Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Viitorul portretului lui Ceauşescu de Cristian Teodorescu


De cîţiva ani încoace, portretul lui Ceauşescu apare la aproape orice miting sindical mai măricel. Portretul cu ramă şi coadă rămas de la marile adunări populare de pe vremuri, nu copii xeroxate şi mărite la nervi. Asta spune ceva despre sindicatele care ies la defilare cu Ceauşescu între rînduri.
Dar în această exasperare a sindicaliştilor care nu mai ştiu cui să se adreseze trebuie citită nu dorinţa de a vedea ceauşismul revenit în România, ci o tot mai limpede neîncredere în promisiunile politicienilor.
Alegerile din '96 au fost cîştigate după promisiuni demagogice. În 2000, actualul partid de guvernămînt a recîştigat puterea promiţînd mai mult decît putea oferi şi mai ales asigurînd sindicatele de tot felul că s-a terminat cu experimentele cederiste.
Tot mai lipsiţi de putere, baronii marilor centrale sindicale au mizat în majoritate la alegerile din 2000 pe actualul partid de guvernămînt. Sindicalistul de rînd aştepta ca după alegeri să nu mai aibă probleme nici cu privatizarea, nici cu salariul şi, în general, să fie scutit de "experimentele" din precedenta guvernare.
Cu ani în urmă, atunci cînd marile centrale sindicale puteau scoate pe stradă zeci de mii de oameni, n-ai fi putut vedea portretul lui Ceauşescu la aceste mitinguri. Acum, una sau alta dintre aceste centrale îşi inflamează muşchii agăţîndu-se de cîte un miting de fabrică sau lipindu-se de vreun miting precum cel al transportatorilor şi taximetriştilor.
Speranţa baronilor centralelor sindicale că revenirea la putere a PDSR-ului îi va ajuta să-şi recapete propria lor putere în rîndurile sindicaliştilor se dovedeşte o primejdioasă iluzie. Astfel că una dintre aceste centrale, Blocul Naţional Sindical, nu se mai mulţumeşte să se certe chipurile cu Puterea, ci vrea să dea în judecată şi Fondul Monetar Internaţional. Ideea e ridicolă, dar ea spune multe despre liderii B.N.S. şi despre încercările acestora de a rămîne în prim planul unui sindicalism din ce în ce mai haotic. Nu sînt singurii însă care vor să fie luaţi drept stăpîni ai unui sindicalism care le-a fugit în mare parte de sub picioare. La ora asta, un Iancu Muhu, cel care a reuşit să pună pe butuci Combinatul de la Reşiţa, are mai multă putere efectivă decît marii lideri ai sindicalismului autohton.
Întărîtaţi şi apoi duşi cu zăhărelul de politicienii care de peste doisprezece ani nu sînt în stare să facă temeinic nici reformă, nici privatizare, păcăliţi şi de cei care îi conduc de la centru, sindicaliştii mărunţi se lasă duşi în fundături de inşi ca Iancu Muhu, scoţîndu-l preventiv şi pe Ceauşescu în faţă. Unele dintre aceste mişcări sindicale au început să aibă iz de C.V. Tudor, un Iancu Muhu care ar putea pune toată România pe butuci.
În loc să se joace de-a Ceauşescu, în ediţie revizuită cu sindicatele, partidele democratice din România ar trebui să precizeze, toate, ce pot oferi în actualele condiţii ale economiei autohtone. Fiindcă altfel e posibil ca partidul cel mai inept şi cel mai primejdios dintre cele care există în Parlament, P.R.M., să devină o forţă politică şi mai importantă decît e astăzi.
De altfel, în ipoteza că România va rata în acest an intrarea în NATO, n-ar fi de mirare ca voturile pentru C.V. Tudor şi partidul lui să aducă chiar la guvernare, volens, nolens, acest partid extremist.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara