Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Optimistei:
10 Mai - D-l Goe, ceva mai târziu de Ioana Pârvulescu


"- La Bulivar, birjar! la Bulivar!..." spune una dintre cele trei cucoane sau spun toate trei, de-a valma, după ce ajung în Gara de Nord şi se suie într-o trăsură. Replica încheie energic schiţa D-l Goe... În buna tradiţie a nepoatelor biologice şi literare ale Chiriţei, fiicele lui Guliţă, cum sunt, în fond, o mulţime de mamiţe de pe la 1900, cea care se adresează birjarului deformează corecta pronunţie franţuzească bulvar printr-un i buclucaş, făcându-l pe cititor să se despartă cu zâmbet de povestea aventurilor lui Goe. Marinel şi marinal din debutul schiţei, intră în armonioasă simetrie cu bulivar-ul final, ceea ce e suficient pentru satisfacţia unui cititor cultivat, care nu-şi mai pune alte probleme. Şi totuşi triumfătoarea poruncă ascunde o mulţime de surprize şi reflectă, ca picătura de apă, o bucată mare din cerul caragialian. Prima întrebare pe care ar trebui să şi-o pună un cititor atent ar fi care bulevard ? E cumva dama care dă comanda atât de provincială încât uită sau nu ştie să numească bulevardul? Exista un singur bulevard în capitala vizitată de Goe? Este felul în care-şi formulează damele ţinta călătoriei o dovadă de stupiditate, păcat de care suferă destule personaje din lumea lui Caragiale?

Cititorii ziarului Universul din 12 mai 1900, când se publică D-l Goe..., ştiu la fel de bine ca mamiţa, tanti Miţa, mam' mare şi, desigur, la fel de bine ca birjarul că replica ,La Bulevard!", fie ea şi rostită franţuzit, e atât de firească încât aproape că nu mai e nevoie să fie rostită. Unde puteau să se ducă de 10 Mai nişte persoane gătite frumos, fără bagaje? Desigur la marea paradă prin care se sărbătoresc 34 de ani de la intrarea Regelui în Bucureşti şi 19 de la încoronare! Or, locul bineştiut al acestei parade este bulevardul care taie capitala de la est la vest. Bulevardul are mai multe nume, aşa că e mai bine să nu spui nici unul, ca să nu le încurci: de la Sf. Elefterie, trecând prin Piaţa Ministrul Kogălniceanu şi până la intersecţia cu Calea Victoriei se numeşte Elisabeta, după numele Reginei, de acolo, în lungul zidurilor Universităţii se numeşte Academiei, mai departe, prin Piaţa C.A. Rosetti, până la încrengătura cu Bulevardul Ferdinand se cheamă Carol şi, la urmă, de la statuia lui Pake Protopopescu până la Şoseaua Iancului poartă numele iubitului primar, mort la numai 48 de ani, care l-a şi construit în bună măsură, în numai câteva luni. Fireşte, parada militară este în centru, la cel mai cunoscut reper al Capitalei: statuia lui Mihai Viteazul, cu Eliad şi Lazăr de o parte şi de alta, locul unde trebuie să ajungă Goe cu mamiţa, cu tanti a lui şi cu mamiţa lor. De altfel, tristul adevăr este că Bucureştiul nu mai are, la 1900, nici un alt bulevard, cel puţin nu unul terminat. Există, desigur, cea mai veche arteră de circulaţie, de la nord la sud, pe-alocuri puţin cam îngustă pentru un bulevard şi, oricum, cunoscută ca ,Pod", apoi transformată în ,Cale". Şi, în lipsa unui primar la fel de eficient ca Manole Pake, se lucrează şi se va mai lucra încă, ani buni la un mare bulevard, de la Universitate spre nord şi spre sud. Cititorii ziarelor de la 1900, Universul, Adeverul, Dreptatea, Epoca, Timpul, La Roumanie, L'Indépendance roumaine etc. sunt obişnuiţi cu formula ,la Bulevard" sau ,au Boulevard", pe care o folosesc toţi gazetarii. Orice nume e o pedanterie de prisos.

Să remarcăm că cele trei cucoane, destul de socotite cu banii, (,N-am plătitără o dată? Şi pe deasupra?") nu se tocmesc cu birjarul şi nu întreabă de preţ. Asta pentru că în toată Gara de Nord, inclusiv în staţia de trăsuri din faţa clădirii, tarifele sunt bine reglementate de Primărie: tariful hamalilor e de 15 bani, o cursă cu trăsura (cu 2 cai) de la gară în oraş este de 2 lei, fără tocmeală şi indiferent de distanţă. E destul de mult, cu 2 lei ai putea cumpăra nici mai mult nici mai puţin decât 40 de ziare Universul, care costă 5 bani bucata. Abia pentru cursele de la periferie şi din afara oraşului se face înţelegere cu birjarul. Bacşişul nu este obligatoriu şi e de presupus că birjarul celor trei cuconiţe plus un mariner nu-l va primi. Deocamdată trăsura a pornit, desigur, pe Calea Griviţei, bine pavată şi bine umbrită, pe lângă hală. De o parte şi de alta a străzii, cucoanele nu se poate să nu remarce magherniţele care nu fac cinste Capitalei, arată mai rău ca în urbea din care au venit şi dau locului un aer puternic oriental. Abia când zăresc, pe stânga Şcoala de Poduri şi Şosele, încep clădirile occidentale. Curând birjarul ajunge la intersecţia cu strada Buzeşti, spre stânga, şi Popa Tatu pe dreapta. O ia la dreapta, pentru ca apoi să coboare pe Schitu Măgureanu până la Bulevard, lângă liceul Lazăr şi Grădina Cişmigiu. Într-o zi obişnuită el şi-ar fi dus clienţii pe Griviţa până în Calea Victoriei sau ar fi luat-o la stânga, pe Manea Brutarul şi-apoi pe Fântânei (pe care urmaşii lui Goe o vor numi Berthelot) şi de-acolo tot în Calea Victoriei, unde poţi să caşti gura la mulţimea de trăsuri din care se zăresc doamne gătite şi domni cu joben, la prăvăliile elegante, cafenelele cu scaunele scoase afară, hotelurile şi restaurantele luxoase. Dar într-o zi de sărbătoare cum e cea de miercuri 10 Mai, 1900, Poliţia a afişat din timp o ordonanţă, dată şi la gazetă, că ,pe ziua de astăzi circulaţia trăsurilor este cu desăvârşire interzisă, începând cu ora 8 şi jumătate dimineaţa, pe toate stradele pe care va trece cortegiul regal". Aşadar în primul rând pe Calea Victoriei, unde, încă din zori, de o parte şi de alta, este înşirată armata, în ţinută de gală. Se înaintează greu, strada e înţesată de lume încă de dimineaţă, când au bubuit mai întâi 21 de tunuri, apoi, la orele 10 şi jumătate, când Suveranii s-au îndreptat spre Mitropolie, tradiţionalele 101 de tunuri s-au făcut auzite până în cele mai îndepărtate colţuri ale Capitalei. ,La Bulivar" birjarul îşi primeşte cei 2 lei şi cucoanele, cu Goe cu tot, coboară. Pornesc pe jos, pe lângă Cişmigiu, spre statui, într-o mulţime care devine tot mai deasă. Mulţi au sosit de la primele ore ale dimineţii şi şi-au ocupat un loc bun, cât mai aproape de tribune.

Bulevardul e aranjat cu toată grija încă din ajun şi, în genere, ,capitala înfăţişază un aspect dintre cele mai vesele". Străzi, magazine şi case ale paşnicilor proprietari sunt împodobite ,cu verdeaţă şi flori", ,cu tricolorul românesc şi cu mărcile judeţelor". Pe Bulevardul Academiei s-au ridicat tribune de lemn de brad, frumos ornate, pentru corpul diplomatic şi pentru dame. Biletele care s-au vândut în tribune sunt de mult epuizate. Ca de-obicei, în rondul din faţa statuii lui Mihai Bravul ,pavilionul ce trebuia să adăpostească pe M.S. Regina cu suita ei e un adevărat giuvaer de artă şi bun gust". Sosirea Suveranilor este salutată cu ,aclamaţiuni" şi îmbulzeală. La 12 fără un sfert, în sunetul muzicii de fanfară, defilarea, la care cucoanele, care şi-au făcut loc cu coatele, cască gura din mulţime, începe, iar în public e ,emoţiune indescriptibilă şi vuet mare". Elevii Liceului de ofiţeri din Turnu Severin, cu armele lucitoare la umăr deschid parada. Apoi, ca-n fiecare an, corpul 2 de armată şi ofiţerii de Stat-major, toate ,muzicele militare" din Bucureşti, elevii Şcolii de ofiţeri, ai Şcolii speciale de artilerie şi geniu, cei de la Şcoala de poduri şi şosele pe lângă care cucoanele şi Goe au trecut cu trăsura şi în fruntea infanteriei Principele Ferdinand, care anul trecut, îşi amintesc unii, a alunecat cu calul pentru că asfaltul nu era bine presărat cu nisip. Când trec prin dreptul tribunelor, salută şi sunt salutaţi cu un zâmbet al M.S. Regelui şi aplaudaţi de toată lumea bună care, la fel cu Regele, stă în picioare în tribune. La 1 fără un sfert ceremonia e încheiată. Vremea a fost tocmai bună pentru paradă, cu cer acoperit. La atâta înghesuială şi agitaţie, soarele e de nesuportat.

După-amiaza la Şosea sute de trăsuri participă la vestita bătaie cu flori. Spune lumea că anul acesta unul dintre cei mai dârji luptători a fost încă junele (căci n-a împlinit 40 de ani) Ionel Grădişteanu, Ministrul Lucrărilor Publice. Pe seară, tot centrul Capitalei, ,la Bulivar" şi de-a lungul Căii Victoriei, Cişmigiul şi Pieţele sunt scăldate în lumină. Arcuri luminoase s-au ridicat în Cişmigiu, 6 în Piaţa Sărindar şi 3 la poarta grădinei Sf. Gheorghe Nou. Străzile din centru şi în special Calea Victoriei, pe unde trece trăsura Suveranilor, sunt sufocate de lumea care a venit din toate colţurile Capitalei şi din provincie. Artificiile asigurate de artilerişti umplu de lumină cerul zilei de 10 Mai 1900, memorabila zi a vizitei lui Goe la Bucureşti.

Cum toate acestea se repetă, cu mici variaţiuni, în fiecare an, Caragiale a oprit povestea lui Goe la replica ,La Bulivar!", astăzi golită de freamătul sărbătorii. Pentru cititorii de la 1900 urmarea era însă subînţeleasă. E. Lovinescu presupunea că, odată cu pierderea imediatului, odată cu pierderea ,codului", se va pierde şi comicul caragialian. S-a înşelat: comicul sporeşte. Desprinse din context, personajele lui Caragiale par astăzi mai proaste, mai inculte şi mai ridicole decât le păreau contemporanilor săi. Contemporanii noştri le judecă mai aspru decât merită.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara