Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
tineri poeți turci de Niculina Oprea

Emel Koșar
Poetă și eseistă, născută la 10 iunie 1981 în Eskișehir. În 2003 a absolvit Facultatea de  Limbă și Literatură Turcă din cadrul Departamentului de Arte și Științe al Universității Mimar Sinan. După un master în 2005, și-a obținut doctoratul în 2009 la Institutul de Studii Turcice al Universității Marmara.
Volume de poezie publicate: Tușe (2011), Ritmul șoaptei (2014), Singurătarea figurantului (2016), Atlasul tristeții (2017).


Cea care așteaptă vântul

Mirosul de dulceață arsă
acoperă orașul –
asemenea unei pietre colțuroase
durerea stă bine ascunsă
în sufletul meu

împrejur iluzia de cercuri
transformă semințele în flori –
peste părul meu a plouat ani de-a rândul
într-un naufragiu s-a tranformat liniștea
în fața ei stau cu brațele
încrucișate

trimite-mi visele tale
aur topit am turnat pe gâtul destinului
am pierdut și ultimul vis al lui Morfeu
aici sunt provocată de neșansă
feriți-vă de umbra puterii mele
de ploi torențiale și mișcări tectonice
eu sunt cea care a așteptat ploile
și a gustat cenușa
privirile mele de cleștar
nelăsate la vedere sunt
zâmbetul soarelui


Volkan Hacioglu
Poet și traducător născut la 27 septembrie 1977 la Istanbul, a făcut studii economice la Facultatea de Economie a Universității din Istanbul (2000), după un master în 2003 și-a obținut doctoratul la Colegiul de Științe și Arte Albany (Universitatea de Stat din New York) în 2010. Actualmente este redactorul-șef al revistei internaționale Rosetta World Literatura.
Volume de poezie publicate: Frigul din priviri (2006), Dansul și Femeia (2010), Poarta binecuvântată (2013), Radio Budapesta (2016), Fantoma care pustiește orașul (2017).


Ars poetica

Poezia este o pălărie Panama –
sub adieri de vânt acoperă
fețele terasierilor morți.
Printr-un inel de logodnă
flutură panglica neagră
atingâdu-le mâinile
rămase cu pumnii strânși
după ultima suflare.

Dintr-o poveste lungă, poezia
poate să facă o poveste scurtă,
din partea rece a fierului poate să facă
ascuțita lamă a cuțitului asemenea
anticei prorociri a briceagului
aruncat în albia râului
de atotștiutorul Goethe –

O nerespectată promisiune
despre o dragoste blestemată,
o minciună, o calomnie sau otravă
pe marginea lamei lui Ockham –
o picătură de sânge uscat
de la un inscusit Cavaler –
voci confuze vorbesc
despre o trădare
nemiloasă…

Poezia este arhiva Clipei
dar nu neapărat în ordinea Prezenței,
ci doar ca Absența să nu devină nicicând
o pereche de zaruri aruncate
fără a cunoaște puterea
din mâinile Destinului.

Poezia este pisica lui Schrödinger,
în același timp moartea și viața din cutia
Pandorei
este atomul cu numărul 666.
Stăruitoarea iluzie precum că realitatea
este un ochi adormit –
veșnicia viselor din cele trei dimensiuni:
Heri, Cras, Hodie –
Pictura grotescului din Tabloul în care
și-a pictat autoportretul –
,, Estetica din moartea soarelui’’

Diferența dintre a privi și a vedea:
a vedea enigma din univers,
ecuația dintre a merge și a veni:
a vedea sculpturile mobilei
Calder,
paradoxul dintre gândire și înțelegere:
a vedea eșecul uman


Demonul a toate cunoscător al lui Laplace,
Elf bine educat de Maxwell
și Principiul incertitudinii
al lui Heisenberg –

Poezia este articolul hotărât
din toate scrierile.


Nisa Leyla
Poetă, născută la 15 aprilie 1972 în Iskenderun, Hatay, Turcia, a absolvit Facultatea de Științe Economice din Adana. Actualmente locuiește în Istanbul și este editor la revista Edebiyatist. Poeta este membră a Societății Scriitorilor din Turcia.
Volume de poezie publicate: Peg-Top (2014), Bagheta magică (2015 ), În absența cuvântului (2015).


1.1.4
o țară o casă patru pereți
o închisoare o dragoste patru copii
un cer un spirit patru dezastre
un poem le hrănește pe toate

o grădină dă naștere unei păduri
crescând copilul aruncă lațurile
spiritul rădică în slăvi prăpădul
însă un poem le hrănește pe toate

fiecare moarte este un poem
inima mea este hrănită de un vals
sufletul meu este un tânăr visător
dar acesta nu este un cadou al vieții


Devrim Dirlikyapan
Poet și eseist născut la 11 iulie 1974 în provincia Nevșehir. În 1997 a absolvit Facultatea
de Economie a Universității Anadolu din Eskișehir. La Departamentul de Limbă Turcă a Universității Bilkent a făcut un master în literatură. A lucrat ca jurnalist și editor, a făcut parte din consiliul editorial al mai multor reviste literare.
Volume publicate: Epitaf (1995), Cea care vine cu zăpada (1998), Semne de disperare (2014).


Caravana de zăpadă

inima nu mai sângerează
nici sângele nu mai stinge focul

privește
încă o dată
sub căldura verii
cum se întrepătrund anotimpurile

până aproape de foc
o caravană aduce coșuri pline
cu zăpadă

zăpada sângerie acoperă
suferința orășelului
incendiat


Nurduran Duman
Născută la 23 noiembrie 1974 în orașul Çanakkale este poetă, traducătoare și editor. A absolvit Universitatea Tehnică din Istanbul, Facultatea de Arhitectură Navală și Șiințe Marine.
Volume publicate: Joc întrerupt (2005), Salacak privește Istanbulul (2010), Mi Bemol (2012).


Fotografie

În mine există o ramă goală
deteriorată de apa
timpului

culori șterse

penele de lebădă și fum
din interiorul meu
se aseamănă cu o fotografie neagră

aici nu există
cuvântul alb al dragostei...

această tristețe
acest cuvânt de smoală
acoperă flacăra ce s-a aprins
la trecerea penelului și nu mai poate
să ardă


Hilal Karahan
Poetă și eseistă născută la 4 ianuarie 1977 în Gaziantep, a studiat Medicina la Universitatea Hacettepe din Ankara specializîndu-se în obstretică și ginecologie. Este membră a Societății Scriitorilor și a PEN Club Turcia.
Volumele publicate: În fața colinei (2003), Secret și ceață (2004), Mumia retardată (2010), Noaptea risipește focul (2012), Strada care caută marea (2014), Poezie și Cuantum. Eseu despre poezia lui V.B. Bayrîl (2012), Însemnări despre poezie (2014), Între noapte și foc (2017).


Verile de altădată

Peste argintiile ierburi
luna își revarsă
culoarea

șuierăturile se întețesc
șoaptele se risipesc
pământul se înalță

câmpiile de cătină cu uleiuri
parfumate
sunt mângâiate
de acest vânt rătăcitor
rămas din verile
de altădată

noaptea
cu fruntea ei albă
își deschide brațele
catifelate

sub faldurile nopții
freamătul cărnii este
nesfârșit.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara