Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Reacţii imediate:
Un toboşar al vremurilor noi de Alex. Ştefănescu

Poeţii comunică neconvenţional cu cititorii, prin magia cuvintelor, prin sfidare, prin joc, prin revelarea - sau simularea revelării - unor adevăruri supreme. Ciprian Măceşaru, aflat la prima sa carte de versuri, intitulată delicat Cântecul greierilor de sub calea ferată, are atitudinea unui partener de discuţie, calm, civilizat, de o francheţe care nu devine niciodată indecentă. Daniel Cristea-Enache, simpatizant declarat al tânărului poet, explică în Prefaţă: "Puţină tulburare nu i-ar strica totuşi, o doză de nebunie creatoare, nişte convulsii interioare profitabile artistic. Dacă acestea vor apărea, într-un fel sau altul, în viitor, poezia curată şi promiţătoare a lui Ciprian Măceşaru va deveni una fără niciun atribut. Pur şi simplu: poezie."
Exact aşa stau lucrurile. Totuşi (în contrazicerile politicoase se foloseşte frecvent cuvântul "totuşi"), nu ar fi exclus ca însuşi acest mod prietenos, nedramatic de exprimare să devină cândva un stil atotcuprinzător, capabil să exprime chiar şi cele mai devastatoare furtuni sufleteşti.
Ciprian Măceşaru inventează fără efort (vizibil), ori de câte ori are nevoie, metafore. Scopul său nu este să-i uimească pe cititori, ci să se facă înţeles. Asemenea jerbelor de apă care, după ce creează un spectacol de-o clipă, redevin, prin cădere, apă obişnuită, ghirlandele sale de imagini, toate perfect inteligibile, se transformă una după alta, în confesiune:
"Mintea mea e o maşină de pompieri ajunsă la locul incendiului mult prea târziu când nimic nu mai e de salvat mintea mea e o plantaţie de bumbac pe care muncesc gânduri negre mintea mea e o pulsaţie de neoprit o maree continuă deschide-mă la orice pagină vrei podurile către lume sunt rupte dincolo de mine prin aburul greu se strecoară nuanţele care fac diferenţa arunc cu grenade în ochiul orb al nopţii încerc să mă trezesc..." (Proprietarul de sclavi).
Foarte impresionante sunt poemele din ciclul Frica de moarte. Contrastul dintre discursul raţional (încercare ultimă de păstrare sub control a vieţii interioare) şi reprezentarea halucinantă a tot ceea ce ameninţă fiinţa umană este de efect:
"Când ai cunoscut teama, copacii s-au ascuns în pământ, imperiul întreg a sucombat, armata şi-a topit armurile în sângele tău... cei fără faţă te-au hăituit neîncetat, ca nişte unde reverberându-ţi în timpane... un şuvoi de mercur s-a scurs de sub pleoapele tale obosite, prin conducte de azbest, în marea uitării... strivită de singurătate, ca un fluture sub un munte de geamantane, ai ţipat către ceruri şi ierburi, către carnea copacilor tineri... tramvaie fantomă au bântuit prin oraş, creierul electric al lumii a scurtcircuitat orbita goală a nopţii, fierea a ţâşnit din gingiile cărămizilor moarte... peste râurile roşii din imperiu invadatorii au construit falnice poduri... existau de-acum atâtea ieşiri, dar toate păzite, de netrecut... în placenta visurilor tale nu mai era nimic, viitorul avortat îşi zăcea la picioare" (Teama).
Plăcerea comunicării îl caracterizează pe Ciprian Măceşaru (bineînţeles) şi în ipostaza de autor de interviuri. Convorbirile inteligente, voluptuos-ritualizate (cu Dan C. Mihăilescu, Ion Bogdan Lefter, Ioana Pârvulescu, Alina Mungiu-Pippidi, Doina Jela, Simona Popescu, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Ilie Constantin şi alţii), adunate recent în volumul Dialoguri în oglindă se citesc cu maxim interes. Atitudinea încurajatoare adoptată de autor, dar şi o discretă maliţie a sa, stimulează spiritul polemic al interlocutorilor. Simţind că sunt cu adevărat cunoscuţi şi înţeleşi de cel care le adresează întrebările, scriitorii se angajează fără reţinere în discuţie. Multe dintre opiniile exprimate în aceste circumstanţe sunt memorabile, astfel încât este aproape sigur că volumul lui Ciprian Măceşaru va fi citat în diverse împrejurări. Dan C. Mihăilescu aduce în discuţie, printre altele, o previziune de seismolog al literaturii făcută de Ion Simuţ şi îi adaugă un scurt comentariu, în stilul său inconfundabil:
"ŤDacă istoria se repetă, atunci se repetă şi istoria literaturii şi dinamismul ei abstract. 1930, 1970, 2010 - cam acesta e ritmul vârfurilor de formă maximă a literaturii române: aproximativ din 40 în 40 de ani. Evident că nu e vorba de un singur an, ci de un deceniu, un deceniu şi ceva: 1840-1850, 1870-1885, 1920-1935, 1965-1975 şi ne pregătim pentru un moment de vârf 2005-2010 şinterviul datează din 2003, n.n.ţ, dacă nu cumva semnele bune s-au şi declanşat.ť Să-l audă Dumnezeu, poate voi întineri şi eu la 60 de ani, cine ştie!"
Ioana Pârvulescu, autoarea "fermecătoarei cărţi despre Bucureştiul interbelic" (Ciprian Măceşaru), face o mărturisire surprinzătoare, cucerindu-l (încă o dată) pe cititor prin sinceritate, prin lipsa de complexe, prin originalitatea punctului de vedere:
"Vă fac o mărturisire: dintre toate artele, arhitectura îmi e cea mai străină, nu am pasiunea şi, din păcate, nici ştiinţa aprecierii felului cum e construită o casă, un oraş. Nu semăn cu personajele feminine ale lui Preda, mereu pasionate de arhitectură. Arhitectura vieţii e cea care mă interesează pe mine, cum se construieşte dintr-o viaţă ca oricare alta un destin care nu mai e ca oricare altul. Totuşi, o clădire, o grădină, o stradă mă atrag întotdeauna atunci când au o poveste şi atunci le văd cu alţi ochi, mă duc şi le caut şi le studiez, încerc să ascult şi să văd sau să simt amintirile din ziduri."
Ciprian Măceşaru se numără, poate, printre cei care vor face ca literatura română să cunoască un nou moment de plenitudine (în 2010 sau în alt an). De aceea este bine să ne notăm câteva date despre el: "Născut la data de 7 septembrie 1976, în Câmpina, judeţul Prahova. Absolvent al Facultăţii de Sociologie-Psihologie a Universităţii "Spiru Haret" din Bucureşti. Lucrează ca desenator de animaţie (la Hurrah Studio), operator de interviuri (la IRSOP), responsabil cu aprovizionarea librăriilor, apoi, asistent marketing (la Editura Humanitas). În prezent este PR Manager al revistelor şapte seri, Freestyle şi Glasul boemei. Este toboşar în formaţia de indiepunkt Hotel Fetish, care a lansat în 2006 un prim album (Tango), la casa de discuri Sysound din Cluj-Napoca."
Avem, în sfârşit, un adevărat (şi nu fals, ca Mihai Beniuc) toboşar al vremurilor noi!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara