Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Tocmeala de Constantin Ţoiu


Rânzei, eroul anonim, atotştiutor, cam băgăreţ în frazele autorului, când acesta nici nu se aşteaptă, înainte de a fi complet fictiv, a existat în carne şi oase.
Nici eu nu ştiu ce-i convine: prima stare, în care şi-a câştigat o notorietate impertinentă: substituindu-se insului care scrie efectiv,... care se căzneşte în acest sens; ori îl place pe celălalt, pe individul (fără supărare) în compania căruia am discutat des împreună în viaţa reală. Cum se întâmplă. Fără să-l fi provocat. Fără să-l fi contrazis. Fără să-l pun în inferioritate...
Cu bună ştiinţă sau neştiinţă, el a emis maxime pe care le notai numaidecât, nu fără mirare de ins, cât de cât informat.
Transcriu una din frazele lui Rânzei, punând cursive, onest, să nu reiasă că-mi arog cumva vreun drept, nepermis, de autor... Iat-o:
"Era una din teoriile lui de tip care doar vede orice, fără să i se întâmple ceva."
N-am zis nimic. Dar parcă ar fi şterpelit-o din Faulkner. Rânzei, fiind un aiurit, nu că ar fi incorect... "Zulişi din Willi! - îl luai repede, - din dulgher, din zugrav, factor poştal, aviator, nenorocitule!"... "- Să mor, na, dacă",
- făcea, "habar n-am..." Să se fi potrivit, doar?... "Spune! - l-am somat. Nu-ţi fac nimic, da' spune, măcar. (Uneori, nu ştiu cum, mă enervez ca proştii).
M-am dus la bibliotecă, m-am oprit la raftul sud-americanului trecând în revistă toate romanele lui, majoritatea traduceri. La urmă de tot, era să-l scap: m-am oprit la Pylone, pe franţuzeşte, traducerea franceză, că, în engleză, e simplu, e fără de e la coadă... Pot să indic şi traducerea, editura şi celelalte. Gallimard, ediţia a doua, 1946, N.R.F., roman tradus din engleză de R.N. Raumbault (nu Rimbaud) în colaborare cu G. Louis-Rousselet. Ca să fim în regulă.

Cred că romanul ăsta nici nu-l terminasem. Deşi intriga se petrece în aviaţie, care totdeauna m-a pasionat. Pylon ştiţi... simbolul unui aerodrom... un stâlp cu un fel de mânecă d-alea meteorologice, în jurul căruia se învârtea toată activitatea antrenamentelor aeriene ale anilor treizeci. Nu, Rânzei, nu cred că minţea. Dar vorbise ca un personaj faulknerian, în dodii... De curiozitate, fiindcă tot scosesem cartea din raft, am început să citesc primul capitol care se intitula Inaugurarea unui aeroport... I-am atras atenţia lui Rânzei, simţind nevoia unui ascultător. Nu mai ştiam dacă romanul fusese tradus şi în limba română, aşa că, s-ar fi putut să viu eu acuşa cu prima versiune românească.
I-am dat drumul:
"Timp de un minut şi ceva, în faţa vitrinei, pe trotuarul plin de ploaia de confeti din ajun, ca rămăşiţele unei spume jegoase... Jiggs rămase nemişcat înălţat pe vârful picioarelor încălţate în nişte tenişi murdari de ulei, privind cizmele. În oglinda ce reflecta formele lor de pe soclurile de lemn pe care se înălţau, în marginea panoului reclamă artistic ce stăpânise în ajun întreg oraşul ca toate drapelele roşii, aurii, precum şi confetile călcate în picioare şi bucăţile de serpentine, cizmele te făceau să te gândeşti la cai şi la pinteni evocând fotografiile trucate ale anunţurilor marilor magazine... aceleaşi inscripţii, aceleaşi poze de avioane pempante, perfid de fragile şi de piloţi de o gargantuescă disproporţie aplecaţi asupra lor - ca şi cum aceste avioane ar fi fost speciile unor animale misterioase şi funeste, nici dresate, nici domesticite, ci, deocamdată, inofensive - dincolo de somptuoasa şi lapidara înşirare de nume, de isprăvi sau pur şi simplu de speranţe.
Jiggs intră în magazin făcând să scrâşnească repede şi aspru tălpile sale de cauciuc...
- Cizme? întrebă vânzătorul. Cele expuse? (...)
- Mda, făcu Jiggs. Cât? (...) (sar treizeci de rânduri n.n.)
- Douăzeci de dolari şi jumătate, spuse vânzătorul.
- E-n regulă! Le iau. La ce oră închideţi seara?
- La ora şase.
- Fir-ar al dracului! La şase trebuie să fiu încă la aeroport. Abea pe la şapte ajung în oraş. Cum să facem să le iau la ora aia? Un alt vânzător, contabil sau inspector făcu un pas înainte.
- Adică nu vreţi să le luaţi acuş? zise cel dintâi.
- Nu, zise Jiggs. Cum să facem să le iau la şapte?... (...)
- Despre ce-i vorba? se băgă în vorbă cel de-al doilea funcţionar.
- Zice că doreşte o pereche de cizme, dar că nu poate veni de la aeroport înainte de şapte.
Cel de-al doilea funcţionar se uită la Jiggs şi întrebă "Sunteţi aviator?"
- Da, răspunse Jiggs. Ascultaţi. Lăsaţi un vânzător, aicea, că viu fix la şapte. Am nevoie de ele.
La rândul lui, funcţionarul numărul doi examină pe furiş picioarele lui Jiggs. "De ce nu luaţi cizmele acuş?"
Jiggs nu răspunse. Atunci o să aştept să iau cizmele mâine, se mulţumi el să spună.
- Afară doar dacă nu puteţi să veniţi pe la şase, reluă vânzătorul.
- O.K. dom'ne, făcu Jiggs. Ce acont să vă dau?... În acel moment, vânzătorii se uitară la el amândoi: faţa, ochii arzători, întreaga lui înfăţişare, din cap până-n picioare, constituiau o garanţie regal pecetluită de dezinvoltură şi de incorigibilă insolvabilitate (...)
- Cât? Repetă Jiggs. (...)
- Dacă plătiţi zece dolari, vi le păstrăm până mâine.
- Zece dolari! Pe naiba, dom'ne. Poate că vreţi să ziceţi zece la sută (...)
- Vreţi să daţi aconto zece la sută?
- Da. Dacă dai zece la sută, poţi să-ţi cumperi şi-un avion (...)
- Asta-nseamnă doi dolari două-ş cinci, zise al doilea slujbaş.
Când Jiggs vârî mâna în buzunar, amândoi vânzătorii putură urmări traseul mâinii, unghiile, îndoiturile degetelor, cum se vede în desenele animate ceasul deşteptător înghiţit de struţ (...)"


***
Mişto! mă întrerupse Rânzei, încântat. Să mor dac-am mai auzit... Mai ales chestia cu deşteptătorul; ...ăsta da scriitor, nu ca ăia care scrie numai de ei... (dezacordurile lui Rânzei nu mă păcăleau, ele fiind un semn, pe faţă şi dispreţuitor de independenţă absolută).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara