Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poemul şi scrisoarea:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Stimate Péter Demény, ascultător ca un copil în faţa lui Dumnezeu care ne-ascultă pe fiecare vorbindu-I în singurătate, cum ştie şi cum a fost învăţat, dumneavoastră aţi corectat textul şi aţi făcut-o bine şi cu supuşenie parcă; pastelul-rugăciune pe care ni l-aţi trimis e plin de un mesaj bun în speranţa lui în care strădania se vede. Vara aceasta, nu ştiţi de ce v-aţi apucat să scrieţi poezie în limba română. Un motiv temeinic trebuie că aţi avut şi pe acesta ni-l veţi dezvălui pe cât vă e cu voinţă şi cu putinţă. N-ar fi vorba doar despre uşor remediabilele simple dezacorduri din prima variantă a Cerbului ci de sensuri mult mai profunde. Şi doar transcriind cele 15 versuri aici iese la iveală o oarecare nelinişte şi un oarecare tremur în sensul pe care îl daţi unor afirmaţii: "Din izvoarele apelor tale îmi doresc să beau/ Cerb însetat şi singuratec ce mă aflu./ Doar izvoarele-ţi sunt tulburi,/ mereu învolburate, spumegă întruna.// Limpezi şi liniştite sunt alte ape,/ unde cunoscuţii mi se-adapă,/ mă cheamă şi pe mine printre ei.// Dar eu am doar coarne pentru ei,/ coarne încruntate şi copite/ liniştea şi limpezimea lor/ nu-mi stă-n credinţă.// Iartă-mă Doamne, doar tu m-ai făcut/ tu nu mă laşi să cred şi eu-n tihnă,/ Ca toţi ceilalţi ce beau bucuria/ şi m-amăgesc că e credinţă toată". Inconsecvenţa cu care folosiţi majuscula când vă adresaţi unui Dumnezeu (bilingv?) mă face să cred că nu vă adresaţi doar divinităţii iertătoare. Paşte cerbul din poem din iarba lui Dumnezeu şi din izvoarele apelor Sale. Atunci cui opuneţi coarnele şi copitele şi către cine trimiteţi cu îndoială credinţa? Alese sunt lucrurile pentru totdeauna şi pentru unii şi pentru alţii, cu aceeaşi îndreptăţire sub acelaşi cer şi sub acelaşi Dumnezeu. Aici n-am înţeles de ce coarnele şi copitele, corecturile de-aici înainte nu mai sunt de sugerat. M-aţi făcut teribil de curioasă să ştiu cum aţi reuşit să transpuneţi în româneşte sentimente atât de gingaşe şi de sincere şi în celelalte Poeme. Vă rog să ni le trimiteţi, cu încadrare colegială, pentru că ne interesează, aşa cum corect aţi intuit. (Péter Demény)* Stimată doamnă dr. Mariana Codres, vă mulţumesc pentru graţia cu care mi-aţi semnalat eroarea de care am părut a mă fi făcut vinovată. Aţi ales bine stânjenelul ca floare sugestivă pentru acest moment. Vă mulţumesc încă o dată. (dr. Mariana Codres)* Riscul de-a rămâne cumva pe dinafara lucrurilor serioase, ratând în fiecare text intenţia de a face poezia din nimicuri. Cu cât vă întreceţi în bizarerii vi se pare că aţi scrie mai bine ca oricând, îmbătându-vă cu apă rece, de la o lună la alta, de la un an la altul, şi nu se-alege, şi nu vă alegeţi decât cu tot timpul irosit şi cu nici un vers temeinic. (Raoul-Lazăr Crăsteţi)* Cu acelaşi comentariu ca mai sus îmi exprim, la fel de convinsă, dezamăgirea citindu-vă un manuscris xeroxat bine încopciat într-o spirală solidă de plastic. Încercaţi-vă norocul şi-n altă parte cu strofe lapidare ca acestea: "Gaura de şarpe nu era-ncălzită/ Dar în ea intrasem tremurând de frig./ Şi cu mutra mea (crunt schimonosită)/ Fugării reptila fără s-o oblig"; "Născută-ntr-o lună de jar/ Era înfocată cocheta/ Avea siluetă de star/ şi-un nume italic Luceta" sau "Pe pământul arhiplin de ispite/ Egoismul ne e aprig duşman/ Căci din ura provocată de ban/ Mulţi din semeni s-au certat la cuţite". Dar, domnule Mugurel, faptul că mie nu-mi place maniera dvs. poetică nu trebuie să vă neliniştească, nici să vă supere. Textele dvs. au valoare pentru alţi cititori cu care aveţi afinităţi, laturi comune şi puncte de vedere în armonie. Pe mine ignoraţi-mă, rogu-vă, şi vedeţi-vă de treabă cu spor pe mai departe. (Rîpă Mugurel) * Cu plecăciune, din Basarabia, ne scrie Călina Trifan, care ştie că altele sunt priorităţile acestor vremuri. Dar, ne spune cu convingere domnia sa, că mai bine poet decât politician. O altă alegere mai dezinteresată şi mai onestă azi nu există. "Mai ales în Basarabia, unde realităţile ne teleportează în anul 1937. Din aprilie a.c. aflaţi că nu am mai primit revista R.l., probabil e arestată la vamă, ne bucurăm însă de varianta electronică. Unde e izolare şi nedreptate îşi face loc poezia. Vă deranjăm doar pentru că simţim nevoia unei guri de aer... Semnez cu numele Călina Trifan şi sunt membră a Uniunii Scriitorilor din Chişinău. După debutul în volum (Adagio, 1989) au urmat Soliloc (1992), Descărcare de egretă (1999), Canonul tăcerii (2000), Pe banchizele din cer (2004), cu toate astea, consider că mă aflu încă la prima treaptă. De aceea mi-ar face plăcere să redebutez în România literară, dacă întrunesc exigenţele revistei dvs. Cu respect, Călina Trifan". Ne-ar face plăcere să ne trimiteţi un grupaj consistent din ceea ce aţi scris cu convingere până acum şi să încercăm să vă împlinim gândul de a redebuta la noi, şi acest gest să vă împlinească sufleteşte şi artistic spre bucuria limbii române. Rămânem în aşteptare. (Călina Trifan)