Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea



În cadrul unei corespondenţe personale ce durează de câţiva ani buni, primiţi de la o tânără prietenă din străinătate (o fiinţă surprinzătoare, spuneţi, şi cu o foarte specială istorie de viaţă) tot felul de încercări poetice. Vi le trimite cu titlul de confesiuni, dar vi se pare, iar eu vă confirm că intuiţia nu vă înşeală, că acestea chiar ar putea fi semne ale unei vocaţii autentice. Ar fi nevoie de puţină îndrumare, pentru că se face abuz de năstruşnicii, de cuvinte ciudate, multe compuse, dar parcă nu într-un mod propriu şi potrivit spiritului limbii române. Nu sunt puţini cei ce se amuză jucându-se, construind forme mirabile şi admirabile, dar pentru ca formele acestea să se impună pozitiv atenţiei, e necesară o rigoare care să oprească din start abuzul gratuit. Voi transcrie câte ceva aici, cu precizarea că s-ar putea în unele locuri să fi scăpat şi câteva greşeli în dactilografierea poemelor şi în corecturile pe care le-aţi făcut cu acelaşi tuş negru al scrisorii. Din ciclul prim călător, secvenţa a doua: "prafarşiţa asta îneacă/ înfundă ochii insectă/ gaură gara de trenuri/ bilet nedat dar luat banii/ copii păcăliţi/ ne omoară/ sărmanii/ strada transpiră pustie/ foşnesc ireali stropii de apă/ cu ceva roşu la capi/ frunzesc/ printre/ plastic pungi ţip doze chiştoc de ţigară/ graniţă între/ Efumul şi fum/ praful şi praf mă prefac/ căci mie.../ uite la ea/ târâtoarea de sfârcuri/ negre-n ţărână/ căţeaua nu zboară./ nu zboară", iar din ciclul vinovat, secvenţa a treia: "îmi mă/ blândirea lor cu reproş/ îmi mă/ judeul floral fără seamă/ îmi mă/ jud jud peste mine/ şi jar/ îmi mă/ sământ/ în sucul de frică şi fug/ ascut/ în muţenia fără de arme/ un scut/ de vină/ ascult:/ Ovat/ vin spre încă/ beat trezesc sceptrul de jud/ în scut:/ vinovat vinovat vinovat vinovat". Stimată doamnă, trebuie să vă spun că versurile prietenei dvs. le-am avut în atenţie cu ceva vreme în urmă. Nu ştiu dacă ea a citit atunci răspunsul meu dat în rubrică, cum nu ştiu nici dacă ea şi-a dat acordul să mi le trimiteţi acum. Mai mult ca sigur că nu. Gestul dvs. este oricum, admirabil, mai ales că aveţi temei să credeţi în destinul ei poetic bun. Informaţi-vă şi ţineţi-mă la curent, vă rog frumos, cu noutăţile ei poetice. (Gina Vieru, pentru Daniela Petre)  Îmi pare rău să vă întorc din buna părere pe care o aveţi despre ceea ce scrieţi. Încercări mai mult decât modeste, din păcate, cu o limbă poetică săracă şi defectuoasă. Aveţi dreptate când spuneţi că vă simţiţi mai mult poet decât scriitor de poezie. Sufletul vibrează corect, dar imaginea acestei vibraţii rămâne încă neexprimată. Cu timpul, poate că lucrurile se vor ameliora. Cândva sintagme reuşite, precum vântul negru şi luminaţi de floarea acră, să se înmulţească şi să se amplifice în direcţia ieşirii din cotidian, din banalitatea care acum sufocă textele. (Bogdan Uluiţeanu sau Ulviţeanu, Bucureşti)  La întrebarea dacă se merită să mai continuaţi a scrie versuri, nici nu ştiu cum să formulez un răspuns care să nu intre brutal în contradicţie cu sincerele dvs. speranţe că totul este în regulă. Merită să continuaţi a scrie, dar mai ales a citi, exerciţiile vă pot conduce spre un folos preţios, acela de a vă însuşí corect limba, de a vă exprima onorabil sentimentele, aşa cum reuşiţi în următoarea secvenţă: "Vreau să-mi simt aripile/ Atunci când merg/ Cum ar fi oare: grele sau uşoare?/ Aripa se simte, dar nu e/ Este un dor, dor nesfârşit de cer". (Dina Turchiu, Tulcea)  "În umbra întunericului mă afund/ Şi mereu-mereu mai adânc mă scufund/ Nu ştiu dacă voi putea ieşi vreodată/ Din acest imens şi dens abis odată". Dacă dvs. nu ştiţi, nimeni, cu siguranţă, nu ştie cum se vor sfârşi lucrurile care vă privesc. Dar se poate spera măcar în efortul omenesc în căutarea unei guri salvatoare de aer, a oricărui scufundător imprudent şi alarmist ca dvs. Răspunsul acesta vă aşteaptă, oricum, la suprafaţă. Nu este cine ştie ce, dar sperăm să vă atragă din adâncul imaginar, din abisul dens din care emiteţi. (Genţiana Andreea Bădiţă, Bucureşti)