Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Tricolorul şi gunoaiele Parlamentului de Cristian Teodorescu

Pentru prima oară de cînd s-a mutat Camera Deputaţilor în casa lui Ceauşescu, parlamentarul român a găsit de cuviinţă să se justifice presei pe ce cheltuieşte banii publici. E plin subsolul Casei Poporului de gunoaie! Duhneşte Camera Deputaţilor!! Umblă şobolanii pe unde nu te aştepţi!!! Aşa că e musai să fie îndepărtat gunoiul din catacombele Palatului Parlamentului.
Dacă n-aş călca din cînd în cînd în Palatul cu pricina, i-aş fi dat crezare dlui Mihai Ungheanu că nu se mai poate sta acolo de miros. Cu vreo două săptămîni în urmă, am făcut o vizită acolo. Avînd treabă la parter, am umblat, atît cît m-au ajutat picioarele - fiindcă la un moment dat oboseala devine mai puternică decît curiozitatea - prin labirintica hardughie. Las deoparte indispoziţia pe care mi-o produce această infamie arhitecturală ori de cîte ori am de-a face cu ea. Nu intru în detalii care ar trebui să ne sperie ca plătitori de impozite. Mă opresc asupra "mirosului insuportabil" care urcă din subsoluri. Acest miros nu există. Alta e, dacă vreţi, problema. Se simte un vag miros de igrasie, provocat de ţevăria cu apă caldă şi rece şi de conductele pentru dejecţii.
            
Gunoaiele de care se plîng deputaţii că le strîmbă nasul sînt de fapt resturi şi lăsături rămase de pe urma constructorilor Casei Poporului.     Resturi de tip moloz, materiale de construcţie uitate sau abandonate, fiindcă, după căderea lui Ceauşescu, la construcţia acestei clădiri, care ajunsese în stadiul lucrărilor interioare, nu s-au mai alocat bani. Din cîte ştiu, Revoluţia a însemnat printre altele şi că persoane cu iniţiativă au transplantat la ele acasă candelabre, marmoră destinată finisajelor şi chiar clanţe de uşi, pentru a-şi manifesta astfel revolta împotriva ceauşismului. A luat fiecare ce a putut. Dar din inepuizabilul ban public, s-au acoperit hoţiile, au fost făcute şi îmbunătăţiri şi, mai nou, în paralel cu dezgunoirea Parlamentului la subsol, pe acoperiş va fi ridicat un fel de Turn Eiffel mai mic ca să aibă tricolorul unde flutura.
Dar dacă tricolorul flutură mai jos, se desfiinţează Parlamentul? Sau există riscul de a fi confundat cu vreun stabiliment clandestin?
Aceste două iniţiative mi se par în egală măsură cheltuieli nesăbuite din banul public. În loc să punem un ţugui ridicol pe Casa Poporului şi să adunăm molozul din subsolurile ei, ar fi momentul să ne punem întrebarea din ce bani va fi reparată monstruoasa clădire. Ne apropiem de momentul în care atît exteriorul cît şi interiorul acestui imobil vor avea nevoie de mari reparaţii.
           
Ne batem joc de contribuabilul care îşi plăteşte impozitele, dle Ungheanu, risipind banii pe asemenea proiecte! Ceauşescu nu m-a întrebat şi nu ne-a întrebat cînd a construit această absurditate. El şi-a permis să risipească energia acestui popor în proiecte prosteşti. Atît îl ducea mintea. Dar într-o perioadă de criză, în care mulţi români n-au după ce bea apa, e chiar aşa de urgent să fie debarasat subsolul Palatului Parlamentului de moloz? E imperios necesar pentru prestigiul României să mai risipim bani buni pe un turnuleţ al patriotismului formal?
           
Cheltuielile de întreţinere ale acestui uriaş imobil nu sînt suficient de mari? Reparaţiile sale curente nu costă destul?
           
Mai e ceva: în scurtă vreme, acest monstru care a îmbătrînit repede şi urît va avea nevoie de mari reparaţii. N-ar fi mai cuminte ca în loc să risipim banul public pe moloz şi turnuleţe să-l îndreptăm, spre aceste reparaţii?
           
N-ar trebui să existe un proiect transparent despre banii mulţi care vor fi băgaţi, vrînd, nevrînd, în viitorul apropiat, în Palatul Parlamentului?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara