Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Tu şi eu de Ioana Pârvulescu

"Cel cAruia nu-i spui dumneata" - este una din definiţiile cele mai simple pe care Arghezi le dă divinităţii. Şi nu în poezie, ci într-un banal careu de cuvinte încrucişate: probabil pentru că Dumnezeu trebuie căutat şi poate fi găsit pretutindeni, fie şi la un colţ de careu, notat cu 51 orizontal. M-a surprins întotdeauna să-l descopăr pe misticul Arghezi în absolut tot ce scrie, pamflet, poezie erotică, blestem, bilet de papagal, pagină de corespondenţă, deşi şcoala l-a impus ca pe un răzvrătit numai pe jumătate credincios. În atât de concisa definiţie argheziană strecurată în locul cel mai profan cu putinţă - dar pentru mistic nu există locuri profane - se află o întreagă teorie a rugăciunii. A te ruga înseamnă a crea un dialog lipsit de artificii. Eu şi tu intră în comunicare directă, inima este dezvelită complet, iar cele două entităţi tind spre comuniune, spre unio mystica, spre pierdere unul în celălalt, asemenea picăturii de vin din apă sau a picăturii de ceară topită în flacără.

Rugăciunea misticului este un act de maximă intimitate şi nu întâmplător poezia mistică seamănă cu poezia erotică, atât în substanţă, cât şi în retorică, în ton şi în imagini. Cel care se roagă, asemenea celui care iubeşte, are o reprezentare foarte personală a celuilalt, a lui tu. Altfel spus, fiecare cu Dumnezeul sau zeii lui. Fiecare cu Dumnezeul sau zeii pe care îi merită şi cu dragostea pe care o vrea. Până şi cei "fără nici un Dumnezeu" au unul, măcar pentru clipele când sunt la ananghie, măcar ca absenţă, ca negare. Şi oricine foloseşte, pe lângă, să spunem, repertoriul obligatoriu de rugăciuni, unul foarte personal, mereu în schimbare în funcţie de împrejurările vieţii. Există un fel de consfinţire biblică a intimităţii rugăciunii, a simplităţii şi limpezimii ei: "Ci tu când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. //Când vă rugaţi nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi..." (Matei 6, 6-7).

Pe de altă parte, literatura este locul în care intimitatea se dezvăluie şi se dăruieşte celor din jur. Aleg aşadar, din istoria literaturii, câteva rugăciuni care mi s-au părut întotdeauna frumoase. Este o antologie pur subiectivă, aşezată într-o ordine poetică, cu articulaţii ascunse care leagă fragmentele unul de altul.

Rugăciunea unui nemernic
"Culcă-mă, Doamne, covrigel, şi scoală-mă pietricică". Din câte îmi amintesc, această rugăciune extraordinară este rostită în fiecare seară, înainte de culcare, de un personaj "nemernic" (în sensul religios al cuvântului, adică singur şi nenorocit) din Război şi pace de Tolstoi (trad. de Ion Frunzetti şi N. Parocescu).

Rugăciunea lui Socrate
"Iubite Pan şi voi, zeităţi de aici, câte sunteţi, faceţi să dobândesc frumuseţe lăuntrică. Iar dinafara mea să fie toate prietene celor din mine" (Platon, Phaidros, trad. de Gabriel Liiceanu). Socrate mai cere să-l socotească bogat pe omul înţelept, să aibă numai atâta avere cât e potrivit unui om cumpătat, iar Phaidros se asociază cu dragă inimă dorinţelor maestrului său.

Rugăciunea lui Coco
"Dumnezeule, puternicule şi gingaşule, au eşti pasăre au eşti gând, au eşti stea călătoare; au eşti munte peste luceafăr, au eşti vis, au eşti fără să fii, te ghicesc... Vino la mine cu vântul, vino cu raza, vino cu vuetul lin al întunericului, din pământ, din holdă, din foc şi din gheaţă, din mugetul vacilor şi din scuturarea frunzelor, vino cu morţii, vino cu viii şi cu cei ce nu vor fi...Vino şi ridică-mi cuvintele, ca o bolborosire fierbinte din fundul mâlului care mă robeşte, până la faţa undelor lucii de sus, de deasupra piscurilor, de deasupra cerului, către plutirea slobodă a închipuirii tale preacurate". Sunt cuvintele pe care purtătorul de cuvânt al gazetarului de la Bilete de papagal le rosteşte de fiecare dată "cu vocea lui guturală", atunci când începe să scrie.

Din rugăciunile lui David
"De unul singur n-am să scap, -
pătruns de ape-n străadânc,
m-afund întru noroi adânc,
şuvoiu-mi trece peste cap;
pre Domnul Dumnezeu atâtu-L
tot strig, că mi se uscă gâtul" ...
(din Psalmul 68, din Cartea psalmilor/ pre stihuri retocmită, acum, de Şerban Foarţă)

"Ia, Dumnezeule, aminte
la ruga mea şi-ascultă-mi încă
o dată inima,-n adâncă
durerea ei, - ce nu Te minte.
Căci de la marginile lumii,
eu, Doamne, am strigat spre Tine
când inima pierise-n mine"...
(din Psalmul 60, op. cit.)

Ruga tânărului Eugen Ionescu
Un mic soare, Doamne,
pentru sufletul meu. [...]

sunt un broscoi speriat,
sunt o vrabie rănită.

Mi-au furat toate cuiburile.
M-au ajuns toate praştiile.

Doamne mic, ridică-mă

şi fă-mă fericit
ş...ţ ca pietrele prietenele."
(din Rugă, în Elegii pentru fiinţe mici)

Implorarea lui Eugen Ionescu, la maturitate
"Ne pas se dissoudre surtout, ne pas se dissoudre. Rester, résister, etre encore..." (din Journal en miettes)

Pe vremuri rugăciunea era legată de tot ce ţine de cunoaşterea umană. Chiar în revoluţionarul an 1848 s-a tipărit la Bucureşti, în tipografia lui Josef Kopainig, un abecedar "ku cele mai frumoase dialoguri, rugăciuni, legi moraliceşti", dar aşezate laolaltă cu "idei fisiceşti, geograficeşti şi istoriceşti", culese "din mai multe kărţi pentru învăţătura kopiilor". Primele cărţi mici, de buzunar, au fost cărţile de rugăciune. În călătoriile lor pline de imprevizibil, de obstacole, de necazuri, în vremurile în care sosirea nopţii dubla primejdiile, oamenii le citeau înainte de culcare, le puneau de pază lângă căpătâi. Între timp, cărţile pe care le iau călătorii cu ei în lume au crescut şi s-au diversificat, dar nu-i mai păzesc. Cât despre rugi, se împuţinează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă rugăciunile şi îngerii păzitori nu sunt cumva pe cale de dispariţie, ca anumite specii de plante rare. Nu ne rămâne decât să-i lăsăm grija rugăciunii tot lui Tu: Ora pro nobis!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara