Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Comentarii Critice:
The men's world de Tudorel Urian

La începutul anilor '90 apărea în Franţa o revistă lunară, "Actuel", specializată într-un soi de anchete puse sub genericul Ce que le filles disent au dos des mecs (Ce vorbesc fetele în spatele băieţilor - fireşte dublate de acelaşi tip de discuţii ale băieţilor despre fete). Un grup de 5-6 tinere discutau între ele liber, la început mai crispat, apoi din ce în ce mai lipsite de inhibiţii, despre bărbaţi, despre dragoste, despre propriile aspiraţii, fantasme erotice, obsesii şi complexe. Discuţiile (inspirate, foarte probabil, de filmul lui Steven Soderbergh, Sex, lies and videotape, erau înregistrate şi reproduse tel quel în paginile revistei. Rezultatul (implicit) era o combinaţie de freudism şi analiză socială, prilej de distracţie pentru unii (probabil cei mai mulţi dintre cititorii acestei reviste destul de iconoclaste, care îşi propusese ca, în spririt postmodern, să deconstruiască toate tabu-urile vremii), dar şi de studiu serios pentru specialiştii în antropologie, sexologie, psihologie, sociologie. Ce cred în intimitatea lor fetele despre băieţi? Iată o întrebare care nu ar trebui să-l lase indiferent nici pe maturul rafinat, nici pe seducător, nici pe macho, nici pe adolescentul timid şi speriat.
Ruxandra Cesereanu este una dintre cele mai prolifice autoare apărute după 1990. O mulţime de volume de proză (romane, dar şi proză scurtă), poezie, eseu (de la problematica foarte complexă a gulagului românesc până la destructurarea revoluţiei din decembrie 1989), reportaje sociale, studii de mentalitate (realizate cu sprijinul studenţilor săi), te fac mereu să te întrebi cu nelinişte ce nouă surpriză va aduce viitoarea carte a acestei imprevizibile scriitoare. Realmente, văzând varietatea preocupărilor Ruxandrei Cesereanu (şi constatând că cele mai multe dintre aceste preocupări sfârşesc în publicarea de cărţi), nu se poate să nu te întrebi cât de serioase pot fi demersurile ştiinţifice ale acestei autoare care lasă, în permanenţă, impresia că aleargă pe drumuri care nu se întâlneasc niciodată. În pofida neîncrederii apriorice, studiile Ruxandrei Cesereanu nu au dezamăgit până acum. Cel puţin volumul despre revoluţia din 1989 şi cele despre gulagul românesc fac parte din bibliografia obligatorie a temelor respective.
Naşterea dorinţelor lichide este o carte greu de clasificat. Autoarea însăşi nu face nici un fel de precizare legată de specia literară căreia i-ar putea aparţine textele acestui volum. O posibilă clarificare este cea oferită în finalul Epilog-ului: "Aici se încheie cartea despre bărbaţi a Ruxandrei Cesereanu, scrisă ca o alternativă la Tricephalos, cartea despre femeie şi androgin" (p. 261). Dacă Tricephalos a fost numit de autoare roman, iar această carte este o continuare a acelei cărţi, logic este să plasăm şi această carte în teritoriul acestei specii a genului epic. Chiar dacă toată construcţia este cam dezarticulată pentru ceea ce îndeobşte numim roman, iar textele componente pot intra, fără probleme în categoriile proză scurtă, eseu (uneori) şi chiar (puţin forţat) poeme în proză sau culegere de aforisme -capitolul final, Bărbaţi de noapte, de niciodată şi de totdeauna - manual de (ne)folosinţă.
Una peste alta, Naşterea dorinţelor lichide este o carte despre bărbaţi, văzuţi din perspectiva unei femei, oarecum după modelul anchetelor revistei "Actuel", evocate la începutul acestui articol. Scriind despre bărbaţi din perspectiva unei femei cu o personalitate foarte bine definită, autoarea analizează cerebral diferitele tipuri de dragoste, de la cea epistolară, în absenţă, la fantasemele erotice şi la incest. Textele se află la graniţa dintre proză şi eseu (uneori şi poezie, ca în Măgăriţa şi alte coarne de melc, textul despre incest). Chiar dacă aspectul este de proză, în textura frazei există multă intertextualitate, iar ideile Ruxandrei Cesereanu trimit implicit la opere literare mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puţin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un meta-text) fapt ce aminteşte, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârşitul prozei Măgăriţa şi alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicaţia finală trasează limitele corecte între viaţă şi literatură, transformă afirmaţiile poate şocante ale acestui inedit "poem în proză" într-un joc literar ale cărui adevăruri nu sunt, automat şi cele ale autoarei. Scrie Ruxandra Cesereanu:"... în depărtare frânturi de chibzuinţă, nici ele nu pot să ajute prea mult, decât dacă ar fi dublate de bucuria reîntregirii şi de intensitatea a ceva despre care nici nu îndrăznesc să scriu aici, fiindcă deja o renunţare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranţă şi sfială, ca şi cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic şi covârşitor sau prea oblic şi pieziş, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puţin de 10 pagini este o combinaţie de incantaţie, poem în proză şi dicteu automat (de tip Nora Iuga, să zicem), un mic şi splendid poem închinat complexului Iocastei prin care se înţelege însă şi pasiunea femeilor mature pentru bărbaţi mult mai tineri.
Secţiunea Postbărbaţi este o galerie a bărbaţilor care, într-un fel sau altul, i-au atras atenţia femeii care se confesează. Chiar dacă portretele sunt anonime, contururile în aqua forte sugerează faptul că în spatele desenelor autoarea a avut în minte modele reale. Fiecare dintre bărbaţii expuşi este supus unei analize cu raze Roentgen, nici o părticică din sufletul şi comportamentul său nu poate să rămână secretă. Puţini rezistă acestui test care omoară romantismul şi, în mod clar, niciunul nu pare să fi avut argumente suficient de puternice pentru a sparge platoşa protectoare a autoarei. Graşi şi slabi, dezinvolţi sau inhibaţi, frumoşi sau urâţi, locvace sau timizi, toţi trec pe sub lupa femeii, iar rezultatul nu este niciodată unul pe deplin mulţumitor. Sau nu îndeajuns de mulţumitor pentru ca "analista" să-şi piardă capul. Galeria de portrete este însă impresionantă, aproape fiecare tablou propunând câte un prototip identificabil în viaţa reală. Iată un exemplu, luat la întâmplare: "El era un bărbat uriaş, de vreo sută cincizeci de kilograme: era cel mai gras şi mai sexi bărbat pe care îl văzusem vreodată. Trupul lui, deşi adipos, era prietenos şi calm, era egal cu sine însuşi, iar asta îmi plăcea. Nu mi l-am închipuit niciodată dezbrăcat, fiindcă nu era deloc nevoie: vocea lui sexuală şi caldă făcea totul în locul trupului său. Te puteai căţăra pe vocea aceea ca pe un baobab, trăind acolo ani întregi, fără să ai nevoie să te mai hrăneşti cu ceva" (p. 129).
Capitolul Bărbaţi de zi şi de noapte, de niciodată şi de totdeauna - manual de (ne)folosinţă este un soi de anchetă sui-generis în care câteva zeci de fete şi femei răspund la o singură întrebare: Ce este un bărbat? Rezultatul este o inedită colecţie de aforisme, de toate calibrele, de la reacţii spontane ("Un bărbat este un mascul şi basta"), la cugetări de un cinism care sugerează un machism feminin - dacă se poate vorbi de aşa ceva - ("Un bărbat este un apendice care contribuie la bunul mers al organismului, dar care nu este nici indispensabil, nici vital"). Nu lipseşte reacţia acrită, a femeii dezamăgite care a văzut multe şi nu îşi mai face prea multe iluzii: "Bărbat: un telefon siropos în pauzele de serviciu, un cadou simandicos de Crăciun şi un buchet de flori de ziua numelui. Mai adăugăm puţină comunicare, puţin respect şi puţin amor. Puţin şi incert!"
Autoare inteligentă, Ruxandra Cesereanu realizează, prin volumul Naşterea dorinţelor lichide, o monografie a bărbatului din perspectiva femeii şi (fapt deloc de neglijat) a experienţei literaturii. Fiecare capitol al cărţii, este, simultan, o experienţă de viaţă şi un experiment literar. Scriind despre tipurile de dragoste şi bărbaţi autoarea face pe rând roman epistolar, literatură confesivă, eseu, poem în proză, culegere de aforisme. Fiecare dintre aceste capitole se citeşte cu sufletul la gură, chiar dacă nimeni nu poate spune cu precizie dacă există vreun element de legătură între ele. Ca toate cărţile Ruxandrei Cesereanu, Naşterea dorinţelor lichide are toate şansele să devină un best-seller.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara