Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Contrafort:
Victimele coerenţei de Mircea Mihăieş

Atunci când nu găsesc explicaţii limpezi pentru felul catastrofal în care e condusă o ţară, politologii vorbesc de incoerenţă". Adică de confuzie, de incapacitate de a pune în acord teoria şi practica. Sau, aşa cum s-a întâmplat între 1996 şi 2000, de inevitabila ciocnire de interese ale mai multor direcţii politice, grupuri sau persoane. Privind retrospectiv, era inevitabil să se întâmple aşa. Absenţa unui program limpede, inexistenţa personalităţilor politice reale în cadrul Convenţiei Democrate, confundarea intenţiilor cu faptele au dus la singurul rezultat posibil.

    Între 1996 şi 2000, bănuiala că n-am avea politicieni a devenit realitate. Avem, pe de o parte, oamenii de aparat, gen Iliescu, Miki Şpagă etc. - pentru că n-o să credem că hăis-cea-ul care le ocupă timpul se numeşte politică! Activitatea lor e doar aplicarea postmodernistă a tacticilor, şmecheriilor şi manipulărilor îndelung exersate de vechii tovarăşi stalinişti. Pe de altă parte, avem veleitarii. Veleitari cu vederi autoritarist-totalitare şi veleitari mânuitori de discurs democratic. Dacă în prima categorie intră un Adrian Năstase, într-a doua îşi are un loc privilegiat Emil Constantinescu. Ba chiar şi doamna Zoe Petre, un personaj a cărui enigmă rămâne pentru mine eternamente indescifrabilă: pe cât de spectaculoasă a fost în perioada premergătoare lui 1996 şi pe cât de combativă se înfăţişează în articolele din Ziua", pe atât de (scuzaţi cuvântul!) jenantă, contraproductivă şi catastrofală s-a dovedit în intervalul de exercitare a mandatului său politic.

    Bun, să-i lăsăm pe politologi să brodeze pe această temă şi să vedem ce se întâmplă sub ochii noştri. Să observăm, de la bun început, că regimul iliesciano-năstăsiot poate fi învinuit de multe, dar nu de incoerenţă. El e coerent de ne merg fulgii: pe umerii securistimii s-a căţărat, pe umerii securistimii a rămas. Din acest punct de vedere, jos pălăria! Minusculele lucruri bune întâmplate în ultimii doi ani s-au produs tocmai prin abandonarea de-o clipă a nefastei coerenţe, adică atunci când şi-au încălcat jurământul faţă de propriii alegători. Venind la putere cu un mesaj nătâng-stângist (locuri de muncă - scuzaţi - căcălău, protecţie socială de s-o ţii numai în chefuri subvenţionate de stat, case ieftine - fireşte, dar numai pentru noi şi ai nostri", etc., etc.), năstăsioţii au fost obligaţi de Occident să ia şi câte-o măsură în favoarea ţării, nu doar în folosul ştăbimii nesătule din parlament şi din administraţie.

    Una din consecinţele coerenţei" năstăsiote o simt acum pe propria piele bucureştenii. Capitala, unul dintre puţinele locuri pe care nu-l controlează discreţionar, a constituit şi constituie o rană sângerândă în pieptul de aramă al neo-comuniştilor. Cu oraşele importante din provincie, gen Timişoara, figura le-a reuşit simplu: subalocarea de fonduri - în ciuda faptului că acest oraş este unul dintre marii contribuabili la buget. Punând administraţia locală în situaţia de-a se zbate ca peştele pe uscat, pesedeii s-au mulţumit să rânjească, aşteptând ca perfidia să dea rezultate. Si dă: oraşul de pe Bega e în evidentă pierdere de viteză la capitolul civilizaţie, în ciuda importantei prezenţe de capital străin. La Iaşi a fost mai simplu: l-au anexat, cu şmecheria lui cu tot, pe Simirad, iar la Cluj nici n-a fost nevoie să ridice vreun deget: Funar face de bunăvoie ceea ce în alte locuri necesită mobilizarea întregii energii demonice a puterii.

    Ghimpele Băsescu i-a determinat pe năstăsioţi (de când cu lupta la baionetă între Palatul Victoria şi Cotroceni, mă feresc să identific partidul cu vremelnicul său preşedinte) să sacrifice totul: curăţenie, şosele, parcuri. în viziunea cinică a şefilor ţării, cetăţeanul e doar fraierul ce introduce în urne, o dată la patru ani, buletinul cu partidul corespunzător". în rest, dorinţele şi părerile acestuia sunt bune de scris pe pereţii latrinelor, că de bunăstarea naţiei are grijă nea Năstase. Hămesiţi şi descreieraţi, oamenii puterii dau cu piciorul unor sume frumuşele numai şi numai pentru că nu pot fi contabilizate în dreptul echipei Năstase.

    Un fapt care în orice altă ţară civilizată ar fi dus la căderea guvernului - pierderea a o sută de milioane de euro prin voinţa consilieruilor P.S.D. de la Primăria Capitalei - la noi e privit drept cea mai firească dintre întâmplări. Adevărul e că o asemenea aberaţie stă în firea ideologiei autoritarist-totalitate promovată de Palatul Victoria. Asemeni tătucului de la Kremlin,d-lui Năstase nu-i place binele supuşilor decât atunci când l-au ciugulit din palmele sale catifelate (alţii ar spune: pătate de sângele lighioanelor nevinoate răpuse în sălbatice partide de vânătoare). Orice alt fel de binefacere e intolerabilă şi trebuie eradicată de urgenţă.

    Nu sunt sigur că Năstase va fi capabil să-l elimine pe Băsescu. Stiu doar că el foloseşte coerenţa" într-un mod devastator pentru ţară. Ne atrag occidentalii atenţia că se cam exagerează cu susţinerea politică a securiştilor? în cot ne doare! De la Ristea Priboi - sfătuitor de taină al premierului -, la primari de sector la Capitală (gen Eugen Pleşca), la consilieri municipali (avându-l ca lider pe recent deconspiratul fost locotenent-major de la Urechea şi timpanul", Doru Giugulea - vezi "România liberă" din 11 ianuarie 2003), dom' Năstase a ţinut să dea politicii sale o coerenţă de beton (în)armat.

    Prin mijloace specifice, securiştii i-au lăsat pe bucureşteni fără pasajul subteran din zona Gării Basarab, fără parcarea de la Gara de Nord, fără tramvaie moderne, pentru că aşa au vrut muşchii înstelaţi ai prea-coerenţilor năstăsioţi. Nu ştiu în ce măsură vor fi locuitorii Capitalei capabili să facă legătura între votul acordat celor trei trandafiri şi politica anti-Bucureşti dusă, constant şi făţiş, de aleşi. Pentru că n-au putut pune mâna pe resurse (adică n-au reuşit să angajeze, după bunul plac, firmele menite să execute lucrările, nu s-au putut aşeza confortabil la ugerul comisioanelor etc.), năstăsioţii au adoptat politica faimosului rege francez: După mine, potopul!" Cu o mică nuanţă: potopul sunt chiar ei.

    Mă întreb dacă, după această nouă şi incredibilă ispravă, PSD-ul va continua să urce în sondaje. Am oarecari dubii, având în vedere că distanţa de la pământ la turnurile de fildeş ale mai-marilor zilei creşte văzând cu ochii. Locuind într-o Românie în care ideologia Securităţii continuă să fie etalonul patriotismului iar îmbogăţirea pe spinarea cetăţeanului minţit cu neruşinare măsura eficienţei economice, în locul d-lui Năstase m-aş teme de sondaje, în lunile următoare, mai rău decât de Satan. Dacă ele vor continua să arate cote liniştitoare, înseamnă că undeva, în cămările ascunse, unde se fac adevăratele jocuri ale puterii, capul lui Năstase e deja pus în formol.

    Lucrul dracului e că dacă PSD-ul va începe să scadă în sondaje, tot coerentul Năstase va fi de vină. Singura diferenţă e că în acest al doilea caz borcanele cu formol vor fi mai mici: cam cât pentru un vizir prea mărunt pentru un sultanat atât de mare.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara