Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Scrisoare din Paris:
Tânărul Celan de Lucian Raicu

Paul Celan pornit de la Cernăuţi - descinde la Bucureşti în aprilie 1945, cu câteva săptămâni înainte de sfârşitul războ­iului, avea pe atunci 25 de ani şi tot atâţia mai avea să trăiască... Continuu să mă refer la capitolul Paul Celan şi Bucureş­tiul din cartea dedicată poetului de cercetătorul austriac H. Röttinger, pagini traduse în româneşte de Rodica Binder în revista "Vatra".
Era la exact un deceniu după apariţia cărţii lui Paul Morand, intitulată Bucureşti, excelent eseu-reportaj (Paris, Editura Plon, 1935), metropola română fiind caracterizată "cea mai strălucită, elegantă, vie şi occidentală dintre capitalele din Balcani". La eseul lui Paul Morand se referă cel mai apropiat prieten bucureştean al lui Celan - foarte inteligentul şi la fel de inimosul Petre Solomon, pentru a ne da mai mult decât o idee despre climatul încă "morandian" în care s-au desfăşurat anii poate cei mai fericiţi ai marelui poet. Fericiţi - până la un punct. Traducătorul în română al lui Cehov (nuvela }ăranii) şi al lui Lermontov avea să se lămurească curând cum stau lucrurile în realitate şi în ce precară, provizorie "fericire" nimerise...
"Petre Solomon citează impresiile lui Paul Morand spre a descrie starea de spirit a tinerei generaţii de scriitori... Solomon, un evreu român, a emigrat în 1944 în Palestina, spre a se întoarce doi ani mai târziu la Bucureşti." Amândoi, Celan şi Petre Solomon, erau redactori la editura "Cartea rusă". Amândoi animaţi de anumite "speranţe". Brutal infirmate.
"La scurtă vreme după război, hegemonia sovietică devenise deja lipsită de echivoc în România." Paul Celan, cu ambii părinţi ucişi în deportare - şi cu nu se poate mai naturale simpatii de stânga - nu tolera nici o astfel de "hegemonie" - şi la prima ocazie s-a "transferat" în Occident...
Nici aici cu grozave şanse de acomodare - vezi boala de nervi şi sinuciderea de la Paris (1970). Precedând-o cu un sfert de veac pe aceea a prietenului său literar, cu câţiva ani mai vârstnic - şi el mare poet - Gherasim Luca. S-au apropiat în anii posbelici, s-au despărţit, apoi i-a unit definitiv în destin apa primitoare a Senei...
În paranteză fie zis - sunt modeste paranteze ce valorează mai mult decât tot ce le împrejmuieşte - filozoful Heidegger îl consideră pe Paul Celan: cel mai mare de la Rilke încoace - şi tot într-o astfel de paranteză, tot un filozof cu competenţe literare, Gilles Deleuze, vede în Gherasim Luca pe cel mai mare poet francez al ultimei jumătăţi de secol...
Dar să mă întorc la studiul cercetătorului austriac:
"Marcel Marcus, un alt coleg, îşi aminteşte de mica masă de lucru a lui Celan, care ar fi avut dreptul la un birou normal, îşi aminteşte de puloverul gri pe care îl purta, de ţigările ieftine pe care le fuma... Poetul Alexandru Philippide (autorul, adaug eu, al celor două versuri interbelice ŤM-atârn de tine poezie / Ca un copil de poala mumiiť), căruia Celan i se va adresa mai târziu, în registru epistolar, cu Ťmaestre Philippideť, era consilierul literar al editurii." Precizez, al editurii, în ciuda împrejurărilor, de bună ţinută, "Cartea rusă", căci iată nimic nu e simplu pe astă lume!... şi pentru că nimic nu e simplu, să vedem şi continuarea:
"Discuţiile pe care el le patrona în această calitate aveau loc o dată pe săptămână; în România - perioada premergătoare stalinismului definitiv, era încă o perioadă de tranziţie, cu virtualităţi încă dispersate, o perioadă care ulterior va dobândi şi pentru Celan, ocazional - subliniez cuvîntul "ocazional", nuanţele nu strică niciodată, n.n. - unele trăsături ideale. Celan a tradus pe când era la Bucureşti şi texte politice pentru organul de partid "Scânteia"..."
Pe când demascarea poetului?
Nu ştiu dacă ea, "demascarea", cu voce groasă, nu s-a şi produs, nu dispun de informaţii, până atunci să transcriu în continuare, nu-mi displace nuanţat-nemţescul şi liniştit-austriacul text:
"...În conştiinţa contemporaneităţii, nu se produsese încă scindarea totală a comunismului de tip stalinist de anumite tendinţe anarhice ale stângii promovate de Bakunin sau de Kropotkin, faţă de care Celan manifesta oarecari simpatii. Fuga lui Celan din România s-a datorat şi faptului că stalinismul devenise inevitabil... "
Ceva despre tinereţea românească, despre animata, inclusiv de speranţe, perioadă bucureşteană, a poetului Paul Celan...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara