Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Puzzle:
Vara, la televizor de Gabriel Chifu

Să presupunem că deschizi televizorul după o întrerupere de câteva săptămâni: îţi dai seama, deloc surprins, că nu ai pierdut nimic, dimpotrivă, te-ai însănătoşit, căci ai stat departe de tot vacarmul acesta făcut din fapte mici şi din ştiri tot mici, care-ţi creează dependenţă şi este destructiv pentru mintea ta, pentru sistemul tău sufletesc.
Schimbi canalele cu telecomanda şi dai pretutindeni peste aceeaşi ştire principală: rezultatele dezastruoase de la bacalaureat şi fraudele de la bacalaureat, la care participă toată lumea, elevi, profesori, părinţi. În rest, televiziunile ţin să ne convingă că o nemăsurată dorinţă de „distracţie” zguduie litoralul şi, de fapt, întreaga Românie. Pe ecranele televizoarelor aşa se vede: ţara este luată în stăpânire de vulgaritate şi stupizenie, cohorte de fetişcane şi băieţi îşi etalează trupurile încinse, despuiate şi, în frunte cu primarul Constanţei, defilează triumfător-apocaliptic. Părem să fi intrat în plină tiranie a prostiei şi a inculturii ce tinde spre analfabetism. (Apropo, ne anunţă tot televiziunile, numărul de analfabeţi de la noi – analfabeţi, la propriu! – este îngrijorător de ridicat.)
Totuşi, eşti norocos: din întâmplare, pe un post de nişă, TVR HD, descoperi un film documentar care îţi dă speranţe că normalitatea, adevărata scară de valori încă mai există: e vorba despre redifuzarea unei pelicule dedicate unui mare inginer constructor român, Emil Prager. Ştim cine este Prager şi ce a însemnat el, iar dacă nu ştim aflăm acum. A trăit aproape un secol şi a construit peste tot în ţară (a construit o ţară, s-ar putea spune!). I se datorează atâtea şi atâtea edificii civile, construcţii industriale, drumuri, poduri şi căi ferate, reşedinţe particulare splendide: toate rezistă timpului şi vorbesc despre o Românie diferită, exemplară. Cineva zicea despre el că e sigur precum Banca Naţională. A fost un pionier al betonului armat în construcţiile din ţara noastră. S-a dovedit: ce construia el, nu se prăbuşeşte. Ştia acest lucru şi îl garanta, trecându- şi numele pe fiecare edificiu ridicat: le semna şi prin semnătură îşi asuma răspunderea pentru ce face. O listă a lucrărilor sale este impresionantă: de la Palatul Regal, Muzeul Ţăranului Român şi Academia Militară până la Rafinăria de la Brazi, Catedrala de la Hunedoara, un tronson al căii ferate Bumbeşti-Livezeni, Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. Ni le-au prezentat specialiştii de astăzi, care l-au evocat cu fineţe – Augustin Ioan şi Nicolae Noica (de altfel, acesta i-a şi consacrat o carte). Filmul a avut şi o dimensiune simbolică: pornind de la faptul real că inginerul Prager a introdus betonul armat în construcţiile din România, ceea ce le conferă acestora rezistenţă şi calitate, autorii documentarului au decupat mesajul cel mai important de transmis, şi anume: oameni ca Emil Prager reprezintă modelul. Construind din beton armat, el a construit durabil, adică a construit o ţară solidă, o ţară a valorilor, o ţară care rezistă timpului. De aceea, merită lauda noastră, recunoştinţa noastră. Oameni ca el, competenţi profesional şi cu principii etice riguroase, au atins performanţa şi sunt de urmat. Sunt de urmat şi sunt de arătat pe ecranele televizoarelor. Ei, iar nu cohortele de făpturi precare mental şi sufleteşte.
Astfel de filme ai vrea să vezi pe toate canalele de televiziune, filme care aduc în prim plan reputaţiile autentice, performanţa excepţională. De ce nu, ai vrea să vezi la televizor şi mari poeţi de azi, filmaţi de cineva care se pricepe să-i aşeze în adevărata lor lumină, să-i vezi povestindu-se, mărturisindu-se ori, pur şi simplu, citându-ş i versurile, pe ei în locul „blondelor” care, întrebate, de pildă, despre ţările vecine României, numesc cu nonşalanţă Germania sau Italia. Continuând să ne arate cu obstinaţie doar „blondele” vremii noastre şi ocolind cu aceeaşi obstinaţie adevăratele personalităţi, cele capabile să joace rolul de călăuze, în fond, televiziunile noastre strică fibra acestui popor, ne afectează viitorul şi comit un grav atentat la siguranţa naţională, cum s-ar zice în limbaj poate de lemn, dar exact.
Este de presupus că, dacă am fi capabili de această simplă alegere, în loc de „blonde”, la televizor să apară performerii minţii, atunci lumea noastră ar avea altă configuraţie, am fi conduşi de alt cod de valori, care ar cuprinde neapărat onoarea, onestitatea, cultul lucrului temeinic făcut. În lumea aceea, evident, şi bacalaureatul ar avea alte rezultate, şi şcoala ar arăta altfel, şi, desigur, n-ar mai fura, cot la cot, elevi, profesori, părinţi, pentru obţinerea unei diplome.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara