Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 


de


"Cititorul slovac nu prea cunoaşte literatura română de azi. Pe lîngă multe altele, un motiv este dat de faptul că însăşi cultură slovacă a avut (după 1989) multe de recuperat în cunoaşterea culturilor străine", scrie Libu�a Vajdová în introducerea la volumul de traduceri din literatura română în limba slovacă. Afirmaţie adevărată, dar care poate fi folosită la fel de bine şi din punctul de vedere al unui cititor român.
Literaturile din fostul bloc comunist, pînă la revoluţiile din anul 1989, erau prezente şi bine prezentate pe piaţa de carte de la noi, pe atunci cehoslovacă. După schimbările politice aşteptate de toţi, şi noi, slovacii, cu ochii aţintiţi şi cu lăcomia copilului căruia nu i se dăduse de mîncare, am ros şi am digerat tot ce ni se oferea din culturile occidentale. Din unele roade am mîncat pe săturate, din altele mai puţin. După anii grei de tranziţie, de constituire a unor societăţi civile după modelele societăţilor şi ale literaturilor occidentale, a căror cunoaştere fusese pînă atunci atent "restricţionată", iată că în sfîrşit a sosit timpul şi pentru confruntări "estice".
După 1989, cultura şi literatura slovacă au fost nevoite să-şi asume cu deplină responsabilitate un rol complet autonom. Piaţa de carte nu mai era controlată ideologic printr-un plan editorial mai mult sau mai puţin pro-sovietic, cartea de ficţiune nu mai era dictată şi cenzurată de o comisie de Partid. Societatea trebuia să se obişnuiască în plus şi cu o cu totul altă situaţie, cea de după despărţirea Slovaciei de Cehia, care a avut drept rezultat micşorarea radicală a producţiei de carte. De remarcat este faptul că piaţa de carte locală este asaltată şi la ora actuală de traduceri străine în limbă cehă, efect al unor neajunsuri ale politicii editoriale slovace.
În domeniul traducerilor din literatura română în cea slovacă, am putea numi ultimii ani perioada lui Mircea Eliade. Mai întâi au apărut cărţile lui de specialitate, care au deschis un drum de acces şi pentru beletristică. În anul 2000, a apărut traducerea romanului Noaptea de Sânziene realizată de Jana Páleníková, care, cinci ani mai târziu, în colaborare cu Sabina Robochová, publică şi culegerea de nuvele fantastice intitulate La umbra unui crin. Totuşi, Mircea Eliade însemna pentru mediul slovac în primul rînd un scriitor occidental şi răspundea astfel mai curînd nevoii de scrieri venite dinspre lumea vestică. Pe măsură ce s-a înregistrat o mai bună cunoaştere a lucrărilor lui în domeniul istoriei religiilor, a crescut şi curiozitatea faţă de scrierile lui beletristice, care erau invocate de unii drept dovada şi prelungirea organică a celor ştiinţifice.
Mai puţin observată de cititorii şi criticii slovaci a fost cartea lui Andrei Pleşu, Minima moralia, tradusă tot de Jana Páleníková.
Cred totuşi că sîntem mai familiarizaţi cu societatea civilă şi cu mecanismele ei şi de aceea mai pregătiţi acum şi mai sensibilizaţi să-l percepem pe celălalt, chiar cînd e mai îndepărtat de lumea nostră imediată.
Amintitul volum de traduceri din literatura română a apărut în primăvara acestui an. E vorba de un număr, - mai precis de nr. 1 - al revistei slovace "Revue svetovej literatúry" ("Revistă de literatură mondială"), care propune de patru ori pe an cîte un profil al unei literaturi străine. Volumul este întocmit şi prezentat de Libu�a Vajdová, care în studiul său introductiv scrie despre trăsăturile literaturii şi ale culturii româneşti din anii '80 încoace. De ce începe cu anii '80? Pentru că multe elemente, mai dificil de explicitat, paradigma însăşi a anilor '90 se află în continuitate, dar şi în discontinuitate faţă de cele caracteristice deceniului anterior. În plus, la îngemănarea dintre cele două perioade, mai precis în anul 1989, s-a rupt relaţia dintre literaturile noastre, atît cît a fost ea, din perioada fostului bloc comunist. Vajdová aduce în studiul său informaţii revelatoare pentru cititorii slovaci privind literatura română contemporană dintr-un punct de vedere foarte bine contextualizat. Acest lucru e cu atît mai util, cred, cu cît nu tot ce s-a întîmplat în literatura română - nu prea îndepărtată de altfel de cea central-europeană, nici geografic şi nici ca tradiţii literare -, are un corespondent în cea slovacă.
Mai întâi de toate trebuie spus despre cultura slovacă faptul că e mult mai mică prin numărul său de autori potenţiali şi de public potenţial. Vajdová o descrie elocvent prin sintagma o cultură liniştită. Se deosebeşte de cea română prin faptul că nu se revarsă ori foarte rar se revarsă din matca ei obişnuită, ceea ce înseamnă că se manifestă mult mai puţin prin confruntare, prin dezbateri, prin competiţie. În plus, cultura românească, avînd un avantaj în existenţa mai multor centre universitare şi de cercetare foarte active, este adesea neliniştită, nemulţumită în raport cu sine însăşi, fapt care are mai multe consecinţe.
Cel puţin una din ele este demonstrată de volumul de traduceri citat mai sus, şi anume în eseistică. Bogăţia presei româneşti, atît de polemice, şi a cărţilor de eseuri radiografiază această nelinişte, această deschidere spre pluralism, ca şi problematizarea unor automatisme sociale şi colective, care trebuie regîndite. În volumul slovac sînt selectate din eseistica românească texte semnate de Gabriel Liiceanu şi de Horia-Roman Patapievici. Eseul lui Liiceanu, Dans cu o carte (trad. de Jana Páleníková), conferă culegerii o savuroasă şi poetică motivaţie. Partea a doua a volumului este alcătuită din patru eseuri ale lui H. R. Patapievici - Decizia originară, Lapsul şi colapsul esenţei, Poporul meu şi cu mine, Viaţa inimitabilă (trad. de L. Vajdová), ca patru faţete dăltuite cu asprime şi cu arguzia bine ascuţită, ca un brici. Nu este uşor de tradus un mod de gîndire propriu autorului de formaţie fizician.
Prezentarea continuă cu povestirea Anei Blandiana, Proiecte de trecut (trad. Jana Páleníková), care ar putea însemna, împreună cu poemele lui Mircea Dinescu - Moartea citeşte ziarul (trad. L. Vajdová) - o punte între prezent şi memorie, decisivă pentru edificarea conştiinţei sociale. Textele, amintiri triste ale autorilor şi ale lumii din care ei vin, sînt elocvent alese pentru societatea slovacă ce, pare-se, a uitat foarte uşor trecutul şi continuă să dea prea puţine replici comunismului (nici în alte arte, cum ar fi filmul, artele vizuale...). Cultura liniştită...
Trio-ul optzecist Nedelciu - Cărtărescu - Simona Popescu este prezentat acum publicului slovac ce n-a avut ocazia încă să cunoască literatura textualistă sau, după unii, postmodernismul românesc. Savuroasele povestiri de Mircea Nedelciu - O zi ca o proză scurtă şi Taxi-Sauvage, (trad. de L. Vajdová) - şi autoreflexivele poeme ale Simonei Popescu din ciclul Noapte sau zi (trad. de L. Vajdová) îşi pot găsi un echivalent în proza slovacă; în schimb, mai puţin se poate în cazul lui Mircea Cărtărescu, care chiar pentru mediul românesc aduce o înnoire a poeticii, o transfigurare a istorismului în istorisirea istoriei intrinsece unui ins cuprins de amintiri uşor confundabile cu visurile. Au fost selectate în volum două povestiri, Mendebil şi Nabokov la Braşov, (trad. de Eva Kenderessy-¸apajnová).
Piesa Veşnicie provizorie de Valeriu Butulescu (trad. de Jana Páleníková) adaugă volumului dimensiunea actualităţii acute, chiar dacă una tragică, bizară şi hiperbolizată spre comic.
Implicarea exilului românesc în viaţa politică, socială, culturală post-decembristă constituie un alt aspect al specificului românesc. Mediul cărturarilor şi al oamenilor care se ocupă de literatură, dar şi de imaginea României peste hotare, trebuia să ia în considerare producţia deloc neglijabilă a scriitorilor şi a oamenilor de ştiinţă emigranţi. Ei au contribuit în mare măsură la faptul că România nu mai este percepută ca o ţară săracă şi sacrificată. Traducerile cărţilor emigranţilor, dicţionarele despre autorii din exil, bine închegate, servesc drept dovadă că mediul românesc are interes în a-şi corecta atât istoria literară, cît şi pe cea generală.
Volumul slovac de traduceri este îmbogăţit cu povestirea Noaptea de dinainte a scriitorului emigrant Cătălin Dorian Florescu, (trad. din limba germană de Paulina Cuhová). Florescu, tînăr fiind, s-a stabilit în Elveţia împreună cu părinţii. Romanele lui vorbesc mai ales despre moduri diferite de a-ţi părăsi ţara de origine, plecări după care se ascund multe sentimente, confuzii şi întrebări.
Închei aici, eu însămi traducătoare şi semnatară în acest volum, cu un alt citat din studiul introductiv al dnei Libu�a Vajdová: "Am încercat să acoperim petele albe existente în cunoaşterea literaturii româneşti în Slovacia în aşa fel încît să oferim o imagine cît mai naturală şi cît mai organică a literaturii începînd cu sfîrşitul anilor '80 şi pînă în prezent astfel încît să obţinem un bun punct de plecare pentru activitate noastră viitoare."

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara