Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Citând adaptat, cu voia dvs., din scrisoarea ce ne-a sosit după ani, sunteţi acelaşi misterios-spumos Ioan de Savonarola (mă rog!) şi, în pragul hotărârii de-a tipări o carte de versuri, faceţi o selecţie fără cusur şi cereţi o evaluare, lucru pe care l-am executat în rândurile mai sus înşiruite. Cele opt piese alese din sumar ni se par închegate, chiar dacă omul care le-a scris se simte locuitorul conştient al nemulţumirii de sine, al unei fertile stări de vraişte, al unei neliniştitoare îndoieli. Deducem că placheta Treptele desăvârşirii apărând în curând, dar într-un tiraj minuscul şi cu sorţi săraci de epuizare, vă prevenim că nu ne-ar plăcea să decupaţi din textul Post-restantului şi să rânduiţi fragmenţelul, cumva, pe ultima copertă. Transcriem din cele opt trimise, textele numerotate cu trei şi respectiv cu opt: "Mergeam întrebând, şi mersul/ se tot împiedica în întrebări de-atâta mers/ nu mai ştiam de ce mergeam/ şi mersul mi-a devenit întrebare, de-atunci tot merg înlăuntrul întrebării/ ca într-o arenă fără ieşiri;/ singur în arenă, nimeni în tribune, nici aplauze, nici fluierături,/ numai Cerul, privindu-mă/ mut de admiraţie şi zicând:/ aplaudaţi-l voi, îngeri,/ pe acest nebun" (3); "Mă încerca acum nedumerirea/ şi alte întrebări m-au cucerit: -/ spre unde merg, şi cum îmi este scrisul?/ când un Arhanghel cu aripe cât cerul/ mă opri zicând: "De-aici încolo-ncepe DENEDESCRISUL!" (Ioan de Savonarola) * Între Dincolo de oglinzi, Jocul de-a portocala şi Cerul într-o rugăciune, cea dintâi este cel mai puţin poluată de obsesia îngerului împreunării, care acaparează fără limite populaţia feminină posesoare de hârtie şi condei, şi practicante ale unei inconştienţe frenetice, în care îşi fac de lucru printre alţii şi altele: bărbatul unei alte femei, ticăitul de inimă frântă, bocitoarele satului lângă patul nostru adulmecând ultima dâră de amor dintre cearşafuri, o portocală pe sub fustă între picioare neîncălecate ci nelipsitul orgasm duminical. (Cristina Mocanu) * Destul de meschin scopul pentru care solicitaţi un răspuns! Şi-apoi, de ce atâta îngrijorare pentru cine pe cine cumpără, cine pe cine citeşte? Ce vreţi, şi mai ales de ce vreţi să-i demonstraţi prietenului dvs. care, am dedus că nu vă prea bagă în seamă producţiile lirice. Chiar aţi fi în stare să-l cotonogiţi pentru supărarea pe care v-o provoacă ignorând sfânta dvs. caznă nobilă? Propuneţi-vă o miză nouă, serioasă, mai puţin belicoasă. Şi încercaţi să scrieţi mai scurt, căci prin lungire, poemele nu câştigă, ci mai degrabă pierd direcţia către ţintă: "Cu şoldul de întuneric/ Cu trunchiul umerilor înfrunzit,/ peste care atârnă frunza grea, vânoasă./ Urcând de la strămoşi, peste cămaşa de sânge/ Podoaba unui vin// Are cizmele adânci,/ Secole peste genunchi/ Cabrate pulpe/ În heraldice lupte./ Ca roata de moară/ Pinten coboară/ În spume de luptă/ Pe sânge s-ascută/ Ca luciul unui râu/ Spada de la brâu" (Portret de mercenar). Şi încă un exemplu, cu bune şi proaste, depinde dezgustatul dvs. prieten care nu vă ignoră, el, chiar de florile mărului: "Corul de stele cântă într-un glas:/ Soarele înveseleşte pământul pe iconostas/ Cu barba atârnândă a lui Dumnezeu,/ Nişte rezistenţe de reşeu.// Pe faţa nevăzută a Lunii/ Provoc râsul la petunii./ Din rondul de stele/ Culeg un pumn de Ťpierdiceleť.// Merg cât se va putea,/ Departe, să aprind apa în lulea/ Să înalţ uşoare dintre deşti/ Nopţile a mii de peşti.// Zvâcnind cu unghia pe tine/ Va încrusta pe coapsele-ţi rubine/ Desenând în urma sa/ Speranţele din besactea". (Shine on you crazy diamond). Aşa că, în fine, să ne retragem fără zâmbet între petunii şi să decretăm că aiureala nu vă prinde, căci puţin talent aţi putea să credeţi că aveţi. (Şaptefraţi Ionuţ Valentin, Roşiorii de Vede). * Mi-aţi promis solemn că n-o să mă mai apelaţi, şi iată că repetaţi mesajul, la o distanţă de o săptămână de la răspunsul, care fusese de bine, nu de rău, cum aţi înţeles dvs. Posesorul unui imens orgoliu auctorial, vă plângeţi de vânătăile pe care singur vi le-aţi provocat. Până la urmă deveniţi obositor cu "geniul de netăgăduit" care vă munceşte printre oameni ca noi, fără calităţi. Aşteptăm amuţiţi de curiozitate să vă apară cartea şi să-i sărbătorim succesul. (Gabriel Moga) * Ne deranjează stilul dvs. de o dezinhibată neglijenţă. Ca o teză înroşită cu creionul şi notată prost, de extras câteva mostre: "doar el mirosea ca ceva", "ceasul ăla de seară", "trecuse pe lângă ceva cu din alea", "f. graţioase", "ea este cu cinci sfere înăuntrul lui", "el ridică din umeri cu atâta fineţe ca şi cum", "ar câştiga un război şi cât de cât ar aduce pacea", "în degetul mic un cal aleargă categoric perfect", "suferinţa lui avea resurse", "frunze atârnând în buricele alea", "cineva i-a fasonat o rută dinspre lumină". Păstraţi-vă părerea excelentă despre ale dvs. perspective lirice, cu condiţia însă de a vă îngriji, totuşi, limbajul. (Sabău Carol-Daniel, Roman)