Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 


de

În luna iulie, în plin an universitar (pe continentul sud-american era iarnă!), am avut fericitul prilej de a vorbi despre "Literatura hispanoamericană în România" la Lima, la Pontificia Universidad Católica del Perú, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din Peru. (Semnificativ pentru tradiţia vieţii universitare din această ţară este faptul că Universidad Nacional Mayor de San Marcos, întemeiată la Lima, la 12 mai 1551, printr-un decret imperial al lui Carlos Quinto, a fost prima universitate din America şi printre cele mai vechi din lume.)
Impresionată de receptivitatea şi orizontul larg al studenţilor, dar şi de atmosfera elevată şi totuşi cordială care domnea în universitate, am avut parte şi de o surpriză cu totul deosebită: secretarul ştiinţific, profesorul Elio Vélez Marquina, mi-a dăruit o carte - intitulată Variaciones rumanas ("Variaţiuni româneşti"), apărută în 2005 ca numărul 48 din seria El manantial oculto ("Izvorul ascuns"), publicată sub auspiciile Pontificalei Universităţi Catolice ( PUC), şi dedicată unor poeţi emblematici, atât de expresie spaniolă, cât şi, în traducere, din literatura universală.
Este vorba de o inedită an­tologie de poezie ro­mâ­nească alcătuită de César Calvo Soriano (1940-2000), una dintre personalităţile peruane cele mai originale şi interesante, în diferitele sale ipostaze care au îmbinat literatura (cu precădere poe­zia, dar şi romanul), jurna­lis­mul, muzica (interpretare, cercetare, compoziţie), călătoriile. Caracterul inedit al lucrării constă în aceea că, spre deosebire de alte an­to­logii de poezie românească în tălmăcire spaniolă (dintre care cea mai valoroasă este cea realizată de Pablo Neruda, 44 poetas rumanos, Buenos Aires, Losada, 1967), care redau cât mai fidel versurile originale, opera lui Calvo oferă versiuni personale ale unor poezii româneşti, constituindu-se într-un demers ce trebuie interpretat ca o originală încercare de poetică a traducerii. Aşa cum remarcă pertinent Elio Vélez Mar­quina, care a îngrijit şi prefaţat cartea, el însuşi poet (distins în acest an cu premiul naţional de poezie al PUC), "ne­obiş­nuita practică de traducător a lui César Calvo se înte­me­iază nu atât pe analogia minuţioasă şi erudită a lexi­cografului, cât pe variaţiuni - în accepţia muzicală a termenului - izvorâte din interpretarea sensului textului original".
Volumul reuneşte 18 poeţi cu peste 40 de creaţii, configurând o panoramă a poeziei române de la sfârşitul secolului al XIX-lea, prima jumătate a secolului al XX-lea şi chiar din anii '60 şi '70, prin ilustrarea unor va­ria­te tendinţe poetice de fac­tură romantică, modernistă, simbolistă, avangardistă, postavangardistă. Apar ast­fel, în ordinea cronologică stabilită de cel care îngri­jeşte ediţia: Alexandru Mace­donski, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Octavian Goga, George Bacovia, Ion Pillat, Ion Barbu, Lucian Blaga, Virgil Teodorescu, Eugen Jebeleanu, Ştefan Augustin Doinaş, Nina Cassian, Dumitru Radu Po­pescu, Alexandru Andriţoiu, Ion Alexandru, Vasile Ni­colescu, Nichita Stănescu şi Ion Horea.
Deşi în Prezentare Vélez Marquina explică istoria acestei antologii, apărute postum, şi descrie manu­scrisul pe care s-a bazat în editarea ei - şi anume o copie aparţinând ziaristei Charlotte Burenius*, cu corecturi şi adăugiri făcute de Calvo însuşi -, nu putem afla dacă poetul peruan cunoştea limba română sau a folosit traduceri spaniole ale poeţilor români.** Este de presupus însă că, în multele sale călătorii şi perioade petrecute în Europa, a cules - poate direct, vizitând România? - informaţii şi materiale referitoare la poezia românească. Cert este că antologia este rodul unor preocupări anterioare ale lui Calvo, care s-a simţit atras îndeosebi de creaţia eminesciană; astfel, în 1983 a publicat în revista Lienzo (Lima, nr. 5) o versiune a poemului Calin (fragmento de cuento), reluat în prezenta operă cu titlul Calin (hojas de un cuento), oferind una dintre cele mai frumoase tălmăciri în spaniolă din opera lui Eminescu, cum o atestă de pildă chiar primele versuri: "La luna, roja hoguera que asciende esa colina, / encandila los bosques y el castillo desierto / y el agua de los ríos, quieto diamante que huye."
Ne aflăm aşadar în faţa unei lucrări care poartă puternica amprentă a autorului, nu a unei traduceri în sensul strict al termenului. Dintre numeroasele exemple ce ilustrează opinia lui Vélez Marquina conform căreia "Calvo a adăugat constant elemente personale versurilor confraţilor săi români, dar trădarea traducerii sale nu este defel condamnabilă", cu deosebire grăitor este cunoscutul Testament arghezian, variaţiunea liberă a lui Calvo fiind pe alocuri nu doar mai expresivă, ci şi mai corectă decât tălmăcirea lui Neruda: "Estos serán los únicos bienes que yo te deje / al morir: un nombre sobre un libro./ En la tarde insumisa / que viene desde mis antepasados / hasta ti, entre despeńaderos / y horrores insondables / que ellos supieron ascender de bruces / y que ahora te aguardan:/ mi libro, hijo, es un peldańo más." ( Calvo) faţă de "Cuando me muera no dejaré bienes, / un nombre sobre un libro, nada más./ En la noche rebelde que partió / hacia ti desde mis antepasados,/ porque a través de abismos y de fosos / por donde se arrastraron mis abuelos, / hacia ti comenzó a marchar mi libro: / Hijo mío, los míos te esperaban." ( Neruda)
Variaciones rumanas sunt, neîndoios, o mărturie a vigurosului talent poetic al lui César Calvo, a capacităţii sale de a recrea şi a-şi însuşi un univers aparţinând unei culturi distincte. În acelaşi timp însă cartea se cuvine să fie salutată şi ca o interesantă încercare de abordare şi interpretare, prin prisma sensibilităţii actuale, a poeziei româneşti, puţin cunoscute încă în amplul spaţiu al hispanităţii.


_______________
* Dedicaţia cărţii: Împreună cu Lotta Burenius, pentru Yumi Braiman şi Yakir Dannon sugerează o participare a ziaristei, care i-a declarat însă îngrijitorului ediţiei că rolul său s-a limitat la a mecanografia manuscrisul lui Calvo, fără a şti cum a ajuns acesta să selecteze şi traducă poezie românească. "Poate că Yumi Braiman şi Yakir Dannon, până acum necunoscuţi, vor fi având răspunsul", presupune Vélez Marquina.
** Consemnăm o antologie în limba spaniolă, puţin cunoscută, de poezie românească modernă, publicată la Lima ( s.a.), în Editura Haraui, rod al colaborării între Gilberto Alvarado, autorul selecţiei, şi profesorul Luis Hernán Ramírez, distins literat şi lingvist (între 1977-1979 a predat literatură hispanică la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti), în calitate de traducător.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara