Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Tema comunismului de Doina Ruşti

Într-un roman al lui Constantin Ţoiu, un personaj cumpără o salopetă şi o aduce într-o editură pentru ca volumul de versuri să-i fie croit exact pe măsura buzunarului acelei salopete. El speră ca muncitorii să-i poarte cartea în buzunar, pentru pauzele de prânz. Fiind vorba despre comunism, v-aţi putea gândi că e un episod de caricaturizare a unei lumi absurde. Vă asigur, însă, că nu este decât un mod tipic de încreţire periodică a vieţii. Lumea actuală, globalizată cu grijă, nu are nevoie de un buzunar de salopetă. Funcţionează după un reţetar precis şi susţinut de o politică lejeră. Cultural vorbind. De pildă, există teme de succes garantat, circulă tipuri de scriitori şi activităţi aflate în trend. A fost moda cărţilor despre colonialism, apoi despre holocaust. Apoi au venit la rând cărţile despre homosexuali şi lesbiene. Acum e la rând comunismul. Chiar şi eu am scris un roman despre comunism, chiar dacă detest literatura scrisă pe felia modei. Dar acum ce pot să mai fac? L-am scris şi aştept să apară. Comunismul este la modă mai ales pentru cei care nu l-au trăit, aşa după cum erau de bonton cărţile despre lupta comuniştilor în ilegalitate, pe vremea dictaturii. în această lume croită după un buzunar virtual, trăia un scriitor tânăr şi foarte talentat. El voia să scrie un roman de succes. Şi cum în anul ăla se purtau cărţile despre homosexuali, s-a şi aruncat pe subiect. Cartea a primit premii, iar criticii au slobozit cerneala în spume. Dar succesul lui n-a fost de durată. Astăzi, la doi ani, iată că alt subiect e în modă. Şi alţi scriitori la fel de talentaţi au trecut în prim-plan. Şi nu este vorba doar despre cărţi. Şi filmele sunt colate pe aceeaşi temă, ca şi cum ar fi devenit o datorie patriotică.
Şi ce-ar fi de spus despre acest subiect? Cristian Mungiu a făcut un film în care o studentă de pe vremea comunismului avortează într-un hotel (Patru luni, trei săptămâni şi două zile). Dan Lungu a scris un roman în care tot o femeie îşi aminteşte cu bucurie de tinereţea ei comunistă (Sunt o babă comunistă). Lui Stere Gulea i-a plăcut aşa de mult subiectul că s-a hotărât să-l facă film. De la Good bye, Lenin al lui Wolfgang Becker la Vremea minunilor de Cătălin Dorian Florescu s-a dezvoltat o pistă pentru şirul lung de artişti al erei postcomuniste.
în timpul dictaturii s-a scris multă literatură despre gustul comun al acelei vieţi, s-au făcut filme, iar pictorii au consumat o bună cantitate de vopsele pe această temă. în mare, arta comunistă s-a manifestat pe câteva paliere. Au existat artişti de înaintare, care au alcătuit cu migală viziuni croite pe teme trasate de propagandişti drăguţi, care erau de fapt amicii lor uşor dispreţuiţi. îmi aduc aminte că pe la sfârşitul dictaturii era o piesă de teatru tv despre o mamă care îşi dona rinichiul fiului. Nu se mai punea problema unor creaţii care să slăvească partidul ori pe conducător, ci doar capabile să găsească un mod de solidarizare accidentală, sentiment care oricum era conectat la partid şi la şeful lui absolut. Viaţa cotidiană, melodramele din blocurile de cenuşă, încrâncenările de prin halele fabricilor, conţineau deja suficienţi stimuli plantaţi propagandistic. Se dusese timpul declamaţiilor patriotarde, aşa că, în afară de doi-trei inşi, rămaşi în misiune, grosul scriitorimii lucra la melodrama vieţii private. Apoi, exista un al doilea palier al artiştilor care, deşi înrolaţi în marea armată de politruci, îi detestau cu superioritate intelectuală pe colegii lor de gloată. Şi de aceea scriau despre lucruri la care prostimea să nu aibă acces, muncind la universuri fabuloase, lumi imaginare, confecţii metatextualist proiectate, în fine, chestii de vădită izolare. Cu toate astea, mai era încă un nivel, al purtătorilor de steag, care se chinuiau să facă literatură între securea cenzurii şi canoanele artei. Breban ar fi unul dintre ei.
Prin urmare, tema actuală a comunismului vine pe această cărare bătătorită, a participanţilor, dar pe fondul unui entuziasm autobiografic, general, ceea ce a şi dus la acceptarea unanimă a unei formule confesive. Iar, de aici, la un reviriment al amintirilor din copilăria comunistă - Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (filmul lui Cătălin Mitulescu) devenind un model generic. Să mai dau alte nume? Numai. Că le ştiţi. Până şi Cărtărescu şi-a contaminat Orbitor-ul cu puţin comunism.
Detaşarea, inserţiile de realităţi apăsătoare, de cele mai multe ori construite cu naivitate elaborată, critica pusă pe notele lamentabilului, mai cu seamă victimizarea în exces s-au constituit în principale ingrediente ale abordării comunismului, atât în literatură, cât şi în nonficţiune. Pentru că moda a cuprins şi mediile academice, jurnalistice şi oficial-politice. Febra defrişării comunismului, derulată la fel de şablonard ca şi literatura comunistă, se supune şi ea unei cenzuri discrete. De unde şi evadarea din faţa subiectului principal; naratorul nu vorbeşte direct despre totalitarism, el este adesea doar un intrus preocupat de altceva, venit întâmplător într-o lume pe care ar vrea s-o critice dar nu se-ncumetă ori nu se-ndură. Şi, bineînţeles, deşi n-ar vrea să se plângă, face de multe ori parte dintre victime ori dintre urmaşii lor. Securitatea i-a săltat manuscrisul, el era jenat de părinţii săi comunişti, toată băbimea actuală e vinovată pentru ratarea plenară a tribului său etc. Direct sau nu, actualul narator al comunismului duce mai departe melodrama vieţii comune, respectând din impuls colectiv şi globalizator moda literară şi cerinţele ei, ca pe nişte sarcini de partid. Iar din şirul ăsta lung de fashion victim fac şi eu parte, bineînţeles, cu o părere foarte bună despre mine. Plus pregătită pentru următoarele tendinţe.
Aproape c-aş putea să pun pariu că peste doi ani va fi rândul dramei europene, descinsă direct din terorismul imigrărilor necontrolate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara