Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Revenim cu încă două poeme semnate de tânăra poetă basarabeancă Liliana Armaşu, Ritmuri georgiene şi Verde, ca să nu se simtă singură, şi ca semn de recunoaştere, şi că Marele Premiu la Festivalul Naţional de Literatură "Tudor Arghezi", ediţia XX, Tg. Jiu 2001, nu se uită ci o consacră iar şi iar: "Să cânţi de parcă ar fi ultimul cântec./ Să te bucuri de parcă ar fi ultima zi de pace./ Să-ţi clocotească sângele în vene/ cu gândul la libertate.// Şi vinul să fie vin/ Iar mândria de neam -/ cât Munţii Caucazului.// Privirile s-au încins./ Paşii s-au înteţit./ Începe vârtejul...// Nimic mai înălţător/ decât acest dans al iubirii./ Braţul lui vânjos se întinde arcuit/ către vălul alb al nemuririi.// Ea zâmbeşte misterios/ Ivindu-şi chipul ispititor/ de sub streaşina unduioasă/ a serii.// Simt cum mă-mbie acel aer tare/ al libertăţii/ din Munţii Caucazului." (Ritmuri georgiene). "Nu ştiu cu adevărat/ care anume e corpul/ şi care sufletul/ cine dintre noi e bărbatul/ şi cine - femeia/ şi dacă ne-am atins vreodată/ din întâmplare mâinile/ sau pur şi simplu a fost o adiere de vânt./ Important e că locul în care/ ne dăm mereu întâlnire/ e verde şi noi - pe toată întinderea lui.../ Nu ştim cu adevărat/ de ce la o adică murim şi/ cu ce ne ţinem în viaţă,/ ce este patria şi unde e/ fericirea,/ cine dintre noi/ e deşteptul şi cine - naivul/ şi dacă ne-am văzut vreodată/ la faţă.../ Important e că locul în care/ ne dăm mereu întâlnire/ e verde şi noi - pe toată întinderea lui." (Verde). În urma apariţiei la noi a versurilor Lilianei Armaşu, membră a Uniunii Scriitorilor din Chişinău, am primit mesaje de bucurie, între care, cel mai cald şi mai frumos este cel al poetei noastre din Negreni - Cluj, doamna Minerva Chira, căreia îi dorim tot binele din lume. (Liliana Armaşu) * "Simt nevoia, după mulţi ani să mă descopăr puţin. Sunt profesor în oraşul acesta mic, motiv pentru care mi-a fost teamă să mă fac public. Sunteţi singurul meu cititor. Nu am arătat ce scriu din discreţie, modestie...". Întorcându-vă urărilor de peste timp urări proaspete de înţelegere şi de apreciere, înnoiesc invitaţia de a-mi trimite cât mai multe poezii, mărturisiri, pentru a-mi da seama cât a lucrat între timp sufletul dvs. în interiorul cuvintelor bine alese. (Eugen Popescu, Codlea) * Din Gura-Humorului, Bucovina, într-un plic verde ca vara, am găsit o poezie care poate fi publicată aici, semnată cu un pseudonim aparte, Copilul din hârtie. Cu câteva precizări pe care le aştept demult: "sunt una din fostele eleve de la casa de copii, şi nu vreau să mă laud cu asta. Nu mi-am văzut dosarul după 1989. Poezia am scris-o după 1989. Poezia mea nu este un articol de ziar, este un sentiment interior. Nu prea am avut cui să pun întrebări şi nu am primit răspunsuri la ele. De aceea am ales pseudonimul de mai sus. Magda Humor Martin..."

Poate că veţi prinde mai mult curaj după reproducerea poeziei Lasă-mă: "Prutule apă departe/ ce desparţi soră de frate/ mântuie şi fă dreptate/ mântuie şi fă dreptate// Prutule sârmă ghimpată/ ce desparţi mamă de tată/ Lasă-mă să merg acasă/ fără tancuri, fără ceartă// Prutule apă de râu/ Unde-i tata? Vreau să ştiu/ Că mi-e dor să merg la dânsul/ şi să văd cum curge Nistrul."

"Am ales acest pseudonim pentru că nu vreau să fiu compătimită pe stradă ci mai degrabă să fiu înţeleasă. Mărturisesc că în poezie există şi imaginaţie dar şi mult adevăr. Pot folosi persoana I-a, pentru că am înţeles poveştile adevărate ale altora şi am cunoscut bine viaţa departe de familie..." (Copilul din hârtie, Bucovina)