Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Un cuvinţel, o vorbuliţă de Barbu Cioculescu


Lecturând – căci de multă vreme nu mai citesc, ci lecturez – numărul de încheiere a trecutului an din România literară, aflu din editorialul dlui Nicolae Manolescu dezamăgitoarea informaţie că revista pe care o conduce are vârsta de numai patruzeci şi cinci de ani, jumătatea vieţii unui longeviv care se respectă. Puţin, dacă ţinta deplinei europenizări a ţării noastre ar fi anul 2020, aproape nimic când, după mai amănunţite calcule, spre a fi una cu Vestul ar mai trebui să treacă patru sute de ani!
Şi, totuşi, aceşti patruzeci şi cinci, atâţia mari de ani! Un sfert de secol, cu anul în curs, de-a lungul cărora România litearară a respirat aerul pur al libertăţii, întinerind fără distrugătoare operaţii estetice, sfidând era vitezei, mai precis a vitezei circulaţiei banului. Locul în care m-am simţit cel mai bine, cu tainica voluptate a celui ce pătrunde într-un spaţiu interzis. Cum nu mi-aş aminti bunăoară, de comanda pe care mi-a făcut-o George Ivaşcu de a scrie poezie dedicată lui Ion Heliade Rădulescu, la aniversarea acestuia, mie şi confratelui Traian Lalescu. De cinstea de a mi se închina, cândva, un număr întreg din revistă! Este colanul de Comandor al unui Ordin pe care-l distribuie dl. Nicolae Manolescu, statuia de bronz aerian la care visează înşiruitorul de litere – în generaţia mea, pe hârtie. Şi mai am un chip, acela de cititor al revistei, aşteptând ziua apariţiei.
Sigur, aş fi preferat să aduc omagiul meu revistei la cincizeci de ani de la apariţie. Însă cum până atunci o parte dintre sărbătoriţi/sărbători s-ar putea să absenteze, o fac acum.



Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara