Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Dintr-o cronică a nefericirii şi a precarităţii existenţei, la care scrieţi cu regularitate, în reprize lunare, august pune în pagină sărăcia şi singurătatea, aşa-zisa zgârcenie a omului sărac economisind banii de telefon ca să-i dea pe timbre şi plic. Se întrupează tristeţea insomniilor de bloc, unde copiii bocăne în pereţi cu ciocanul şi ce se vorbeşte dincolo de pereţii la care te uiţi se aude ca un râsu-plânsu', ca un răcnet, indiscreţii, uşi trântite, "apa curge, timpul fuge" într-o monotonie ce erodează nervii. Aşa lucrează şi ne salută cu perseverenţă din altă variantă, pe care ne-o pune în plic cu convingere că de data aceasta va fi bine, mai bine ca oricând, dar nu este: "S-a făcut noapte la bloc/ Bat copiii în pereţi/ cu ciocanul şi răcnesc./ O vecină/ ţipă ca o gospodină:/ Vreau o ceapă la slănină./ Iar nevasta lui Ion/ Strigă ca la stadion"... sau: "Bună apa de izvor/ Sub sprâncene ochişori/ Din cerdac stau şi privesc/ prin copaci sunt frunze verzi/ Ca să nu mă plictisesc/ dintr-o carte mai citesc"... (Magda Humor Martin) * Doamna Elena Matieş semna în publicaţia Hunedoreanul din 21 noiembrie de anul trecut o notă intitulată Poetul cu oase "de sticlă", cu ocazia unei lansări de carte, a treia la număr, a unui autor cu o viaţă cu totul şi cu totul ieşită din comun, dl Iosif June Rapolteanu.

Iată textul acelei note şi fenomenul rarisim de care se ocupă: "Unul din cei doi hunedoreni care suferă de boala Ťoaselor de sticlăť şi-a lansat cea de a treia carte. Evenimentul a avut loc la sediul Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotor Hunedoara, în prezenţa mai multor scriitori şi oameni de cultură din judeţ. În ciuda faptului că suferă de o maladie rară, numită Lobstein - boala oaselor de sticlă -, Iosif June Rapolteanu a reuşit să impresioneze prin talentul său literar. Deşi Dumnezeu nu i-a dat mersul, i-a dat zborul poeziei", a spus despre autor scriitoarea Mariana Pândaru. Volumul intitulat Măi Ardeal - iubit Ardeal este dedicat soţiei sale, Aurora, şi cuprinde mai multe poezii care au ca temă centrală frumuseţile acestei minunate părţi a ţării numită Ardeal. La începutul anului Hunedoreanul a relatat incredibila poveste de viaţă a lui Iosif June Rapolteanu, diagnosticat la vârsta de 13 ani cu una dintre cele mai grave maladii de pe glob, care afectează o persoană dintr-un milion. Boala de care suferă nu este un impediment pentru hunedoreanul Iosif June Rapolteanu să îşi poată dezvolta spiritul creator".

Am spune, dacă autorul n-ar suferi de ce suferă, că toate sunt bune şi frumoase până aici. El a tipărit trei plachete, se întâlneşte cu publicul, se scriu cu simpatie texte de întâmpinare, se bucură de respectul colegilor care-i remarcă talentul poetic.

Dar ne trimite acum trei luni la Post-restant câteva poezii şi ne cere să ne spunem părerea despre ele. După trei luni, pierzându-şi răbdarea, ne mai scrie supărat că până în prezent nu am... "catactisit" să-i răspundem. Scris eronat, termenul a catadicsi nici nu e prea potrivit aici, şi e lipsit de o minimă politeţe ce se cere.

Spune autorul: "Îmi dau seama că ce scriu eu este de modă veche în comparaţie cu ceea ce se publică acum în onor revistele literare. După umila mea părere poezia care se scrie acum - şi care se şi publică - nu se poate numi poezie, căci este o mare porcărie... Nu vă daţi seama - voi care faceţi revistele de cultură şi scrieţi în ele asemenea rahaturi pe care le numiţi poezii, deveniţi ridicoli şi siliţi lumea să nu mai cumpere revistele voastre, tocmai din această pricină - că nu poate înghiţi nişte vorbe scrise aiurea din care nu se înţelege nimic? În poezie primează talentul şi cei care nu au talent nu au ce căuta în revistele literare... Nu vă mai lăsaţi influenţaţi după ceea ce fac şi cum fac străinii din revistele lor de rahat, voi orientaţi-vă după ceea ce au făcut înaintaşii noştrii - Eminescu, Goga, Coşbuc, Alecsandrii, Anghel, Macedonschii, Miron Radu Popescu". (sic!)

Aceasta este părerea autorului, aceştia sunt autorii preferaţi, chit că, fără să-l doară, le transcrie eronat numele.

Din poemele pe care le desprinde ca exemplare din opera sa şi le transcrie în epistolă pentru ca să dea o lecţie de cum i-ar plăcea să se scrie poezia la noi, nu prea putem da citate decât cu riscul de a îngreţoşa pe cititor. Insanităţile înfiorătoare, injuriile şi ura în formule urât mirositoare sunt la tot pasul în poeziile dlui Iosif June Rapolteanu. Că nu i se răspunde la scrisori, să nu se mai mire. Gloria locală de după publicarea plachetelor am bănuiala că nu o datorează talentului real ci faptului că fiind atât de bolnav, semenii au ţinut să-i facă omeneşte o bucurie.

Păcat de caligrafia impecabilă în care îşi transcrie versurile infestate cu otravă şi cu insanităţi.

Sigur, cum spuneam, boala de care suferă nu este un impediment pentru ca hunedoreanul să îşi poată dezvolta spiritul creator, dar nici nu îi dă libertatea nelimitată de a-şi permite să folosească termeni şi expresii într-o exprimare mizerabilă.

Mi-e imposibil să cred că scrisoarea şi versurile dlui IJR trimise la Post-restant chiar aşteaptă un răspuns serios.


P.S. Dintre Nuvelele exemplare scrise de Cervantes, i-aş recomanda cu drag spre lectură poetului hunedorean pe aceea intitulată Licenţiatul Sticloanţă, cu rugămintea de a ne împărtăşi într-o scrisoare, fără reprize riscante de coprol, părerea domniei sale. (Iosif June Rapolteanu)