Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Violeta Lăcătuşu, pictoriţă şi poetă de Mihai Zamfir

În urmă cu două milenii, poezia chineză şi apoi întreaga poezie extrem-orientală erau poezii "desenate". Ele materializau o artă în care suportul verbal al textului poetic lua forma unei caligrafii speciale irepetabile. Poeziile de numai douăzeci de silabe numite juè-ju (marele Li Tai Po le-a scris, în secolul al VII-lea, pe cele mai celebre) reprezentau nu numai supremul concentrat de poeticitate, a cincea esenţă verbală, ci şi paradigma absolută a intraductibilităţii. Poezia pură a fost inventată acum mai bine de două mii de ani. Mai tîrziu, poezia clasică japoneză a preluat acest tip de artă, a cultivat-o intens şi a dus-o la apogeu.
    Norma poetică japoneză a fost exprimată, în varianta ei clasică, prin formulele numite tanka (cinci versuri şi treizeci şi una de silabe) şi, după aceea, prin popularul haikú (trei versuri şi şaptesprezece silabe). În secolele X-XII, poeţii japonezi atinseseră perfecţiunea acestor forme de ei inventate.>     Violeta Lăcătuşu, pictoriţă şi poetă din Roman, încearcă să aclimatizeze în Europa şi să reactualizeze - în limba română - o formă de poezie exotică. Diferenţa de limbă face ca diferenţa de substanţă dintre cele două tipuri de poezie să fie importantă. Grafo-poemele poetesei din Roman preiau o materie străveche, dar cheamă în ajutor şi spiritul contemporan al computerului.
    În limba română, super-concentratul poetic al unui juè-ju chinez ar fi fost imposibil; aşa că Violeta Lăcătuşu se serveşte concomitent de imagine şi de verb pentru a realiza un fel de poezie speculară, în care fiecare dintre cele două forme se regăsesc reciproc, privindu-se faţă-n faţă. (Mihai Zamfir)

Ora magică

    
    E Ora Astrală
    cu misterioase irizări
    de violet.

Iniţiaţii ne spun că Uranus...

   
    Ciudate planete
    apusul şi-l trec
    dintr-o orbită în alta.
    Îşi au şi ele nopţile lor de tăceri
    şi ora magiei stelare.
    Oricum, atunci Saturn
    trece prin somn,
    în lumi reflectate
    Uranus, avid de străine impulsuri,
    fură idei de dincolo de soare.
    Neptun le vămuieşte.
    Clarvăzător, el ştie însă să deschidă
    îndepărtate porţi galactice.
    (Ce stranii depărtări vor fi acelea?)
    Doar el, învolburatul,
    visează... "un dincolo"
    de dincolo.
    Acum te poţi contempla,
    regăsindu-te
    sub o altă formă
    sub cerul altui fel de Timp,
    în mreaja altei zodii.

Iubire

   
    E ora senină astrală
    când pleoape cosmice
    se deschid pretutindeni
    şi TOTUL
    se autocontemplă.

Instantanee cosmice

   
    În alt orizont,
    o stea străvezie,
    doar ea,
    are cheia
    şi poarta vibrării
    deschide.
    Trei idei
    şi pierdute cuvinte;
    din sori destrămaţi
    văluresc somnambule
    aduceri-aminte.
    În câmpuri subtile
    se ţese un dans
    cosmic balans
    de albe destine
    când Ordinea vine
    şi se manifestă
    în lumea celestă...
    Vibraţii maree
    parfum de-azalee...
    domneşte deplină
    Voinţa Divină.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara