Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Cenzura, pe limba ei
În primul număr din anul acesta al ADEVăRULUI LITERAR SI ARTISTIC sînt publicate cîteva "note" si "referate" întocmite între 1960-65 de functionarii Cenzurii politice, institutie numită pe atunci Directia Generală a Presei si Tipăriturilor de pe lîngă Consiliul de Ministri. Cenzorii angajati pe dosar si dresati să vîneze teme, idei, stări si cuvinte interzise prin hotărîri superioare de partid, variabile de la an la an, citeau prin aceste grile tot ce urma a fi tipărit si conditionau "bunul de tipar" de eliminări si modificări, atunci cînd nu interziceau în totalitate publicarea unui articol sau a unei cărti, considerate iremediabil gresite ideologic. Valoarea literară nu-i interesa cîtusi de putin, nu era treaba lor si, se poate bănui după felul cum scriau, majoritatea nici nu erau capabili să o aprecieze, ochelarii de cal limitîndu-le cîmpul întelegerii la o linie. Iată, de exemplu cum începe Nota cenzurii, datată august 1960, la volumul de debut Poarta al lui Nicolae Velea: "Volumul cuprinde sapte povestiri cu subiecte din viata satului nostru. Tematica acestor povestiri este necorespunzătoare si depăsită. Se redau aspecte nesemnificative din perioada de început a procesului de cooperativizare a agriculturii, precum si din perioada reformei agrare si a anilor de secetă. Nici o povestire nu oglindeste aspecte esentiale din viata satelor noastre de astăzi." Una dintre ele, "total gresită", Cioburi, e eliminată, iar la restul se fac "observatii" ce trebuie "rezolvate" de către editură (parsivenia era că cenzura nu tăia niciodată cu mîna ei, dar conditiona aparitia de eliminările si modificările impuse). v Referatul din 1961 la Risipitorii lui Marin Preda, semnat de sef-lector Moraru Fl, are trei capitole. Unul rezumă în limboi de lemn subiectul (de exemplu: "George Munteanu, fiul unui medic oculist de formatie burgheză, este membru de partid si duce o sustinută activitate obstească pentru care e promovat pe linie profesională" etc.). Altul, mai amplu, e intitulat Modificări necesare ("Din roman nu reiese că demascarea grupului fractionist a fost o măsură de primă importantă, luată de însăsi conducerea partidului", unele "zvonuri dusmănoase" sînt prezentate de Preda ca fiind reale, personajele pozitive nu-s destul de pozitive si "vehiculează idei si conceptii străine nouă" s.a., toate acestea trebuind "rezolvate prin modificări de text".) Si, în sfîrsit, un ultim capitol, de Observatii, care nu diferă prin nimic de "modificările necesare". Cenzorul observă că "din cei patru copii de muncitor prezentati în roman, doi sînt personaje negative", că unul dintre ei "întretine relatii cu o serie de femei provenind din medii reactionare, total descompuse" iar celălalt, desi ajutat de partid, refuză să-si înteleagă greselile, avînd în plus ca nevastă "un element corupt". Nu asa sînt copiii ilegalistilor, crede Moraru Fl, în capul lui "negativii" trebuind să apartină neapărat "mediului putred" burghez. * Dacă la proză abaterile de la "linie" sînt mai usor de observat, la poezie lucrurile se complică. Tipicul Notei e acelasi: ce cuprinde volumul, apoi cîteva poeme povestite pe întelesul activistilor superiori de la CC-PCR si propuse spre eliminare din carte. Ceea ce o nemultumeste, în 1965, pe Fl. Molho la Viata deocamdată de Ion Alexandru, căruia îi dă totusi "bun de tipar" după ce îi scoate cîteva poeme (începuse dezghetul) - e că "poeziile de meditatie asupra vietii noastre de azi degajă o atmosferă apăsătoare, de pesimism si tristete". Aceeasi obiectie o are si E. Docsănescu la Moartea ceasului de Marin Sorescu, pe care-l supune avizului tovarăsilor Ionescu Al. si T. Stoian. ("Volumul contine poezii de meditatie - fie cu implicatie filozofică mai largă, fie cu caracter personal - si câteva poezii satirice. Din ansamblul volumului se degajă o viziune sumbră, sceptică asupra vietii, asupra istoriei."), povestindu-le politrucilor mai multe poeme ce "pot da nastere la interpretări gresite din punct de vedere politic". v Semnificativ e si un alt document din arhiva cenzurii, datat 20.V.1964 si intitulat "Informare privind unele ecouri în rîndul scriitorilor de către (sic!) adunarea oamenilor de stiintă, artă si cultură din Capitală din ziua de 8 mai a.c." Ni se dovedeste astfel că cenzura nu supraveghea doar rodul muncii scriitorilor, ci, dublînd Securitatea, o interesa si ce gîndeau ei. Informarea relatează, în limbajul securistic binecunoscut, păreri exprimate în discutii particulare si relatate de turnători ("Tovarăsul I.D.Bălan - redactor-sef adjunct la revista ne-a informat că M. Novicov a afirmat în diferite ocazii că el nu poate întelege ce se întîmplă în momentul de fată în miscarea muncitorească internatională"; "Tovarăsii Tiberiu Utan, Ion Brad si Pop Simion au observat că atunci cînd erau ridicate în discutii anumite probleme în legătură cu R.P. Ungară, tovarăsii Szemler Ferenc si Meliusz Jozsef adoptau o atitudine foarte rezervată." "Tovarăsii Barbu Gruia si Pop Simion ne-au informat că... etc.) v Un volum cuprinzînd documente selectate din Arhiva Cenzurii (nu "Opere complete" - cum sugerează C. Stănescu în preambulul paginilor din "Adevărul literar" - fiindcă ar fi păcat de pădurile tăiate pentru hîrtogăria ei de decenii) ar constitui încă o mărturie importantă în procesul comunismului.
Obisnuinte si scandaluri
Presa cotidiană a dat o uriasă amploare unui scandal provocat de Corneliu Vadim Tudor, care l-a acuzat pe presedintele Constantinescu de adulter. Presa a ignorat însă, pînă la un punct, atacurile mult mai grave ale aceluiasi Corneliu Vadim Tudor împotriva presedintiei si a guvernului, cu amenintări cît se poate de clare, formulate într-o scrisoare deschisă adresată minerilor din Valea Jiului. Această scrisoare deschisă, prin care Corneliu Vadim Tudor afirmă că va pune pe băt pielea presedintelui, nu mai poate fi considerată un pamflet de presă, ci e un document emis de un presedinte de partid, care e si senator. În ROMÂNIA LIBERă, Petre Mihai Băcanu si-a intitulat editorialul de luni 11 ianuarie Pericolul fascisto-comunist, legînd scrisoarea adresată de Corneliu Vadim Tudor minerilor din Valea Jiului de atacurile acestuia împotriva presedintelui Constantinescu, constînd în acuzatii de adulter. Din păcate, în editorialul său, Petre Mihai Băcanu scrie următoarele: "Ne obisnuisem cu pozitia extremistă, xenofobă si antioccidentală a lui CVT, cu intentia sa de a provoca o criză politică majoră, care să ducă la alegeri anticipate, dar la astfel de derapări nu ne gîndeam." Derapările la care trimite Petre Mihai Băcanu sînt îndemnurile adresate minerilor de Corneliu Vadim Tudor si acuzele de orgii sexuale împotriva presedintelui Constantinescu. Această obisnuintă, despre care scrie directorul ziarului România liberă, e inacceptabilă. Cu extremismul si xenofobia nu te poti obisnui, dacă aperi valorile democratiei. Derapările despre care scrie Petre Mihai Băcanu în editorialul său tin, în fond, de evolutia firească a unui lider de partid extremist, lider deprins de mai multi ani cu această obisnuintă. Cu cîtiva ani în urmă, mai precis pe vremea cînd în ROMÂNIA MARE erau publicate atacuri antiprezidentiale de cea mai mare gravitate sau liste cu personalităti care urmau să fie judecate pentru trădare sau erau atacate minoritătile nationale, Cronicarul atrăgea atentia asupra primejdiei de viitor ale acestor atacuri, dar si asupra primejdiilor imediate. Cronicarul nu s-a obisnuit nici mai tîrziu cu extremismul liderului PRM. Scandalul acuzatiilor de adulter împotriva presedintelui Constantinescu ale senatorului Corneliu Vadim Tudor, acuzatii care au fost prompt reproduse de presa cotidiană, cu titluri uriase, dar si cu dezmintirile actritei Rona Hartner, scot din prim-plan incitările la violentă ale acestui senator sau, mai rău, amestecă o acuzatie împotriva vietii personale a presedintelui, cu o strategie prin care Corneliu Vadim Tudor sapă la fundamentul democratiei din România de mai multi ani. Obisnuinta, în ceea ce îl priveste, face ca la această oră, tribunul de care se făcea haz cu cîtiva ani în urmă sau care era privit drept un "pamfletar" talentat să fie considerat azi drept autorul unor derapări neasteptate. COTIDIANUL titrează pe pagina întîi Clasa politică se scufundă tot mai mult în mocirlă. Scandal de mahala cu CV Tudor, Emil Constantinescu, Rona Hartner si altii. Cînd stii despre ce e vorba, e firesc să te întrebi cine încearcă să tragă în mocirlă clasa politică si care e legătura presedintelui cu această afacere? Titlul din Cotidianul ori e o prostie, ori încearcă să producă o vinovată confuzie în rîndurile cititorilor săi, într-o aparentă de echidistantă. Aparentă contrazisă de publicarea a două fotografii, una a presedintelui Constantinescu dansînd cu Rona Hartner, iar a doua cu Rona Hartner nud. Un fel de a sugera ceva, subliniat de întrebarea scrisă deasupra pozei cu presedintele dansînd cu actrita - Doar un simplu dans electoral? În editorialul său, Ion Cristoiu scrie despre greva minerilor si afirmatia premierului că în Valea Jiului are loc o actiune pur politică. Editorialistul nu scrie un cuvînt măcar despre scrisoarea de incitare a lui Corneliu Vadim Tudor adresată minerilor, scrisoare care dă dreptate premierului, atacat de Ion Cristoiu de dragul unei teze cu iz populist.