Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Contrafort:
Teoria conspiraţiei imobiliare de Mircea Mihăieş


Năltuţ şi subţiratic, cu morga unui Peneş Curcanul în ţinută de paradă, dl. Emil Constantinescu n-a prea dovedit, începând cu 1996, c-ar iubi adevărul, onoarea, curajul, dreptatea. N-a dovedit c-ar iubi nici măcar Alianţa Civică, formaţiunea din care, prin protecţie de fuste, provine. Dl. Constantinescu, posesorul unei comice figuri marţiale (îi lipsesc doar raniţa şi puşcociul cu baionetă lucitoare ale vânătorilor de munte de la '77!) dovedeşte, însă, că iubeşte uniformele. Şi sutanele - care tot uniforme sunt! Ceva carnavalesc-milităros răzbate cam din toate gesturile voit austere, dar iremediabil rizibile ale acestui ostaş refulat care a reuşit, ca nimeni altul, să risipească un uriaş capital politic şi democratic.
Depăşit de misiunea ce-i stătea în faţă, preşedintele Constantinescu s-a închis, mai întâi, în cochilia Cotroceniului, trăgând în mod jalnic de timp, speriat că va trebui să pună în practică promisiunile gongorice din campania electorală. Recuperat, în doi timpi şi trei mişcări, de rămăşiţele iliescianismului (aceiaşi lingăi care, astăzi, se bulucesc să-i perie, la zile de naştere şi onomastice, pe Iliescu şi Năstase), dl. Constantinescu a căzut, asemeni iedului din poveste, în groapa săpată de lupii iliescieni. Avansând vârtos în grade ofiţeri fie incapabili, fie vinovaţi de crime imprescriptibile (Degeratu, acuzat că ar fi organizat, în decembrie 1989, represiunea armată de la Cluj, îşi face veacul la Cotroceni, plimbându-se, probabil, agale prin grădina palatului alături de dl. Constantinescu!), preşedintele a devenit complicele marelui complot anti-românesc orchestrat şi executat la perfecţie de regimul Iliescu.
Nu trece zi să nu afli de o potlogărie în care să nu fie implicaţi oamenii în uniforme. Fie că e vorba de izul fascizant al declaraţiilor unor înalte feţe bisericeşti (Biserica Ortodoxă Română a devenit pepiniera posibilelor viitoare mişcări extremist-naţionaliste-fundamentaliste), fie de abuzurile cotidiene ale poliţiştilor şi judecătorilor (alţi oameni în uniformă!), fie chiar de accidentele de circulaţie criminale ale celor puşi să păzească legea, România este ţara infracţionalităţii în uniformă. Toţi aceşti funcţionari ai statului s-au constituit în veritabile bresle criminale situate deasupra legii. Se apără unii pe alţii cu eficienţa falangelor romane şi rămân la fel de impenetrabile la orice normă - fie ea şi elementarul bun simţ.
Un nou episod din această epopee infracţională s-a desfăşurat zilele trecute. Iar domnul Constantinescu tace apăsat. Se ştie că una din cauzele prăbuşirii celei mai mari şi mai credibile pe plan internaţional bănci româneşti, Bancorex-ul, a fost aşa-numitele "credite neperformante". Nu s-a spus prea limpede ce se ascunde dincolo de trista formulă magică -"credite neperformante" -, lăsându-se impresia c-ar fi vorba de împrumuturi ce n-au mai putut fi recuperate de la creditori. Or fi fost şi din acestea, fără îndoială. Dar "credite neperformante" sunt şi sutele de miliarde acordate, cu încuviinţarea mai-marilor ţării, pe vremea lui Iliescu, cadrelor din poliţie, armată şi servicii secrete.
Aşa se explică de ce rapoartele în cazul Bancorex sunt amânate pentru kalendele greceşti, ţap ispăşitor rămânând Răzvan Temeşan, de parcă el singur ar fi dispus virarea de bani grei în conturile generalilor şi înalţilor ofiţeri din armată, poliţie şi S.R.I. Nu ştiu ce servicii aduc ţării domnii cu pricina, dar dacă mă uit la infracţionalitatea inimaginabilă din România, la condensatele de West sălbatic care au ajuns străzile ţării, la murdăria morală insinuată pretutindeni, ajung la concluzia că ei ar trebui să plătească din propria leafă dezastrul generalizat, şi nu să fie căţăraţi pe piedestalele de neatins ale eternei impunităţi.
Fericiţi că li se dă pe la nas cu narcoticul paradelor militare, că generali burdihănoşi, pe care abia-i mai cuprinde centironul, se îndoaie din şale în faţa lor, domnul Constantinescu şi echipa (cu o notă specială pentru Dorin Marian) au devenit garantul jafului la care nesătuii în uniforme se dedau cu dezinvoltură. Cea mai recentă porcărie patronată de puterea actuală este modificarea şi abrogarea unor articole din Legile nr. 85/1992 şi 114/1996. E o hoţie la drumul mare, prin care C.E.C.-ul este obligat să acorde cadrelor S.R.I., S.I.E., S.P.P., M.I. şi M.Ap.N., precum şi magistraţilor, credite cu dobândă subvenţionată! Mai pe scurt, o hoţie pe seama depunătorilor la venerabila instituţie de stat!
Citind în ziarul "Adevărul" despre isprava guvernului Isărescu, mi s-au limpezit dintr-o dată nelămuririle ce le mai aveam în legătură cu fostul patron al Băncii Naţionale. Mutarea sa la guvern a fost, într-adevar, strategică: "înaltul profesionist" care pe vremea lui Iliescu avea doar rolul de fundaş-măturător al mega-escrocheriilor derulate prin bănci, a devenit acum centru-înaintaş! Câte hoţii a prevăzut şi împiedicat dl. Isărescu? Nici una!
Potlogăria e, însă, chiar mai groasă decât pe vremea neo-comuniştilor. împrumuturile (practic nereturnabile, având în vedere inflaţia din România!) au, potrivit "Adevărului", un scop precis: înhăţarea locuinţelelor "construite sau achiziţionate din fondurile statului şi deţinute de Parlamentul României, de ministerele şi instituţiile din sistemul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale". N-o să credeţi, dar acestea "sunt exceptate de la vânzarea prin licitaţie şi pot fi vândute direct titularilor de contracte". Aşadar, cu banii mei şi ai familiei mele, cei care mi-au făcut dosar de securitate, cei care mă amendează abuziv când mă aflu la volan, cei care-i protejează pe infractorii care mă atacă pe stradă îşi vor cumpăra locuinţele de serviciu (pentru că despre ele e vorba!) băgând mâna în agoniseala mea!
Pentru ca mârşăvia să fie deplină, preţurile vor fi stabilite pe baza unor norme stabilite de fiecare instituţie în parte. Adică, încă o ilegalitate: dacă amărăşteanul care a ajuns să-şi cumpere apartamentul de la bloc a plătit cât a dorit statul nesătul, pentru privilegiaţii în uniforme sumele vor fi stabilite de "noi şi ai noştri". Cum iniţiatorul noilor şi scârboaselor reglemnentări e dl. Costin Georgescu (personal, nu mă miră!), pe lista de cadouri făcute dulăilor de pază ai puterii se află, fireşte, şi apartamente care "au făcut obiectul unor schimbări sau reparaţii considerate secrete". Nu se spune la ce se referă enigmatica sintagmă "reparaţii secrete", dar nu e exclus să fie vorba de "casele conspirative" ale Securităţii. Şi abia atunci ticăloşia se relevă în întreaga ei dimensiune.
Mă miră un singur lucru: că nesătuii din jurul d-lui Constantinescu s-au oprit aici. Cum rămâne cu colegii călugărului Vasile, şi ei purtători de uniformă? De ce nu se vând şi casele parohiale? Sau chiar bisericile? (Şi asta repede, până n-o să le revendice greco-catolicii!) Sau chiar clădirea Patriarhiei - că tot a dobândit, sub Constantinescu, preafericitul Teoctist un glăscior ce rivalizează cu al sopranelor de coloratură? Şi, mai departe: de ce nu se dau pomană angajaţilor şi clădirile ministerelor, judecătoriile, sediile serviciilor secrete, jandarmeriilor şi poliţiei? Şi, de ce nu, chiar Casa Poporului? La creditele isărescene, cumpărători s-ar găsi berechet.
Dar, atent cum e cu chiverniseala ţărişoarei, poate că dl. Constantinescu (ajutat de omul său de încredere, Coston Georgescu) vrea să mai păstreze ceva muniţie şi pentru anii negri ce vin. Deocamdată, e sigur că el şi-a pavat, călcând pe stelele de pe umerii viitorilor împroprietăriţi, drumul spre al doilea mandat. Un drum al neruşinării şi al ticăloşiei.