Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


În derivă

Chiar în numărul acesta, d-l Barbu Brezianu aminteste despre vestita pagină a doua a ziarelor interbelice, în care informatiile si comentariile referitoare la aparitii editoriale, conferinte, spectacole, concerte si expozitii, interviurile cu personalităti erau scrise de intelectuali specializati în gazetărie culturală, adesea ei însisi literati si artisti, în a căror judecată de valoare publicul avea încredere. Ei îsi respectau cititorul, nu-l considerau ignorant si prost, ci încercau să-l aducă spre un nivel superior de întelegere, să-i educe gustul artistic. Puteau să o facă fiindcă erau pe cît de pasionati de domeniul lor, de instruiti (si la curent cu tot ce se întîmpla în aria acestuia, la noi si în lume), pe atît de buni condeieri, cu un stil expresiv si atrăgător. * Acum, unele cotidiane nici nu mai au departament de cultură, sau el e ocupat aproape în întregime de picanterii despre cîntăreti de muzică usoară, manechine, vedete TV etc. În asemenea tip de gazetărie "culturală" sînt specialisti destui, tot atît de numerosi ca si cei care scriu despre violuri, boschetari, prostituate si criminali (dacă n-or fi aceiasi). Mai grav e cînd acesti gazetari, evident inculti, cred că totul poate fi tras la nivelul lor si se pronuntă cu aplomb urechist în chestiuni despre care habar n-au. Si încă mai grav e faptul că nici unul dintre cei care supervizează textele intrate în pagină nu sesizează impostura, probabil fiindcă si ei au acelasi nivel intelectual. * Iată, de exemplu, cum a fost prezentat în EVENIMENTUL ZILEI nr. 2026, de către o duduie pe nume Felicia Mihali, romanul unuia dintre marii scriitori americani contemporani, Russell Banks - Deriva continentelor, apărut recent la Ed. Univers, în traducerea Antoanetei Ralian: "În acest sfîrsit de mileniu, Russell Banks ne povesteste cu un talent de secol XIX o poveste simplă americană. Cu un personaj a cărui dramă începe în clipa cînd se trezeste gîndind ăviata asta e un rahată. Acest american are 30 de ani, o slujbă convenabilă, o nevastă si doi copii acceptabili, o amantă obisnuită, Si totusi viata este un rahat. Cînd începe să te bîntuie o astfel de idee nu mai este nimic de făcut. E inutil să mai spunem că America prin care bîntuie eroul cărtii nu este deloc identică cu aceea din sufletul nostru."(s.n.) Dacă s-ar fi multumit să rezume în acest mod inept (foarte asemănător cu acela în care sînt prezentate subiectele filmelor de la televizor) complexul roman construit pe două axe si care e departe de a "ne povesti o poveste simplă", Felicia Mihali n-ar fi fost decît identică cu sine. dar dînsa se crede, fără nici o umbră de îndoială, identică cu toată lumea, si emite, în numele Cititorului, judecăti de ansamblu asupra literaturii acestui secol: "După ce literatura a suferit cîteva lovituri zdravene, date în acest secol de avangardă, de suprarealism si de postmodernism, minunata artă a cuvîntului revine pe făgasul realismului. Toată lumea astepta cu sufletul la gură revenirea la normal. Pînă cînd cititorul va mai suporta bătaia de joc a autorului? Se pare că acest calvar s-a încheiat." Biata femeie pentru care lectura e un calvar (cine o fi obligînd-o să se chinuie?) iar ceea ce nu pricepe e, vezi bine, o bătaie de joc, decretează doar realismul "normal". Din nefericire pentru dînsa si din fericire pentru multi altii, "minunata artă a cuvîntului" nu curge pe un singur "făgas". Lucrurile sînt ceva mai complicate. Iar vremea cînd "normele" literare erau stabilite de minti la fel de subtile, la fel de exersate în lectură si cu un vocabular la fel de bogat ca al ziaristei - s-au dus de mult. * Tot ignorantă si impostură denotă si articolele traduse din publicatii în limbi de circulatie, fără nici o indicare a sursei, si uneori semnate cu dezinvoltură de traducător în calitate de autor. Procedeul incorect e evident cînd în text sînt nume rusesti, poloneze, cehe etc. păstrate cu grafia franceză sau engleză. De exemplu, în COTIDIANUL nr. 246 am putut citi titlul de o schioapă "Nikita Mikhalkov se opune numirii unui fost ăaparatchikă ca ministru al cinematografiei". Din text am aflat că aparatchikul se numeste Alexandre Goloutva. * Luati cu măruntisuri...cotidiane, am lăsat de o parte (si acum ne pare rău: nu merita) teancul de reviste literare citite în zilele acestea. În putinul, spatiu ce ne-a mai rămas, reproducem, fără comentarii, un mic pasaj din mărturisirile lui Alexandru George publicate în VATRA nr. 12: "cei mai multi dintre criticii care se ăocupă de mine s...t îmi descoperă intentii tenebroase, mă dezvăluie bolnav, în cel mai bun caz stiu că eu lucrez sub imperiul urii, miscat de ambitii de revansă josnică sau de singularizare si bizarerie....Dar nu numai acesta e motivul pentru care, atunci când citesc ce se scrie despre mine, am impresia că respectivul autor nu m-a citit sau mă confundă cu altcineva, că se înseală de obiect, care ar trebui totusi să fie neînsemnata mea persoană literară. Elogiile, atunci, mă consternează mai mult decât cea mai severă critică."

De la Viorel la Nini

În timp ce liderii de sindicat din Valea Jiului vorbesc de păstrarea lui Miron Cozma în functia pe care a avut-o, iar avocatii acestuia se străduiesc să-i amîne executarea pedepsei fiindcă e singurul sustinător al familiei sale si mai are una, alta de rezolvat ca lider sindical, sotia lui Miron Cozma afirmă, pentru JURNALUL NATIONAL, că sotul ei a luat toti banii din casă pentru a fugi în străinătate. Dana Cozma a mărturisit si că intentionează să divorteze de sotul ei. Cronicarul nu îsi îngăduie să facă speculatii despre această dramă de familie, dar nu poate ignora că Miron Cozma nu mai e dorit nici la el acasă. * Săptămîna trecută presa si-a ascutit condeiele pentru a înregistra dacă nu o ruptură, atunci cel putin o sciziune în PNTCD. Nu s-a produs nici ruptura, nici măcar o amenintare cu despărtirea, ceea ce, totusi, în conditii de criză e un punct cîstigat pentru acest partid în care coabitează un fost si actual prim-ministru aflati în duel personal. * Oarecum supărat de lipsa de liberalism a liberalilor, Viorel Cataramă s-a înscris si a urcat instantaneu în ierarhia unui partid liberal pur sînge, cum e cel al fostului sef al SRI, Virgil Măgureanu. Voiorel Cataramă, acest liberal neabătut, s-a plîns în presă de multe ori că a vîrît bani în partidul în care a fost pînă mai deunăzi vicepresedinte. Încît se impun cîteva întrebări. L-a obligat cineva să facă asta? Dacă, să zicem, nu l-a obligat nimeni, ce rost a avut ca vicepresedintele unui partid să se laude cu asa ceva? Dacă, iar să zicem, l-a obligat cineva, e si mai dezarmant pentru Viorel Cataramă că a declarat asta. Dacă ar fi cunoscut istoria partidului din care a făcut pînă de curînd parte, Viorel Cataramă ar fi stiut că la liberali, în politică, s-au pierdut averi, nu s-au cîstigat si că marii liberali nu si-au notat în carnetel cît le datorează partidul. * Despre trecerea lui Viorel Cataramă în partidul lui Virgil Măgureanu presa nu s-a obosit să dea titluri mari, ci s-a multumit să bage de seamă faptul. Speculatiile de presă făcute după aparitia lui Viorel Cataramă în partidul lui Virgil Măgureanu sînt în ce măsură acest partid, cam al nimănui, nu va deveni un partid cu pondere parlamentară în urma înscrierii lui Viorel Cataramă în rîndurile sale, direct la vîrf. cronicarul e curios să vadă cum votantii unui partid important părăsesc partidul pentru un abandon de tip Cataramă. * În EVENIMENTUL ZILEI Cornel Nistorescu are cîteva observatii de mare profunzime în legătură cu cresterea pretului benzinei. E prima mare scumpire, în urma căreia nu mai apar cozile stiute la pompele de benzină. E o scumpire care îi găseste pe oamenii obisnuiti, cei asupra cărora scumpirile au cel mai nenorocit efect, în situatia de a nu mai încerca să-si facă mica provizie de benzină, în pofida faptului că cresterea preturilor a fost anuntată oarecum din vreme. Această lipsă de reactie a omului obisnuit, e de părere Cornel Nistorescu, nu e decît semnul neputintei sale de a reactiona. Iar această neputintă e un semn că spirala scumpirilor urcă mai iute decît veniturile celor care ar trebui să încerce să-si mai scoată din pagubă, în ultima clipă. * Săptămîna trecută a luat foc în presă o nouă petardă - asa-numita afacere Tigareta 3. De această dată ea a fost amorsată de directorul general al vămilor, Nini Săpunaru, cel care a oferit presei informatii despre contrabanda cu tigări a cărei filieră a fost descoperită recent. ADEVăRUL crede că e vorba de o poveste mult mai amplă decît Tigareta 2 - luni 1 martie - în timp ce ziarele care n-au avut acces la informatiile Adevărului încep deja, la o zi după aceea, să construiască scenarii despre această afacere, punînd sub semnul întrebării onorabilitatea lui Nini Săpunaru, ca furnizor de informatii la a doua mînă. E cu putintă ca acest joc al preferintelor, venit dinspre vamă, să-l aducă într-un interval scurt pe Nini Săpunaru în situatia de a regreta că nu si-a oferit informatiile tuturor ziarelor centrale, de la bun început.