Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
"Zappare" şi "butonare" de Rodica Zafiu


Privitul la televizor implică, o dată cu multiplicarea modernă a surselor audio-vizuale, şi trecerea de la un canal la altul: acţiune mecanică, dar mai ales mod în care telespectatorul îşi manifestă libertatea de alegere. Acţiunea - extrem de lesnicioasă de cînd s-au inventat mijloacele electronice potrivite - a produs desigur şi inovaţiile lexicale corespunzătoare. În română, principalul său reflex este un împrumut relativ recent: a zappa - "filmul pe care tocmai îl nimerise zappînd cu telecomanda" (sublinierea autorului, în "Dilema", 359, 1999, 15). Verbul englezesc to zap, de origine imitativă, a căpătat la un moment dat, alături de sensurile mai vechi (de mişcare rapidă, eventual cu efecte de lovire sau distrugere), pe acela de trecere bruscă de la un canal de televiziune la altul (cf. The New Oxford Dictionary of English, 1998). În ediţia a doua a DCR (Dicţionar de cuvinte recente, 1997), doamna Florica Dimitrescu înregistrează prezenţa spectaculoasă în română a mai multor cuvinte din aceeaşi familie lexicală, ilustrate de citate recente din presă: alături de verbul a zapa, apar şi substantivele zap, zapaj, zapare, zapping. Autoarea face trimiteri în primul rînd la limbile romanice (franceză, italiană) în care se găseşte forma zapping; e evident că în prezent contribuţia fiecărei limbi la îmbogăţirea familiei şi a sensurilor unui termen deja internaţionalizat devine tot mai greu de stabilit. Cum se vede chiar din exemplele de mai sus, în română adaptarea grafică ridică anumite probleme, fie pentru că se iau ca punct de pornire forma cu consoană simplă (zap) sau cele cu consoană dublă (zapped, zapping), fie pentru că oricum consoanele duble se pot elimina foarte uşor, dar pot fi şi reactualizate din dorinţa de a sublinia aspectul de englezism şi conotaţiile de modernitate (a se vedea în acest sens folosirea în continuare a grafiilor stres şi stress, a stresa şi a stressa). Verbul a zap(p)a are totuşi şi dezavantajul unei pronunţii cu grad incert de adaptare. Nu ştiu dacă acestea sînt motivele pentru care inovaţia zapării are deja un concurent în limba contemporană; fapt e că asistăm deja la o confruntare între împrumutul recent şi un neologism produs cu material autohton; mai exact, între familiile lexicale ale respectivilor termeni. Alături de a zappa se foloseşte tot mai mult - chiar dacă nu e vorba de un adevărat sinonim - şi a butona: verb necuprins în ultima ediţie a DEX-ului (1996), format pe tiparul bine reprezentat în română al derivării de la numele uneltei sau al instrumentului (a lopăta, a trîmbiţa etc.). Pot varia mişcarea şi obiectul ei - "butonează pe scala radioului" ("Luceafărul", 1997, 16) - dar cel mai des verbul apare construit cu complementul direct telecomanda; o atestă citatele următoare, din mai multe ziare diferite: "toată ziua "a butonat" telecomanda" ("Libertatea", 2181, 1997, 3); "nu pot fi evitate decît prin butonarea telecomenzii" ("România liberă", 2564, 1998, 3); "dintr-o întîmplare fericită, am butonat marţi telecomanda pînă am nimerit pe frecvenţa unei televiziuni de buzunar" ("Evenimentul zilei", 2321, 2000, 10); "faptul că media generală are o valoare mai mică decît cele două reprize se datorează pauzei, interval în care telespectatorii au mai butonat telecomanda" (ib., 14 iunie 2000, varianta pe Internet) etc.
Fixarea în limbă a acestei sfere lexicale e accentuată de faptul că actul mecanic - zapping-ul sau butonarea - se transformă adesea într-o manie, care nu se mai subordonează utilităţii practice de a găsi un anume program, ci devine o activitate în sine, un mod nerăbdător de a utiliza "simultan" toate canalele de televiziune. Ca şi în cazul evoluţiilor lexicale legate de universul modern al computerului şi al "navigaţiei" pe Internet, şi aici se dezvoltă, mai ales în registrul colocvial, o componentă metaforică: a plimbării ("plimbîndu-se pe canale" - "România literară", 15, 2000, 19) sau chiar a alergării - "vom auzi cît de curînd din goana telecomenzii de la un talk-show la altul" ("Naţional", 714, 1999, 1).