Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Literatură:
Un răspuns (inutil) de Alexandru Niculescu


Am citit cu surprindere intervenţia (la rubrica "Voci din public", România literară, 33/ 2002, p. 21) în care dl Mircea Platon din Iaşi susţine că "Basil Munteanu a fost un mare naţionalist", că "nu era democrat în înţelesul ateu, plebeu şi haotic al zilelor noastre" - pentru ca, în consecinţă, să denunţe vehement "stânga" care "opune catedralelor doar gulagul şi regilor, nişte secretari de partid" etc. etc.
Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: ce l-o fi îndemnat spre asemenea deplasate extrapolări? Cine a spus că Basil Munteanu era "de stânga"? Cine a spus că era "democrat în înţeles ateu, plebeu şi haotic", ca "în zilele noastre"? Las de o parte "gulagul", "regii" şi "secretarii de partid"...
1. De aceea ne-am adresat textelor - adică mai întâi versiunii franceze a ceea ce s-a numit Panorama de la littérature roumaine contemporaine (Ed. du Sagittaire, 1938), pp. 72//75. Sub titlul L'idéal socialiste et l'étude scientifique de la littérature, Basil Munteanu prezintă împrejurările în care s-a produs "mişcarea socialistă" în România, care începe către 1880 şi "se stinge" către 1900, "într-o indiferenţă generală": "România trecea printr-o criză de tranziţie de la regimul agrar şi patriarhal la un regim capitalist, pe care stăpână pe putere, burghezia liberală din 1848 se străduia să-l aducă la îndeplinire prin curajoase reforme". Dar în loc să ajute capitalismul burghez să se dezvolte, socialismul întârzie asemenea iniţiative. Iar literatura cu tendinţe sociale "depăşea cu greu nivelul unei mediocrităţi onorabile".
În acest context, B. Munteanu prezintă pe "Ion Gherea" (1855-1920) şi analizează Neoiobăgia (1910): "ce socialiste qui proteste contre les innovations, où il ne voit que des formes vides de fond, est un conservateur aussi determiné que Maiorescu lui-même" (p. 73). Şi în numele "idealului său marxist" Gherea - continuă Basil Munteanu - devine critic literar şi teoretician al literaturii (de-a lungul a trei pagini discută ideile lui Gherea).
2. Ce putem deduce din aceste afirmaţii? Mai întâi, că autorul preţuia "burghezia liberală" aducătoare de inovaţii şi de "curajoase reforme" şi că, în al doilea rând, nu aprecia "conservatorismul" - am spune chiar pe Maiorescu, teoreticianul "formelor fără fond" - şi bineînţeles nici socialismul despre care vorbea, nici "mediocritatea literară" care, în numele teoriei socialismului, constituia literatura "cu tendinţe sociale". Cât despre Gherea, cel din volumele de Studii critice (1890 urm.), Basil Munteanu scrie: "/studiile/ conservent à nos yeux l'intérêt d'avoir introduit dans les débats littéraires du pays le point de vue "scientifique" des récentes theories occidentals" (p. 73). Nu-s asemenea termeni o "prezentare" critică a teoriilor lui Gherea?
Ne găsim în faţa unui spirit liberal, pro-occidental, şi, mai ales, doritor de transformări, de "curajoase reforme" pentru ţara lui. De bună seamă, un anticonservator. Acesta era Basil Munteanu.
3. Să trecem la Nae Ionescu. Lăsăm de o parte delicateţea preopinentului nostru când vorbeşte despre noi şi descrie contextul din care ne-am "zgâriat" (bravo, domnule Platon!!) citatele - să recurgem la text.
A scrie despre Nae Ionescu - de altfel, considerându-l "filosof creştin", cu o operă "qu'il dédaigne délivrer au public", dar despre care se zice că ar fi "très riche" (p. 179) - că exercită asupra celor tineri o influenţă "en quelque sorte magnétique" pe care "ar fi fals să o judecăm prin simpla enumerare a rarelor sale scrieri" (p. 180) - nu-s oare o serie de ironii ale autorului? (Dl. Platon le consideră... laude!)
4. Dar şi mai explicit este citatul pe care l-am menţionat noi - şi pe care îl reţine şi preopinentul nostru. Iată-l: "antisémite doctrinaire, adversaire declaré de la raison abstraite, de la philosophie des "lumières", des principes de la révolution française et du libéralisme en général, il /Nae Ionescu/ s'insurge contre la direction de l'Etat roumain depuis 1848, annonce la déchéance de l'individualisme bourgeois, démontre le vide de la notion de "progrès", la stérilité de l'"esprit critique", l'inanité des rêves d'un "certain J. J. Rousseau"", (p. 180). Citatul continuă: "contre le principe de la démocratie, il oppose celui de l'autorité, et aux droits de l'individu il oppose ceux de masse" (ibid). Chiar dacă îl consideră "orateur prestigieux" - ce alt blam mai puternic puteau conţine, în Franţa democratică, liberală, a "luminilor", continuatoare a unor mari revoluţii contra tiraniei - asemenea vituperante calificări, prin cuvinte alese în seninătatea unor convingeri liberal-democratic-europene?
5. Cine scria aceste rânduri? Un profesor, Basil Munteanu, de literatură franceză care, elev al lui Charles Drouhet, iubea profund Franţa (scriind în La littérature roumaine et l'Europe, precum C. A. Rosetti, "la France nous a élevés, nous a instruit, nous sommes tous ses fils"), adera la "ideologia liberală" a Europei, admira marile revoluţii franceze, pe Cavour, "illustre agitateur" şi pe intelectualii români de la 1848 şi 1859 care au înlesnit "l'action de l'Occident sur la société, les moeurs, les institutions et la vie littéraire des Principautés" (La literature roumaine et l'Europe în Permanenţe româneşti, Ed. Lozovan 1994).
6. Dacă d-lui Mircea Platon această - aşa cum scriam - "stigmatizare fără nici un cuvânt negativ" i se pare "un synopsis", "o descriere" şi nu o "judecată negativă" asupra lui Nae Ionescu, dacă i se pare că a spune că o operă "obiectivă, scrisă de pe poziţii democratice europene" înseamnă "a strâmta" (!!) pe Basil Munteanu ("un costum democratic, european, strâmt croit") - toate aceste păreri ale D-sale îl caracterizează elocvent. Dl. Mircea Platon nu a înţeles nimic! Nici cine a fost Basil Munteanu - a cărui operă, dincolo de Panorama... nu o cunoaşte, nici ceea ce am "zgâriat" noi, în trei pagini din România literară 29/2002, nici ceea ce este Europa, cultură europeană, şi, probabil, nici democraţie. Şi cu atât mai puţin ceea ce putea semnifica, în 1938, termenul "antisemit doctrinar", folosit de Basil Munteanu la adresa filosofului român.
7. Poate că vom fi "confecţionat" noi - după cum crede D-sa - "veştejiri", precum "cele din cultura românească după 1944" - dar ceea ce confecţionează dl Mircea Popa, în finalul intervenţiei sale bizare (şi inutile) caracterizându-l pe Basil Munteanu, arată, textual, astfel: "El făcea parte dintr-o aristocraţie intelectuală întemeiată pe cultul valorilor (contrar relativismului de astăzi), pe rigoare de tip ogival (contrară hedonismului contemporan) şi pe credinţa în Dumnezeu..." - şi textul ar fi continuat, dacă nu ar fi fost întrerupt de redacţia României literare.
"Ogival" sau "hedonist", risum teneamus!



P.S.: Ce bine ar fi făcut dl Platon dacă ar fi tăcut! Ne-ar fi economisit şi timpul, şi hârtia...