Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Semn De Carte:
Un "cronicar" al Echinoxului (II) de Gheorghe Grigurcu


Numai că el nu se putea elibera integral de contingent şi context. Trăia aproape visceral viaţa literară, atît în emergenţa ei diurnă, cît şi în penumbra culiselor sale".

În treacăt fie spus, asistăm la o deteriorare postumă a relaţiilor lui Mircea Zaciu cu cei ce făceau figura unor discipoli devotaţi ai săi, putînd menţiona aci şi destule rînduri acide ale d-lui Augustin Buzura, din volumul Tentaţia risipirii, care incriminează ,firea mereu schimbătoare" a magistrului, ce ,lăsa impresia că omenirea există doar pentru a-i face lui mizerii" ş.a.m.d.

Regretabil însă că Petru Poantă vădeşte o concepţie asupra actualităţii literare care plasează interesantul şi nu o dată formal atracţiosul d-sale discurs cvasimemorialistic într-o perspectivă conservatoare, în intermundiile a ceea ce putem denumi postideologie. în loc de-a elibera o conştiinţă care, înainte de 1989, era grevată, în felurite proporţii, de cenzură şi de ceea ce era acceptat ca autocenzură, d-sa îşi exprimă ataşamentul la factorii distopiei, pronunţîndu-se împotriva criticii care-i are ca obiect. Circumstanţă cu atît mai delicată cu cît dl Poantă nu e doar ,cronicarul", ci şi unul dintre eroii echinoxismului, pus în chestiune, prin urmare, şi din interior. Astfel, în loc de-a le spulbera, criticul confirmă suspiciunile unor adaptări conştiente, unor nu tocmai inocente consimţiri în direcţia ,convieţuirii paşnice" a intelectualilor în chestiune cu sistemul abuziv. într-un cadru în care sechelele totalitarismului, inclusiv cele din sfera mentalului, pernicioase cu osebire, se arată imprevizibil rezistente, dl Poantă socoteşte că ,deconstrucţia miturilor comuniste riscă să devină o altă ficţiune în care realităţii unui sistem politic i se substituie o metafizică a puterii". Avocat al trecutului lamentabil, d-sa ne asigură că totalitarismul roşu ,n-a avut timp să devină o religie" şi, în consecinţă, ,eficienţa propagandei comuniste e astăzi exagerată". Verbigeraţie cu o miză contraproductivă pentru întregul grup reprezentat de autor! Procedînd tendenţios, Petru Poantă încearcă a demonta supărătoarea, pentru d-sa, ,retorică anticomunistă", în frunte cu ,stereotipiile sale", taxate acestea drept ,o altă sursă a demagogiei". Dacă renunţăm la conceptul colaboraţionismului (,termen inadecvat"), nu-i aşa că realitatea în cauză dispare ca prin magie? De ce n-am renunţa la toţi termenii jenanţi pentru supiranţii trecutului? Dl Poantă nu ezită a-i enumera în vederea debarasării: ,colaboraţionismului i se adaugă Ťevazionismulť, prin care sînt denunţate, în fond, înseşi modurile funcţionale, necontingente şi specifice ale creaţiei" (sic !), ,în sfîrşit, să reţinem şi bizarul concept Ťest-eticať, un substitut anxios, deşi în aparenţă ludic, pentru estetica". Critica aplicată realului comunist i se pare - vedem cum e reluat epitetul ,reacţionar" din arsenalul anilor proletcultismului - nu altceva decît ,o reîntoarcere la un soi de sociologism reacţionar" şi nu altceva decît (atenţie: o ,actualizare"!) un ,fundamentalism ideologic". Evident ,neliniştitoare" i se prezintă exegetului echinoxist ,exigenţele" unor Lucian Boia, Eugen Negrici, Caius Dobrescu, pe marginea cărora d-sa lansează şi vaticinaţii: ,Cu vremea se va constata, de pildă, că Paul Goma este un prozator minor". Pe liniatura binecunoscută a postideologiei, dl Poantă blamează demersul criticii la adresa perioadei totalitare, drept un ,tip de discurs ideologizant la rîndul său". De ce mă rog? Să-i urmărim raţionamentul: ,El elimină din start caracterul individual al experienţei estetice". Cum aşa? Urmează, ce e drept, enunţul unui adevăr aproximativ: ,Valoarea estetică este creaţia unui individ anume şi nu poate fi nici influenţată, nici explicată prin formele de guvernare". Pentru ca la adăpostul acestuia, sofismul să se înscrie con brio : ,Ea (valoarea estetică) nu se află, însă, în stare pură, ci încorporată unei opere, unde polarizează nişte valori auxiliare, unele dintre acestea putînd fi, într-adevăr, amprentate de spiritul epocii". Păi dacă nu se află ,în stare pură", ci într-o inevitabilă asociere cu ,valorile auxiliare", mărci ale epocii, fireşte că poate fi, că este frecvent ,influenţată" de ele în mediul în care ia naştere plăsmuirea de artă. Opera e un conglomerat de factori indisociabili, care acţionează ca un tot, antrenînd esteticul pur, existent doar speculativ, pe calea unor compromisuri, atunci cînd conştiinţa auctorială le acceptă. în logica oblică a ciudatelor d-sale demonstraţii, Petru Poantă ajunge şi d-sa - nu se putea altminteri! - la incriminarea ,resentimentului" ca mobil presupus al criticilor inconformişti, ilustrînd, vezi Doamne, ,instinctul parvenirii"! ,Resentimentul de acum este consecinţa unui complex al frustrării duble: absenţa duşmanului redutabil cu interdicţiile sale şi pierderea prestigiului social". De parcă vestigiile comunismului ar fi dispărut peste noapte, de parcă cei ce se încumetă a le analiza ar fi urmărit cu orice preţ, în trecut sau în prezent, a obţine ,funcţiile" administrative, dătătoare de ,prestigiu social", rîvnite şi dobîndite, se pare, de alţii!

Nu-i aşa, d-le Poantă? Dar după toate probabilităţile se pare că adevărul nici nu intră în proiectul exegetului echinoxist, acel adevăr care, oricît de relativ, de hărţuit de dubii pe planul speculaţiei, socotim că s-ar cuveni să fie ţinta inalienabilă a strădaniilor noastre critice. Căci d-sa nu şovăie a-l trece cu nonşalanţă în lotul conjecturii: ,Pînă şi adevărul, darmite frumosul, e o iluzie, spun atîţia filosofi subtili". Aşa să fie! în pofida bagajului informativ apreciabil şi a condeiului literar cu care a fost transcris, istoricul Echinoxului iese în remarcabilă măsură dezavantajat din cartea pe care am conspectat-o, din pricina mentalităţii inerţiale, defazate pe care o etalează. ,Filosofia" d-lui Petru Poantă e desuetă şi dizgraţioasă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara