Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Cum altfel decât cu nădejdea întreagă a publicării lor ne-aţi trimite aceste poeme reuşite? Invitaţia însă, lejeră, cu un uşor răsfăţ de lider copilăros care se lasă la voia inspiraţiei prietenilor: "Găsiţi voi un titlu acestei pedepse" ne-a surprins şi ne-a făcut să medităm la schimbările ce au survenit în relaţiile dintre poeţii de vârste diferite.

Câţi să ne adunăm ca împreună să decidem asupra unui titlu? Şi de ce consideraţi, probabil, nimerit, să-l simţiţi, poemul, ca pe o pedeapsă şi nu vă dă în gând să consideraţi bună propria sugestie. S-ar cuveni mai degrabă o steluţă, care să intre în rezonanţă cu acest text: "Prin amintiri/ sufletul e un câine de vânătoare/ din când în când fură de pe masă/ pâinea/ şi-o duce îngerului/ timpul copilăros în priceperea/ aluziilor la uitare// Cum să-mblânzesc glasul măştilor/ fără stăpân/ după ce să potrivesc ceasurile din/ vis// respiraţia dimineţii îmi îngheaţă/ trupul/ mă desparte în două/ ca şi cum aş putea fără greşeală/ să disting binele de rău/ o parte o modelează pe cealaltă/ simplă natură prinsoarea mea cu/ întregul// aleg/ un loc unde la început a fost/ întâmplarea/ prezentul ţinut în eprubete/ naşte fantezii apoi oameni/ şi după toate încercările/ cui ar trebui să mă înapoiez/ sufletul meu câinele meu de/ vânătoare/ mă va aduce mie?" (Pedeapsa). Cel de-al doilea poem e la fel de important, cu gândirea poetică bine articulată: "Uneori sunt sălbăticia aceasta/ aşteptând să mă găsească o/ întâmplare/ mâna e o pânză de păianjen/ în care se încurcă anotimpurile/ întunericul îmi roade gleznele/ şi mă răstorn ca un pahar cu apă// astăzi am căutat un gest de rătăcire/ o stradă fără adăpost ce trece prin/ mine/ dacă desfac o greşeală văd înăuntru/ un sâmbure fericit lumea mea/ şi neîmplinitul ei faţă-n faţă// m-ascund printre degetele tale/ ca-n barba unui filosof/ căutându-ne unul altuia mitul/ visând cum un lucru se-ntoarce/ către altul fără să renască." (Noi ca). În fine, trebuie să mărturisesc că mi-aş fi dorit, împreună cu colegii mei, să fi avut de citit un număr mai mare de poeme şi să programăm un debut glorios în plină toamnă sub semnătura dumneavoastră, căreia să-i prezicem un viitor bogat în anii care vin. Şi ne-ar plăcea să ne spuneţi câte ceva despre dumneavoastră, despre scris, despre citit, despre pasiuni, vârstă, ca să ne simţim ca între oameni sensibili. (Iarina Copuzaru) * Tânăr poet, pe numele său Aldea Marius, ne-a trimis o seamă de exerciţii, însoţindu-şi textele de o explicaţie, în cazul în care poezia lui stârneşte interes, redactorii noştri să aibă de unde alege şi publica. Nici un text nu seamănă cu altul. Supun atenţiei un text scris în memoria amicului Mihai Eminescu şi intitulat Frunză verde de-alt albastru: "Frunză verde de-alt albastru,/ mă doare când nu merg pasul,/ mă doare când vorbesc nasul,/ mă doare din pară mura,/ când privesc mă doare gura./ Şi am zis ziuă de noapte,/ şi genunchi în loc de coate,/ şi-am zis ţipete de şoapte/ şi sigur în loc de poate./ Şi am zis pământ de cer,/ drac am zis în loc de înger/ şi căldură-n loc de ger./ Şi am zis îngust de lat/ şi femeie de bărbat,/ şi-am zis taci când tu tăceai/ şi-am zis mori când tu mureai/ şi-am zis stai când tu stăteai./ Şi am zis mamă de tată,/ odată de niciodată./ Am zis munte-n loc de mare/ şi zahăr în loc de sare,/ am zis tot ce eu am vrut,/ ce am vrut că nu am vrut,/ să vorbesc un necuvânt/ cu o limbă de pământ/ dintr-un cer de gură mut/ am zis zicere-tăcere,/ fiere eu am zis la miere,/ tine eu am zis la mine,/ pisică am zis la câine,/ eu am zis piatră la lac/ şi roman la tot ce-i dac,/ eu am zis eu chiar la eu/ şi la mine - dumnezeu./ Am zis zis zicând nimic,/ am zis tot doar la un pic.// Am zis lacrimă la undă/ şi iubire-am zis la pândă,/ am zis fluture la vierme/ şi târziul la devreme,/ am zis vers la grohăială/ şi sănătate la boală./ Şi am zis tată la mamă,/ steag am zis eu la năframă./ Şi am zis modă la ciumă,/ ninsoare am zis la brumă,/ nouă am zis în loc de vouă/ şi ploaie în loc de rouă./ Nouă-am zis în loc de opt/ şi crud la tot ce este copt.// Frunză verde de mult verde,/ am zis orb la tot ce vede,/ am zis cârciumă la cosmos/ şi carne am spus la os./ Am zis au când nu durea/ am zis arş când nu ardea,/ am zis totul cu un scop -/ de a nu avea un scop./ Am zis alb la ce e negru,/ vesel am spus la funebru;/ am mai zis şi doi şi trei,/ buruieni la ghiocei,/ am mai zis şi trei şi patru/ şi ăsta de ălălaltu,/ şi-am zis punct la infinit/ şi mare la tot ce-i mic,/ am zis zicere la zicere/ şi tăcere la tăcere/ şi am zis şi altele/ altele la altele..."

Şi totuşi, vin şi-ntreb pe tânărul poet de ce îşi dedică poemul inteligent amicului Eminescu şi nu amicului Stănescu? Căci Nichita are în clin şi în mânecă cu Frunză verde de-alt albastru şi nu Eminescu. Acest text este singurul pe care am avut curajul să-l aleg dintre toate, celelalte având iz pornografic şi idei alandala, lăsând pentru o altă dată citatele uimitoare din alte zone ale creaţiei tânărului nostru corespondent. (Aldea Marius)