Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Un cărturar din Neamţ – G.T. Kirileanu de Nicolae Scurtu

Bibliografia istoricului literar, folcloristului, filologului şi memorialist G.T. Kirilieanu (1872–1960) a fost identificată, cercetată şi restituită, cu atenţie, de Constantin Bostan (n. 7 noiembrie 1944) unul dintre cei mai fideli memoriei acestui cărturar.
Restituirea, în două ample tomuri, a operei esenţiale a lui G.T. Kirileanu reprezintă un model şi un moment al cercetării literare depuse, cu o rară parcimonie de unul dintre discipolii lui Titu Maiorescu.
Epistolele acestui benedictin al istoriei literare se constituie, de fapt, în mărturii din cele mai interesante privind viaţa socială, politică, literară şi culturală a românilor, în răstimp de opt decenii ale secolului trecut.
Epistolele lui G.T. Kirileanu, aşa cum exact afirma istoricul Al. Zub, sunt, de fapt, nişte mici creaţii ale unuia dintre cei mai împătimiţi cititori de documente istorice, hrisoave, unice şi alte rarisime cărţi de înţelepciune.
Restituirea, integrală, a epistolierului G.T. Kirileanu a început, se face cu greutate şi, mai ales, cu sacrificii materiale enorme.
Epistolele ce se transcriu, aici, sunt trimise eruditului şi învăţatului bizantinolog Demostene Russo (1869–1938), pentru care cărturarul din Neamţ manifesta o specială preţuire şi recunoştinţă în ceea ce priveşte sfaturile acestuia în restituirea filologică şi critică a operei lui Ion Creangă1.
Cele două epistole, necunoscute, conţin o sumă de informaţii literare, culturale şi bibliografice de o apreciabilă însemnătate.

*

Piatra-Neamţ, 6 sept[embrie] 1936

Mult iubite domnule Russo,

Se vede că trebuie să fie la mijloc vreun blestem de-a Păr[intelui] Nae Zăbavă2 p[entru] că l-am cârtit adeseori, căci numai aşa s-ar putea explica căderea mea în păcatul său şi întârzierea de a-ţi răspunde la buna scrisoare din 13 august trecut.
Am avut, însă, şi felurite necazuri familiare, precum şi bătaie de cap cu reparaţiile casei vechi, la care s-a găsit mai mult putregai şi umezeală decât mă aşteptam.
Au mai venit şi nişte nevralgii din cauza dinţilor mei bolnavi, aşa încât corespondenţa şi celelalte trebi au rămas baltă. Numai trei zile am fost cu M[ihai] Costăchescu3 la mşănăstiţrile Văratic (unde căuta un document de la Petru Rareş) şi Agapia (unde căuta un document de la Bogdan Chiorul).
Cele de la Văratic au fost publicate de Bulat4 în Arh[ivele] Bas[arabiei] (cu destule greşeli, precum ne-am încredinţat), iar cele de la Agapia au fost descoperite de I.D. Ştefănescu5 într-o ladă aruncată când cu focurile întâmplate la această mănăstire. Sunt într-o stare de plâns, stricate şi de foc şi de apă!
Aflasem de la dr. Lalu6 despre mergerea dşumiţtale la Târgu-Secuiesc. Păcat că ai făcut acest drum în zădar. Noroc că după 6 aug[ust] vremea s-a mai răcorit.
Eu n-am putut veni la parastasul de un an al lui G. Vâlsan din cauza necazurilor înşirate mai sus. Acuma trebuie să plec pe câteva zile la Iaşi pentru aşezarea într-o şcoală a unei nepoate.
Cu această ocazie mă voi interesa de soarta manuscriselor şi documentelor rămase de la răposatul Gh. Ghibănescu7, a cărui soţie a murit şi ea luna trecută. La Bucureşti voi veni pe la sfârşitul acestei luni. Voi mai cerceta şi pe la anticarii din Iaşi pentru cărţi greceşti.
Scrisorile din 12 iunie şi 18 iulie mi-au sosit cu oarecare întârziere. Buletinul Fund[aţiei] Urechia8 din Galaţi stă în pachetul pe care trebuie să-l iau cu mine la Bucureşti, ca să vezi actul lui Daniil al Proilavului.
Campania împotriva d[omnu]lui Al. Rosetti9 văd că merge înainte, având alăturea pasagii din cuvântările culturale regale. Norocul lui Gusti care e lăsat pe linie moartă!
Am primit o ilustrată cu iscălitura lui Emil Panaitescu, George Giuglea şi Păr[intele] Nae. Acesta din urmă nu s-a îndurat să scrie un cuvânt despre locul şi timpul petrecerii peste vară.
Căci dacă ştiam când se duce la Slănic poate m-aş fi răpezit să-l văd. El însă are permis gratuit pe C[ăile] F[erate] R[omâne] şi i-ar fi mult mai uşor să tragă o fugă la Piatra şi de aici la m[ănăsti]rile pe care nu le-a văzut încă, deşi vorbeşte despre ele ca profesor de istoria bis[ericii] române!
Călduroase închinăciuni bătrânei şi tinerilor, iar d[umi]tale urări de sănătate şi de gust la lucru.
Prieten devotat,
G.T. K[irileanu]

[Domniei sale domnului profesor Demostene Russo, Strada Lucaci, nr. 128, Bucureşti, IV].

*

Piatra-N[eamţ], 10 ian[uarie] 1937

Iubite domnule Russo,

Zilele acestea întorcându-mă de la Iaşi, am găsit scrisoarea d[umi]tale din 30 dec[embrie] şi întrebând pe Turcu de expedierea pachetului cu broşuri, mi-a arătat că trimiterea s-a făcut la 30 dec[embrie], aşa încât cred că vei fi primit pachetul după 1 ianuar[ie].
Mâine îţi voi trimite şi Esop în amândouă ediţiile (Sibiu, 1843 şi Bucureşti, 1878), deoarece văd unele deosebiri în textul fabulelor.
Cercetând în lada cu publicaţiile lui Vâlsan, am avut norocul să dau peste articolul publicat în revista Graiul românesc, anul I, nr. 10 sub titlul: Dunărea de jos în viaţa poporului român, cu următoarea notă: „Fragmente dintr-o comunicare făcută Academiei Române la 14 oct[ombrie] 1927. V[ezi] şi Românii locuiau Delta Dunării în v[eacul] al XV-lea de acelaşi, Graiul românesc, nr. 7“.
În nota 2 de pe antepenultima pagină a „sus zisului articol se vorbeşte de orăşelul Hilè aşezat pe ţărmul Mării Negre la apus de gura Pontului“ (Bosfor), precum se vede în harta austriacă 1/200.000 şi în Stielers – Atlas, afirmându-se că cronicarii bizantini vorbesc de acest Hilè, iar nu de Chilia de la gurile Dunării.
Deşi d[omnu]l Giurescu spunea că miercuri înainte de Crăciun va fi gata vol[umul] cu Rev[ista] Ist[orică] Rom[ână] pe anii 1935 şi 1936, nu văd încă prin ziare vestea apariţiei. În schimb, am primit vol[umul] IV din Bulletin linquistique.
Lui Turcu cred că i-ar fi de folos Critica textelor şi tehnica ediţiilor sau Elenismul în România.
Dacă nu vei fi primit broşura lui Tafrali10 cu răspunsul în chestia comunicării de la Acad[emia] Rom[ână], ţi-o voi aduce eu când voi veni la Bucureşti pe la sfârşitul acestei luni.
Până atunci vă trimit la toţi urări de sănătate.
Vechi şi devotat prieten,
G.T. K[irileanu]


Note

Originalele acestor epistole, necunoscute, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1 Ion Creangă, Opere. Ediţie critică şi note, variante şi glosar de G.T. Kirileanu. Cu 27 planşe afară din text. Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol“, 1939, 353 pagini.
2 Niculae M. Popescu (1881–1963), profesor de teologie, istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi membru al Academiei Române.
3 Mihai Costăchescu (1884–1953), profesor, cercetător şi istoric.
4 Toma G. Bulat (1887–1979), profesor de teologie şi istoric. A înfiinţat şi condus revista „Arhivele Basarabiei” (1929–1939). A publicat Documentele Mănăstirii Văratec. Chişinău, 1939, 242 pagini (Extras din Arhivele Basarabiei, 1935–1938).
5 I.D. Ştefănescu (1886–1981), prof. univ. şi istoric al vieţii religioase din România. Bizantinolog de prestigiu.
6 Socrat Lalu (1875–1944) doctor, profesor de farmacologie la Iaşi şi Bucureşti.
7 Gheorghe Ghibănescu (1864–1936), profesor, cercetător şi istoric.
8 Buletinul Fundaţiei Urechia. Bibliotecă. Pinacotecă. Muzeu. Galaţi 1901.
9 Al. Rosetti (1895–1990), lingvist şi filolog. Membru al Academiei Române.
10 Oreste Tafrali (1876–1937), prozator, bizantinolog. Membru al Academiei Române.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara