Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Urgii de Constantin Ţoiu


În aceeaşi cronică, în a doua parte a secolului al şaptesprezecelea, Stolnicul Cantacuzino, ocupându-se de acţiunile împăratului Traian Ulpie, scrie:

*

,... De acolo apoi sculându-se Traian, iară cu mare putere, către părţile Răsăritului s-au dus, precum puţin mai sus am semnat, unde şi pre armeni şi pre parţi până la Arvile au supus. De acolo, iarăşi câtvaşi trecând, iarăşi gătindu-se bine de oştire, au mers către Asiria, împotriva ovreilor, carii rădicase cap împotriva romanilor ce să afla în Eghipet, la Chiriiani, care zic că au fost ucis ovreii până la 40.000 de oameni, şi nu numai atât au făcut, ci şi carnea ucişilor au mâncat şi cu sângele lor pe obraz s-au uns. Această dară crudă şi vrăjmaşă obrăznicie şi cutezare a ovreilor ca să potolească acea răzmeriţă şi să-i pedepsească.

Miră-să însă mulţi acea sculare a ovreilor şi grozăvie ce făcuse romanilor (...) Că iată, de la Tit-Vespasian, dintr-al doilea an al împărăţiei lui până la al optsprezece, adecă a lui Traian ce era atunci, numai ce trecuse ani 34, şi nu să domiriia nici şi-aducea aminte ce păţise; că atuncea ei iar sculându-se şi rădicând cap, au mers asupra lor acel împărat Tit, fiind de la Hristos ani 72 şi, ocolind Ierusalimul şi cetatea, o au fărâmat, şi biserica cea mare ce avea atuncea ovreii o au ars şi o au stricat, şi au tăiat atuncea romanii mai mult de 300.000 de ovrei, cum pe larg istoriile dovedesc. Ci dar ovreii cu aceia nu se îndestulise, ci în scurtă vreme aceia iar ca acelea scornise şi făcuse, cum mai sus s-au zis...".

*

...,Aşa deci apoi, Adrian mergând în Siria cu mare şi tare gătire, luând multe alte coşteie şi stricându-le, apoi au mers de au ocolit cetatea care-i zicea Veturon, trei ani şi şase luni bătând-o, fiind tare şi cu mulţime de oameni păzită, cum zice Carion. Acolo mulţi deci în bătaie perind, şi mai mulţi de foame şi de ciumă murind, cu sila şi cu biruinţă o au luat. Şi acolo au ucis şi pe capul turburării şi hicleniei, căruia îi era numele Vencohab; alţii acestuia îi zic Coteva, căruia apoi pe urmă îi ziceau Vencomba, adecăte fiul minciunii, cum îl tâlcuiesc ei, căci că el mai înainte să trufiia şi zicea ce iaste Mesia, mântuitorul iudeilor.

însă dupre ce s-au luat cetatea şi cu bătăile dupre afară ce se făcuse, puind de au numărat morţii, să vază câţi vor fi, s-au aflat zic cinci sute de mii de ovrei, afară de cei ce de foame, de ciumă au murit, pre carii nu i-au putut mai număra. Şi atuncea puterea ovreiască cât mai fusese, s-au sfărâmat şi s-au zdrobit. Acestea Carion în Viaţa lui Adrian, măcar că can pe scurt le istoriseşte (...).

Acestea ce zisem până aici, pentru alţii doară să par că au ieşit din vorba noastră, însă nu gândesc că fără cale sunt puse, de vreme ce acestea şi mai multe decât acestea, măcară de am putea şti luminând mintea noastră cu cele ce în lume mari fapte, de mari oameni au rămas, şi acestea voia lui Dumnezeu îngăduindu-le, ca iară, pren oameni minunile sale să săvârşească şi să rămâie cunoscute rodului omenesc..."

*

Presa... agenţiile de presă fantomatice ale vremurilor de altădată ne transmit nouă de cele mai multe ori, chinuit, orbeşte, cu un alfabet parcă abia închegat, evenimentele....

Iar noi, urmaşii, căzând pe gânduri, putem să ne zicem după cumplita lectură:

Rar mândrie mai mare la un popor atât de urgisit de istorie; rar înţelegere, mai mică...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara