Bibliografia istoricului literar, folcloristului,
filologului şi memorialist G.T. Kirilieanu
(1872–1960) a fost identificată,
cercetată şi restituită, cu atenţie,
de Constantin Bostan (n. 7 noiembrie
1944) unul dintre cei mai fideli memoriei
acestui cărturar.
Restituirea, în două ample tomuri,
a operei esenţiale a lui G.T. Kirileanu
reprezintă un model şi un moment al
cercetării literare depuse, cu o rară
parcimonie de unul dintre discipolii lui
Titu Maiorescu.
Epistolele acestui benedictin al istoriei
literare se constituie, de fapt, în mărturii
din cele mai interesante privind viaţa
socială, politică, literară şi culturală a
românilor, în răstimp de opt decenii
ale secolului trecut.
Epistolele lui G.T. Kirileanu, aşa
cum exact afirma istoricul Al. Zub,
sunt, de fapt, nişte mici creaţii ale unuia
dintre cei mai împătimiţi cititori de
documente istorice, hrisoave, unice şi
alte rarisime cărţi de înţelepciune.
Restituirea, integrală, a epistolierului
G.T. Kirileanu a început, se face cu greutate
şi, mai ales, cu sacrificii materiale enorme.
Epistolele ce se transcriu, aici, sunt
trimise eruditului şi învăţatului bizantinolog
Demostene Russo (1869–1938), pentru
care cărturarul din Neamţ manifesta o
specială preţuire şi recunoştinţă în ceea
ce priveşte sfaturile acestuia în restituirea
filologică şi critică a operei lui Ion Creangă1.
Cele două epistole, necunoscute,
conţin o sumă de informaţii literare,
culturale şi bibliografice de o apreciabilă
însemnătate.
*
Piatra-Neamţ, 6 sept[embrie] 1936
Mult iubite domnule Russo,
Se vede că trebuie să fie la mijloc
vreun blestem de-a Păr[intelui] Nae
Zăbavă2 p[entru] că l-am cârtit adeseori,
căci numai aşa s-ar putea explica
căderea mea în păcatul său şi întârzierea
de a-ţi răspunde la buna scrisoare
din 13 august trecut.
Am avut, însă, şi felurite necazuri
familiare, precum şi bătaie de cap cu
reparaţiile casei vechi, la care s-a
găsit mai mult putregai şi umezeală
decât mă aşteptam.
Au mai venit şi nişte nevralgii din
cauza dinţilor mei bolnavi, aşa încât
corespondenţa şi celelalte trebi au
rămas baltă. Numai trei zile am
fost cu M[ihai] Costăchescu3 la
mşănăstiţrile Văratic (unde căuta un
document de la Petru Rareş) şi Agapia
(unde căuta un document de la Bogdan
Chiorul).
Cele de la Văratic au fost publicate
de Bulat4 în Arh[ivele] Bas[arabiei]
(cu destule greşeli, precum ne-am
încredinţat), iar cele de la Agapia au
fost descoperite de I.D. Ştefănescu5
într-o ladă aruncată când cu focurile
întâmplate la această mănăstire. Sunt
într-o stare de plâns, stricate şi de
foc şi de apă!
Aflasem de la dr. Lalu6 despre
mergerea dşumiţtale la Târgu-Secuiesc.
Păcat că ai făcut acest drum în zădar.
Noroc că după 6 aug[ust] vremea
s-a mai răcorit.
Eu n-am putut veni la parastasul
de un an al lui G. Vâlsan din cauza
necazurilor înşirate mai sus. Acuma
trebuie să plec pe câteva zile la Iaşi
pentru aşezarea într-o şcoală a unei
nepoate.
Cu această ocazie mă voi interesa
de soarta manuscriselor şi documentelor
rămase de la răposatul Gh. Ghibănescu7,
a cărui soţie a murit şi ea luna trecută.
La Bucureşti voi veni pe la sfârşitul
acestei luni. Voi mai cerceta şi pe
la anticarii din Iaşi pentru cărţi greceşti.
Scrisorile din 12 iunie şi 18
iulie mi-au sosit cu oarecare întârziere.
Buletinul Fund[aţiei] Urechia8 din
Galaţi stă în pachetul pe care trebuie
să-l iau cu mine la Bucureşti, ca să
vezi actul lui Daniil al Proilavului.
Campania împotriva d[omnu]lui
Al. Rosetti9 văd că merge înainte,
având alăturea pasagii din cuvântările
culturale regale. Norocul lui Gusti
care e lăsat pe linie moartă!
Am primit o ilustrată cu iscălitura
lui Emil Panaitescu, George Giuglea
şi Păr[intele] Nae. Acesta din urmă
nu s-a îndurat să scrie un cuvânt
despre locul şi timpul petrecerii peste
vară.
Căci dacă ştiam când se duce la
Slănic poate m-aş fi răpezit să-l văd.
El însă are permis gratuit pe C[ăile]
F[erate] R[omâne] şi i-ar fi mult mai
uşor să tragă o fugă la Piatra şi de
aici la m[ănăsti]rile pe care nu le-a
văzut încă, deşi vorbeşte despre
ele ca profesor de istoria bis[ericii]
române!
Călduroase închinăciuni bătrânei
şi tinerilor, iar d[umi]tale urări de
sănătate şi de gust la lucru.
Prieten devotat,
G.T. K[irileanu]
[Domniei sale domnului profesor
Demostene Russo, Strada Lucaci,
nr. 128, Bucureşti, IV].
*
Piatra-N[eamţ], 10 ian[uarie] 1937
Iubite domnule Russo,
Zilele acestea întorcându-mă de
la Iaşi, am găsit scrisoarea d[umi]tale
din 30 dec[embrie] şi întrebând pe
Turcu de expedierea pachetului cu
broşuri, mi-a arătat că trimiterea
s-a făcut la 30 dec[embrie], aşa încât
cred că vei fi primit pachetul după
1 ianuar[ie].
Mâine îţi voi trimite şi Esop în
amândouă ediţiile (Sibiu, 1843 şi
Bucureşti, 1878), deoarece văd unele
deosebiri în textul fabulelor.
Cercetând în lada cu publicaţiile
lui Vâlsan, am avut norocul să dau
peste articolul publicat în revista
Graiul românesc, anul I, nr. 10 sub
titlul: Dunărea de jos în viaţa poporului
român, cu următoarea notă: „Fragmente
dintr-o comunicare făcută Academiei
Române la 14 oct[ombrie] 1927.
V[ezi] şi Românii locuiau Delta Dunării
în v[eacul] al XV-lea de acelaşi, Graiul
românesc, nr. 7“.
În nota 2 de pe antepenultima
pagină a „sus zisului articol se vorbeşte
de orăşelul Hilè aşezat pe ţărmul
Mării Negre la apus de gura Pontului“
(Bosfor), precum se vede în harta
austriacă 1/200.000 şi în Stielers –
Atlas, afirmându-se că cronicarii
bizantini vorbesc de acest Hilè, iar
nu de Chilia de la gurile Dunării.
Deşi d[omnu]l Giurescu spunea
că miercuri înainte de Crăciun va fi
gata vol[umul] cu Rev[ista] Ist[orică]
Rom[ână] pe anii 1935 şi 1936, nu
văd încă prin ziare vestea apariţiei.
În schimb, am primit vol[umul] IV
din Bulletin linquistique.
Lui Turcu cred că i-ar fi de folos
Critica textelor şi tehnica ediţiilor
sau Elenismul în România.
Dacă nu vei fi primit broşura lui
Tafrali10 cu răspunsul în chestia
comunicării de la Acad[emia] Rom[ână],
ţi-o voi aduce eu când voi veni la
Bucureşti pe la sfârşitul acestei luni.
Până atunci vă trimit la toţi
urări de sănătate.
Vechi şi devotat prieten,
G.T. K[irileanu]
Note
Originalele acestor epistole, necunoscute,
se află în biblioteca profesorului Nicolae
Scurtu din Bucureşti.
1 Ion Creangă, Opere. Ediţie critică
şi note, variante şi glosar de G.T. Kirileanu.
Cu 27 planşe afară din text. Bucureşti,
Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele
Carol“, 1939, 353 pagini.
2 Niculae M. Popescu (1881–1963),
profesor de teologie, istoric al Bisericii
Ortodoxe Române şi membru al Academiei
Române.
3 Mihai Costăchescu (1884–1953),
profesor, cercetător şi istoric.
4 Toma G. Bulat (1887–1979), profesor
de teologie şi istoric. A înfiinţat şi condus
revista „Arhivele Basarabiei” (1929–1939).
A publicat Documentele Mănăstirii Văratec.
Chişinău, 1939, 242 pagini (Extras din
Arhivele Basarabiei, 1935–1938).
5 I.D. Ştefănescu (1886–1981),
prof. univ. şi istoric al vieţii religioase
din România. Bizantinolog de prestigiu.
6 Socrat Lalu (1875–1944) doctor,
profesor de farmacologie la Iaşi şi Bucureşti.
7 Gheorghe Ghibănescu (1864–1936),
profesor, cercetător şi istoric.
8 Buletinul Fundaţiei Urechia. Bibliotecă.
Pinacotecă. Muzeu. Galaţi 1901.
9 Al. Rosetti (1895–1990), lingvist
şi filolog. Membru al Academiei Române.
10 Oreste Tafrali (1876–1937), prozator,
bizantinolog. Membru al Academiei
Române.
