Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Sunt scriitor maghiar din Cluj, şi vara aceasta nu ştiu de ce m-am apucat să scriu poezii în limba română". Şi ne-aţi expediat la redacţie pe ultima, cu bănuiala că ne interesează. Sigur că ne interesează şi chiar vă mulţumim pentru textul frumos, care însă, pentru a fi publicat, ar trebui corectat în câteva locuri. Şi anume în versurile al treilea şi al cincilea (Péter Demény) * Emoţionant să marcaţi momentul unic al scrierii primelor texte lirice din viaţa dvs., trei într-o singură zi fiind o performanţă la 16 ani câţi aveţi. Ne bucurăm nespus că v-aţi gândit la România literară să vă răspundă la întrebarea care vă frământă. Răspunsul va fi oricând afirmativ, cu condiţia să nu vă lăsaţi niciodată de scris, făcând-o din zi în zi mai bine şi mai dăruit. Transcriem acum, aici, cu încredere moderată în viitorul dvs., unul dintre poeme, spre încurajare: "Am început să simt că s-a făcut târziu/ Căci dacă viaţa ar dura o săptămână/ Eu aş trăi acum în cea de-a şaptea zi// Iar dacă mă gândesc la timpul ce-a trecut/ Dacă mă uit în urmă nu pot vedea nimic/ Dar nici nu mai contează, a şaptea zi/ aproape s-a sfârşit". (Valeriu Ieremia) * Cine sunteţi dvs. domnule Vasile Sandu-Maglavit? Cu numai două poezioare la activ (termenul vă aparţine), fără însă nici un detaliu biografic, loc de baştină, vârstă, activitate şcolară, doar cu idealul care se deduce la un moment dat din context şi dragostea de poezie - cititorul înţelege că sunteţi un începător puţin speriat de lumea în care doriţi să intraţi cu dreptul. Curajoasă şi valoroasă ideea că scriind poezii, într-o zi veţi fi atât de fericit, că nici teama de moarte să nu vă mai apese: "Voi apuca ziua, oare,/ Să-mi văd, ah, măcar o carte,/ Una din poezioare,/ Publicată, chiar pe moarte?// Nu vrea soarta să mă facă/ Fericit pentru o clipă/ Ca moartea să mă găsească/ Aşteptând-o fără frică". (Vasile Sandu-Maglavit) * Era normal să nu mă trimiteţi pe blogurile dvs. ca să aflu detalii despre viaţa, poezia şi emisiunea pe care o coordonaţi la TV Cultural. Nu v-ar fi luat prea mult timp. Din datele puţine pe care mi le oferiţi mă lăsaţi să aflu că aţi terminat matematica şi filosofia, specializându-vă în logică şi hermeneutică. Mă nedumereşte aspectul logicei în fraza următoare, incorectă din punct de vedere gramatical: " Pentru că aţi remarcat şi scris câteva rânduri despre poezia mea, am onoarea să vă invit în emisiunea mea...". Cu alte cuvinte, un fel de serviciu contra serviciu? Nu trebuia să vă faceţi griji. Pseudonimul e frumos, iar poezia premiată cu locul al treilea (unde, când, în care concurs?) s-ar fi simţit, cred eu, în mai mare siguranţă dacă aţi fi inclus-o într-un grupaj numeors. (Ilinca Nathanael) * "Mă numesc Bota Lucian, sunt din Aiud jud. Alba şi sunt poet. Aş dori dacă se poate cu acordul dvs. să-mi publicaţi câteva frânturi de poezie". Dorinţa este cu putinţă să vă fie satisfăcută, chiar aşa cum spuneţi. Câteva frânturi, câteva versuri doar, mai isteţe, dar nu cine ştie ce mai pline de prospeţime, din întregul neconcludent al celor patru poeme: Din Apus, nimic. Doar din Încerc: "Să nu mai fiu ca o umbră ce pluteşte în adânc/ cu sufletul agonic cufundat în raze triste în pământ". În prelungirea cărora, fragmentul acesta: "Cu pumnul toate izvoarele am să închid./ Stând într-un con de umbră/ sub soarele înlemnit...". Sunt cam puţine dovezile de talent, dar fervoarea cu care vă considetaţi poet este înduioşătoare ca să nu fie lăsată uşa speranţei întredeschisă spre viitor. (Bota Lucian) * Credem că e prematur să vă gândiţi să editaţi un volum din strânsura de până acum, care se-nvârteşte într-un spaţiu total afon liric. Nori de furtună: "Ceru-ntunecat.../ Fulgere şi tunete către noi cad./ Stropii de ploaie de geam se izbesc,/ Iar eu stau... stau şi privesc.// Norii cei negri pe cer se adună/ Lăsând în urmă miros de furtună.../ Ploaia ce violent se adună,/ Cade încet... dar simţi că-i furtună". (Marya Ioana).