Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

versuri:
Versuri de Liviu Capşa

Copii orfani

în cârciumi se topesc dramele lumii
în aburii alcoolului cu tâmpla
pe masă
şi-o lacrimă necăzută
în care fierbe regretul

toţi tremură de intensitatea clipei
din fum împuţit
şi vorbe băloase
se distilează povestea iertarea
se uşurează sufletul
ce viermuieşte-n păcat

când pică vreunul
nimeni nu-l aruncă afară
îi aştern locul sub masă
cuibul ocrotitor de îngeri căzuţi

mai trişti ca orfanii
sunt copiii ăştia ai nimănui
atât de trişti
încât toată viaţa
au râs de propria viaţă

 

Aproape reuşise

aproape reuşise
traversa pe sârmă o vestită
prăpastie
de jos îl încurajau
privitorii şi hăul

la început şovăitor
cu trupul încordat
cu bara strânsă în mâini
părea că dă să vâslească
prin aer
sau poate să zboare

de jos privitorii
înmulţiţi acum fremătând
abia-l mai zăreau

aproape reuşise
când de-odată piciorul lui
a atins pământul

 

Putea să nu fie

putea să nu fie
numai că aşa din senin
s-a ridicat prima fabrică de şaibe
apoi s-a ivit şi primul bloc
pe câmpul unde gunoaiele
nu-şi găseau locul

nu au întârziat nici oamenii
care au început să freamăte
şi toate s-au multiplicat
ca dintr-o păpuşă rusească

s-au domesticit marginile
s-a luminat văgăunile
se tăiau panglici şi porci
fumul furnalelor se-nfrăţea
cu fumul grătarelor
sfintele portrete pluteau
deasupra mulţimilor

putea să nu fie
dar a venit şi scrisul cu litere mari
în cuvinte seci
pe ziduri şi-n cărţi
mestecatul liric în mămăliga oţelului
cotrobăitul sub poale câmpului

se poruncea să se uite
să se alerge tot înainte
până la viteaza luminii
până la mersul pe brânci

apoi totul s-a împietrit
s-a nemişcat
precum făpturile muzeelor
mâncate de-o lumină amară
precum o barieră uitată
la care şoseaua scote zilnic
limba ei fierbinte
lucioasă

 

Lucruri acoperite

o cameră cu lucrurile acoperite
pregătite pentru o aşteptată plecare
sau poate abia sosite
odihnite înainte de-a lumina
de-a lua în stăpânire
o casă

cum se vor orândui ele
ce rang vor căpăta în decorul
prin care vor foşni paşi
vor levita gânduri
se vor înlănţui mâini
se vor frânge

cum vor reuşi ele să umple goluri
în suflete
să poarte-n cârcă vieţi de roman
să oblojească suspine

lucruri acoperite într-o cameră
ca o viaţă
înainte de primul ei ţipăt

 

O minunată prietenie

aceşti oameni domesticesc animale
le mângâie pe burtă
sub bărbie
le pupă pe bot
şi ele dau fericite din coadă
le ling mâinile

o minunată prietenie
o înfrăţire între regnuri
o poveste citită în ochi

apoi e de-ajuns un cub de zahăr
un bici trosnitor
şi înfrăţirea asta înaintează
cucereşte noi teritorii

până la ştergerea limitelor
până sub cupola
unui circ ambulant

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara