Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Precizarea că bucăţile muzicale (fiind compoziţii), ele sunt compuse, în vreme ce poeziile se scriu. Chiar dacă aţi scrie de ceva timp poezii, sunteţi la o fază de început, cu bucurie cu tot şi cu emoţie, care vă însingurează în credinţa că sunteţi o raritate în contextul vârstei căreia îi aparţineţi. Adevărul banal din concluzia "că nu e om să nu fi scris poezie" - şi asta se întâmplă masiv în adolescenţă şi puţin după, dacă vi s-a livrat o fire naivă, care se mulţumeşte cu puţin, cu muzicalitatea cel puţin a sufletului sensibil.

Ne vorbiţi, punând la bătaie un singur exerciţiu liric, e drept, un Manifest pentru poezie despre ideea de trecere a toate, fără să aveţi revelaţii din vremea venirii, pe rând, a toate. Cum sugera şi Eminescu în vremurile lui de început, ideea că toate "nasc spre a muri şi mor spre a se naşte". M-ar interesa cum lucrează asupra talentului dvs. o lectură serioasă din Eminescu, fertil creator de limbă, de ritmuri, de imagini şi un exemplu magnific de urmat pentru cei ce vor să înveţe să scrie poezie. Bag mâna-n foc că vă lipseşte o lectură răbdătoare a lui Eminescu şi care v-ar fi fost de folos. Aş putea jura, cu singurul dvs. text în faţa ochilor, trimis nouă ca un buzdugan al dorinţei de a publica. În primul rând, cu o singură poezie nu se face primăvara unei publicări. Fără o operă convingătoare, fie şi de mici dimensiuni la vârsta dvs., nu vă putem acorda, cum spuneţi, "posibilitatea de a publica".

Iată Manifestul pentru poezie, totuşi: "Trec ploile, trec zilele, trec orele (nu vă sună topârcenian?! Ťşi-n zbor săptămânile trecť n.m.), trec serile/ şi încerc să prind/ o clipă de eternitate;/ celelalte trec precum/ norii într-o zi cu vânt/ ceaţa într-o zi cu ploaie/ şi lasă în urmă greutatea şi răceala/ trăirilor fără cuvânt./ Doar clipa, clipa în care/ pe foaie îmi aştern un gând/ este aceea dorită de iubită orişicând".

Interesantă mărturisirea că aţi scris această poe­zie-manifest deoarece aţi fost descurajată să scrieţi. Cine a îndrăznit s-o facă? Şi că această poezie este un me­saj pentru cei care nu pot să înţeleagă sufletul care scrie versuri. Dar în ce fel speraţi ca acestea să le cadă sub ochi mesajul, şi el să-i şi convingă că ar fi în culpă? Cei ce vă descurajează să scrieţi probabil că sunt părinţii dvs., care ştiu ei bine ce ştiu, anume că poeţii sunt nefericiţi şi că sintagma poezie-sărăcie funcţionează în lumea asta negreşit şi nesmintit.

În orice caz, sufletul care se ambiţionează să scrie versuri trebuie să fie puternic motivat, bine cultivat, adaptat la vremurile mai noi, lipsite de sensibilităţi şi de justificări juvenile, romantice, naive.

Când vom avea mai multe texte de-ale dvs., vă vom face precizările dorite despre şansele pe care le întrezărim de a publica la noi. Condiţiile cerute pentru publicare ar fi să dovediţi talent, să scrieţi într-o limbă română corectă, vie şi frumoasă, să perseveraţi în a crede în steaua dvs. călăuzitoare. Vă aşteptăm cu drag să convorbim cu idealurile. Şi nu uitaţi să ne oferiţi lângă poeme şi câteva date personale de bună orientare, vârstă, loc de baştină, studii ş.a. (Ina Ştefania Lazăr) * Aveţi doar 14 ani şi scrieţi versuri cam de pe la 12. Selecţia cuprinde texte amestecate ca valoare, tu eşti eu şi eu sunt tu, Pagina goală, până şi ultima frunză, Norul, Zmeul, Umeraşe aruncate la gunoi, Fugi!, Haiku şi Au crescut crengile din perne. Cele mai slabe ni se par Umeraşele... şi crengile... Sunt fantezii valabile la o adolescentă de curaj, dar care are nevoie să-şi şlefuiască gustul şi să-şi supravehgeze temele şi preferinţele personale şi mai ales lecturile. La 14 ani vi se pot ierta naivităţile. Dar pe alocuri aveţi şi puterea şi ambiţia de a aprofunda lucrurile, zestrea de care dispuneţi: "Pagina goală/ Acum nu mai e.// E prea târziu/ Să spun acest lucru,/ (dar am spus-o)/ Trebuia să zic asta/ Înainte de a scrie/ Primul punct/ Din prima literă/ Nescrisă;/ Dar acum nu mai e.// E prea târziu/ Să spun acest lucru, (dar am spus-o)/ Trebuia să zic aşa/ Înainte de a scrie? Prima literă". Fiţi răbdătoare şi supravegheaţi-vă textele ca o stăpână de drept a lor. Nu tot ce scrieţi e bun. Steaua dvs. e pe cer şi nimic nu v-o poate umbri sau trage în jos în afară de balastul versurilor proaste. Fiţi exigentă şi citiţi mai mult, vedeţi cum fac alţii poezia lor. (Maria Bocancios, Arad)