Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Adolescenţii scriu precum ar respira. Lirica lor nu neapărat sărăcăcioasă (aşa cum singur spuneţi evaluându-vă realist produsele proprii de pe la 16 ani, în stil Şt. O. Iosif ori Coşbuc) se dovedeşte totuşi a fi un antrenament util, care pe unii îi clădeşte atleţi ai poeziei lor de mai târziu. Lucru admirabil pe cât de rar, v-aţi pasionat ani îndelungaţi de fabula clasică, parcurgând cu înflăcărare bibliografia posibilă în această direcţie. Genul pare depăşit acum, povestea cu morala la sfârşit e ignorată, cum şi multe altele dintre lucrurile bune din bătrâni sunt, azi, lăsare să se piardă. E limpede că nu putem face faţă în proporţie de masă, rigorilor şi capcanelor poeziei moderne. Poeţii de toate vârstele şi calibrele gustă de la o vreme din amăreala unei singurătăţi acerbe, publicul se arată obosit şi decepţionat de ce i se livrează şi, într-o oarecare măsură, cu îndreptăţire. Chiar şi dvs., care aţi întreţinut, cu pasiune, aprinsă flacăra fabulei, iată-vă intrat cu arme şi bagaje în alt teritoriu. Şi sunteţi la fel de prolix şi la fel de categoric în a recupera într-o nouă iubire energii şi seve tinereşti. Bătrâna Doamnă, fabula, se răzbună însă, pentru afront şi abandon. Vă va trebui timp până să vă descurcaţi şi limpeziţi din rudimentele ei dantelate şi din parfumurile ei. După 13 ani de migală în aria fabulei, vă va fi greu s-o faceţi uitată. dar înţeleg că maturitatea deplină vreţi să vă găsească fortificat şi apt de fapte remarcabile. Aţi greşi dacă n-aţi admite că, privite din afară, noile produse au cusururi majore. Cântaţi la alt instrument, dar o faceţi ca şi când, schimbând violina cu pianul, de pildă, aţi avea tendinţa (obişnuinţa) de a ridica pianul la nivelul claviculei. Aţi scris Vorbire în cuie şi Căderea mângâierilor târzii, dar şi Cântecele vechiului infern, şi poeme mai întinse, depăşind şi două sute de versuri fiecare, pachiderme pe care cu greu v-aţi reprimat impulsul de a le strecura în plicul şi aşa consistent numeric. Cum ce mi-aţi trimis este prea suficient pentru a mă fi edificat asupra situaţiei, rugămintea mea e să nu mai adăugaţi nimic deocamdată, nimic în aceeaşi manieră. Părerea mea e formată şi nu vă va încânta, cu siguranţă. Comprimând la maximum ceea ce ar fi de spus, cred că ar fi loc de îmbunătăţiri prin limpezire, prin renunţare, prin epúră, prin control riguros asupra unor cuvinte degradate, falsificate. Sunt şi perle, dar înecate în mult nisip, ca într-o fatală masă gălăgioasă. Rolul meu, rolul cititorului, nu este acela de a vă parcurge la infinit toate manuscrisele. Fiţi rezonabil, testaţi-vă periodic propria rezistenţă nervoasă, citindu-vă cu ochii pe ceas ceea ce scrieţi şi încă nu s-a răcit, ceea ce vă fascinează şi încă n-a fost cu adevărat trecut prin sita variantelor. Încercaţi să nu scrieţi poeme inutil kilometrice. Abundenţa operei proprii vă pune în pericol supravieţuirea. La nici 40 de ani, după aproape 13 ani de efort în grădinile fabulei, vă ameninţă la orizont un al doilea moment de criză majoră. Lumea evită lecturile complicate, încâlcite. Veghea dvs., lucrând asiduu în singurătate, va fi decisivă. Lucraţi un an de-acum încolo pe textele existente şi căutaţi pentru fiecare varianta perfectă, poate prescurtată, esenţializată, viabilă. Când veţi reveni cu un nou plic, acela să nu conţină (cum aţi mai fost sfătuit de prieteni de nădejde) mai mult de 6-7 texte din cele lungi şi nu mai mult de 12, dintre cele potrivite ca mărime. Cu ochii pe ceasornic, când le recitiţi şi le corectaţi, gândiţi-vă cu îndurare şi la timpul lectorului, care realmente vrea să vă fie de folos. (Victor Savin, Grădiştea-Prahova).