Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Turnir poetic de Daniel Cristea-Enache

Festivalul de poezie de la Iaşi, desfăşurat pe durata a trei zile (şi trei seri) de turnir, a fost în mod clar un eveniment atipic. A ieşit prea bine.

Nume grele din generaţia scriitorilor consacraţi (Ileana Mălăncioiu, Emil Brumaru, Şerban Foarţă, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Mihail Gălăţanu, Lucian Vasilescu, Eugen Suciu) au stat pe aceeaşi scenă, într-o perfectă unitate de loc, de timp şi de acţiune poetică. La rândul lor, poeţi reprezentativi ai ultimei generaţii (Constantin Acosmei, Ştefan Manasia, Teodor Dună, Dan Coman, Adrian Suciu, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Andra Rotaru, Radu Vancu) şi-au dat măsura talentului şi originalităţii lor în Aula arhiplină a Bibliotecii Centrale Universitare.

Participând pentru prima oară la o asemenea manifestare, nu văzusem niciodată un public (preponderent tânăr) atât de receptiv şi literalmente entuziast la finele câte unei lecturi transformate în recital. N-am văzut, e drept, ,criza" poeziei de astăzi despre care vorbesc, cu multă siguranţă, Ion Simuţ şi Paul Cernat. N-am sesizat vreo criză a scrierii şi emisiei de poezie veritabilă, nici una a receptării produsului artistic. Dimpotrivă, aplauzele frenetice ale studenţilor şi reacţiile juriului din care am făcut parte au fost pe aceeaşi frecvenţă, deşi în registre diferite.

În mod cert, Emil Stratan, organizatorul acestui Festival, a avut parte de consilieri buni. Selecţia poeţilor consacraţi o dovedeşte cu prisosinţă. Sunt autori nu numai din generaţii diferite (de la ,şaizecişti" la ,nouăzecişti"), dar şi din şcoli artistice atât de deosebite, încât lecţia despre poezie se susţinea, de fiecare dată, altfel. De la textele dense, dramatice, grave ale Ilenei Mălăncioiu la cele ludice, molatice şi încântătoare ale lui Emil Brumaru, de la prestidigitaţiile savant versificate ale lui Şerban Foarţă la discursul tensionat, expresionist-metafizic al lui Ion Mureşan şi Ioan Es. Pop, de la tiradele expansivului Mihail Gălăţanu la şerpuirile surprinzătoare ale lui Eugen Suciu şi Lucian Vasilescu, ascultătorii au parcurs un univers poetic în continuă metamorfoză.

Pe lângă această idee a unei polifonii artistice prinse în formula turnirului cavaleresc, organizatorii au plusat cu cea, la fel de inspirată, a selectării tinerilor poeţi tocmai de către mai vârstnicii lor colegi. Fiecare autor consacrat a avut dreptul de a opta pentru un autor din noua generaţie. Ileana Mălăncioiu a ales-o pe Andra Rotaru, Emil Brumaru, pe Constantin Acosmei, Şerban Foarţă, pe Ştefan Manasia, Ion Mureşan nu s-a putut decide pentru unul şi a invitat doi: Dan Coman şi Radu Vancu, Eugen Suciu l-a ales pe Vasile Leac, Ioan Es. Pop, pe Claudiu Komartin, Lucian Vasilescu, pe Adrian Suciu, iar Mihail Gălăţanu, pe Teodor Dună. ,Conflictul între generaţii" (o altă marotă a unor critici) fiind astfel tranşat, am putut vedea în direct cum miza seniorilor se confirma sau nu prin rezultatele cadeţilor.

Îi citisem pe toţi aceşti tineri poeţi şi nu am avut surprize revelatorii. Dar am apreciat suplimentar faptul că maeştrii nu au căutat epigoni, discipoli servili, ci, adesea, poeţi tineri aflaţi la antipodul propriei formule. Nici o trăsătură de unire nu se poate găsi între poezia lui Emil Brumaru şi cea a lui Constantin Acosmei, între versurile marca Ioan Es. Pop şi cele semnate de Claudiu Komartin, sau între textele lui Şerban Foarţă şi cele ale lui Ştefan Manasia. Alegerile au fost nu numai inspirate, ci şi libere de orice constrângere a unui anumit mod de a înţelege şi scrie poezia.

Momente de vârf ale Festivalului au fost şi în prima seară, dedicată cadeţilor, şi în a doua, rezervată seniorilor. O apariţie memorabilă a fost Vasile Leac, aflat înainte de urcarea pe scenă într-o stare de euforie bahică nespus de amuzantă pentru publicul larg, dar destul de îngrijorătoare pentru organizatori. Prezentându-l, Eugen Suciu, care îl selecţionase, ne-a anunţat cu o undă de nelinişte în voce că va urma un soi de happening. Spre surpriza tuturor (şi a mea, recunosc), tânărul poet, aflat într-un echilibru instabil, şi-a făcut bine loc printre microfoane, s-a aşezat în fund şi, cu faţa luminoasă îndreptată spre public... a ţinut un recital perfect. Aceasta spre deosebire de Ştefan Manasia sau Andra Rotaru, pe cât de serioşi în comportament, pe atât de inexpresivi în lectura propriilor versuri.

Buni performeri au fost, apoi, Dan Coman şi Teodor Dună, post-expresionişti cu voce bine calibrată şi un discurs (liric şi retoric) pe cât de conţinut, pe atât de percutant. Cel mai popular tânăr poet a fost însă o figură din underground-ul Iaşului, Constantin Acosmei, care a electrizat sala şi a impresionat juriul printr-o recitare albă, de om care a înţeles de mult totul (maestrul lui e Bacovia), dar nu înţelege de ce se află acum, aici, în faţa atâtor oameni. Pentru cei care n-au citit încă Jucăria mortului a lui Acosmei, e momentul să caute acest volumaş ce a trecut de la o editură obscură la alta, pentru a ieşi acum la lumină. Fiindcă tânărul aiurit şi bărbos este - cu unanimitate de voturi - câştigătorul detaşat al secţiunii cadeţi.

După această primă seară atât de consistentă (reprizele de jazz ale lui Mircea Tiberian şi Liviu Butoi au fost un bonus de frumuseţe), cea de a doua, rezervată seniorilor, a mutat turnirul în sfere şi mai înalte. Competiţie grea, cu nume sonore şi cu decizii inevitabil dureroase ale juriului, care, la sugestia lui Alex. Ştefănescu, a votat şi a optat pentru varianta cu un singur premiu. Eu pornisem la drum cu trei seniori şi doi juniori şi, deşi am susţinut până la capăt această pluralitate, admit că importanţa premiului va creşte exponenţial în formula crud-minimalistă a lui Alex. Ştefănescu. Un singur premiu înseamnă Premiul. Iar Premiul ridică enorm cota unui Festival aflat la prima ediţie.

Ion Mureşan, aflat într-o formă de zile mari, i-a exaltat şi i-a împăcat până la urmă pe toţi. Premiul de popularitate acordat de public s-a topit în cel al criticilor literari - şi viceversa. Extraordinară a fost şi Ileana Mălăncioiu; am văzut oameni plângând în sală după versurile ei. Foarte simpatic, dar prea scurt şi defavorizat de propria selecţie din poemele pe care urma să le citească a fost Emil Brumaru. Şerban Foarţă a fost de asemenea în formă, dar a citit prea multe texte, cam de acelaşi nivel. Ioan Es. Pop a ratat complet recitalul, simţindu-se rău şi citind foarte rău. Remarcabili au fost în schimb Mihail Gălăţanu, Lucian Vasilescu şi Eugen Suciu, cu maniere complet diferite de a-şi prezenta poezia. Eugen Suciu pare să nu fi găsit alta mai bună decât pe cea deja recitată, pe muzica lui Mircea Tiberian, cu o seară în urmă.

Din păcate (pentru că trebuia să existe şi un moment neplăcut în această seară cu totul deosebită), finalul turnirului a fost stricat de Simona Popescu, invitată specială la acest Festival cu mari poeţi. În loc să se bucure de onoranta postură şi să cucerească publicul şi critica prin poeziile ei, autoarea a ţinut un discurs resentimentar şi atotculpabilizator. Toţi aveam o vină, nimeni nu ştia care anume e a sa. Iar ,versurile" plate recitate apoi cu emfază n-au făcut decât să înrăutăţească situaţia.

La antipod, sala a vibrat la muzica, versurile şi glumele melancolice ale lui Augustin Frăţilă, venit tot de la Bucureşti; de asemenea, la prezentările pline de şarm şi umor ale lui Alex. Ştefănescu, coborât de la Suceava. Ideal ar fi fost ca a doua seară să se încheie cu recitalul Ilenei Mălăncioiu, pe care mai mulţi critici din juriu au văzut-o de asemenea câştigătoare.

Care au fost însă cruntele figuri ale juriului? Al. Călinescu, Alex. Ştefănescu, Ioan Groşan, Dan-Silviu Boerescu, Antonio Patraş, Bogdan Creţu, Cosmin Ciotloş; şi subsemnatul, care a făcut mai multe lucruri deodată: şi jurizare, şi critică aplicată, şi discuţii editoriale în fief-ul Polirom, şi reportaje la cald pentru România literară.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara