiul. Remarcabile sunt şi capacitatea sintetică şi eleganţa frazelor sale, distilate dintr-o ex­perienţă de scriitor: „Astfel, cyberspaţiul ca spaţiu-reţea este o zonă hiperutilitară şi eterogenă: bibliotecă, supermarket şi perimetru al tranzacţiilor bursiere, ea are deja un statut ambiental, în mai mare măsură decât televiziunea. De ceva timp, spaţiul-reţea este şi spaţiul-antrepriză, pentru un mare număr de tele-salariaţi care lucrează la domiciliu, convertindu-şi spaţiul intim în birou de lucru.”
Adresat în primul rând specialiştilor (sau viitorilor specialişti) în domeniu, studiul publicat de Daniela Zeca-Buzura prezintă interes şi pentru nespecialişti, pentru toţi intelectualii dornici să înţeleagă lumea în care trăiesc. (