Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Literatura, hîrtie higienică
Un extraordinar număr (1-4 din 2001) din Aldebaran scoate neobositul Nicolae Ţone: consacrat poetului franco-român Mihail Cosma-Claude Sernet (1902-1968). Plin ochi de inedite (texte, documente, fotografii etc.), numărul readuce în atenţia opiniei publice un poet interesant şi cu evoluţie neprevăzută, care, ca şi Fundoianu, Voronca sau Gherasim Luca, a publicat la început în ţară iar apoi în Franţa. A debutat la Sburătorul literar al lui E. Lovinescu în 1921 (avea 19 ani şi absolvise liceul bucureştean "Matei Basarab") cu versuri parnasiene, surprinzător de asemănătoare cu acelea ale tînărului Ion Barbu, a fost apoi un participant activ la avangarda din deceniul '3 al secolului 20 şi şi-a sfîrşit cariera cu versuri în limba franceză. El este cel care a şocat opinia literară de după primul război cu o definiţie scandaloasă a literaturii: "cea mai bună hîrtie higienică" (în revista 75HP din 1924). * Ca de obicei, multe lucruri de citit în Memoria (nr. 1 din 2002). Unele, la limita suportabilului, cum ar fi evocarea dnei Elisabeth Axman Mocanu despre tatăl său, bucovineanul Karl Axman, lăsat pur şi simplu să moară, în închisoare, în 1956, după ce a fost maltratat, pentru a fi refuzat să depună într-un proces contra unui nevinovat, sau aceea a dnei Tatiana Slama-Cazacu, tot despre un tată, de data asta, cunoscutul jurist Gheorghe Slama, cu ani grei de temniţă la activ după 1950, deşi cu treizeci de ani în urmă pledase în apărarea comuniştilor, ca avocat din oficiu. Alexandru Mihalache (autor al unui Jurnal de ocnă, 1994) scrie despre procesul din 1956 al tinerilor studenţi de la ziaristica bucureşteană la care la bară, ca martor, s-a aflat Tudor Vianu, pe care preşedintele completului, colonelul Sitaru, l-a apostrofat: "Martor, ia mîinile de la spate!". Graţie mărturiei lui, D.D. Panaitescu, fiul lui Perpessicius şi profesor de italiană, va fi achitat. Unul dintre studenţi, Mihai Derdena, a trecut prin suferinţe neînchipuite în detenţie, a fost crezut mort şi depus la morgă, dar a scăpat şi trăieşte şi azi. * Un dialog cu un fost deţinut politic găsim şi înViaŢa româneascĂ (nr. 1-2, 2002), revistă care apare cu mare greutate, în absenţa redactorului-şef aflat la Atena ca ambasador, şi cu probleme financiare. E vorba de acela dintre Irena Talaban şi dl Vasile Andru cu Gh. Măruţa, ţinut după gratii 17 ani, personalitate puternică şi carismatică (1927-2001). Dl Gh. Penciu îşi aminteşte de Petre Pandrea, "la Aiud şi după". Şi alte lucruri de citit, dar nu şi paginile paranoice de jurnal ale dlui Marin Mincu.


Pictorial erotic
Molipsindu-se de la Plai cu boi, Playboy şi Hustler, publicaţia "interzisă minorilor" pe numele ei întreg Fracturi. RevistĂ a contraculturii româneŞti, despre care am mai scris, publică în numărul 3 Primul pictorial erotic pe viu din România. O fată tînără şi frumoasă îşi face autoportretul (nu grozav de interesant) şi se lasă fotografiată şi pictată goală (dar cu multă decenţă). Pagini mai degrabă de văzut decît de citit. Revine Ioana Băeţica, după o proză memorabilă într-un număr precedent, cu o alta mult mai cuminte, în ciuda unui vocabular la fel de frust. De unde se vede că, uneori, în literatura generaţiei 2000, dacă sex nu e, nimic nu e. Originalitate relativă: şi nouăzeciştilor li se aplică formula. Poeziile Domnicăi Drumea sînt, în schimb, foarte promiţătoare. Modelul e totuşi vizibil: avangardistul Bogza. Deşi tinerii redactori ai Fracturilor s-au supărat pe Cronicar că i-a făcut avangardişti, declarîndu-şi ironic modele precum Coşbuc sau Vlahuţă, Cronicarul îşi menţine impresia şi după literatura (şi nu doar: atitudinea faţă de literatură) din acest număr în care, nu chiar surprinzător, cei din 2000 declară război celor din 1980. Prima victimă colaterală: Cărtărescu. Primeşte, vorba anonimului de la miscellanea, o lăbuţă. * În fine, ŕ propos de "bătrînul leu" Nicolae Manolescu, bănuit a-i fi salutat la această rubrică pe Ianuş et. comp., Cronicarul e împuternicit să declare că bătrînul leu are laba grea şi o vorbă preferată: ŕ bon entendeur, salut! Ceea ce nu înseamnă că-i salută pe aceia care înţeleg, dar că aceia care înţeleg se salvează. * Deşi Cronicarul are obiceiul (tabiet, nu glumă) de a citi întîi şi întîi în Dilema rubricile lui Codrescu (dacă dl Agathon ar citi, textul despre Dracula Land i-ar fi lectură obligatorie) şi Cosaşu, trebuie să recunoască, după ce a văzut numerele 473 şi 474, că sînt multe alte lucruri demne de a fi semnalate în revista pomenită. Ancheta despre mass-media (pusă sub sugestiva întrebare: Scopul scuză mijloacele de informare în masă?), interviul dnei Chiper cu dl Mihai Pascu, secretarul nostru general de redacţie, istoric prin formaţie, o pagină a dnei Magdalena Boiangiu, "perlele" de la Cu ochii în 3,14 şi altele.


Comentarii după o sinucidere suspectă
Moartea suspectă a procurorului Cristian Panait a devenit un caz de mare interes pentru presa cotidiană. Unele ziare, printre care ROMÂNIA LIBERĂ, n-au dat credit versiunii oficiale, potrivit căreia procurorul Panait, 29 de ani (cunoscut ca un om echilibrat şi care invitase pe cineva acasă cu cîteva ore înainte de a muri), s-ar fi sinucis. În editorialul din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu nu pune la îndoială sinuciderea tînărului procuror, în schimb aduce grave acuzaţii, de culpă morală, premierului Năstase şi altor personalităţi: "Pot Adrian Năstase, Rodica Stănoiu, Joiţa Tănase, Ovidius Păun, Alexandru Fîciu, Ilie Picioruş şi toţi cei implicaţi în eliberarea şi răzbunarea lui Adrian Tarău să se considere cu mâinile curate şi sufletele împăcate în cazul sinuciderii lui Cristian Panait? Eu zic că nu! Sau mîinile lor sânt la fel de "curate" ca în cazul dosarelor lui George Constantin Păunescu şi Răzvan Temeşan, sau al contrabandei cu combustibili spre Iugoslavia, sau al afişelor electorale pentru Ion Iliescu şi PDSR." Cine este acest Adrian Tarău despre a cărui eliberare şi răzbunare scrie Nistorescu? O spune tot directorul Evenimentului, încercînd să desluşească motivele care l-au împins la sinucidere pe Panait: "Tînărul procuror a propus scoaterea de sub urmărire penală a colegului său de la Oradea, Alexandru Lele. Acesta din urmă (chiar dacă o fi făcut alte greşeli) a avut curajul să-l aresteze pe Adrian Tarău, fiul fostului prefect PSD de Bihor. Adrian Tarău e socotit capul mafiei petroliere din Bihor. Ilie Picioruş, şeful lui Cristian Panait (fost şi el - Picioruş, n. Cr. - şef de cadre la Palatul Victoria pe vremea lui Nicolae Văcăroiu) a infirmat scoaterea de sub urmărire penală a lui Alexandru Lele. Lele trebuia pedepsit pentru diverse lucruri, dar mai ales pentru că a avut curajul să aresteze un servitor de nădejde al PSD şi să declare: "Năstase intră cu bocancii în anchetele penale". Lupii bătrîni ai procuraturii, competente, dar şi odioase instrumente politice în Parchetul General, s-au pus pe treabă. L-au neutralizat pe Cristian Panait, suficient de inteligent şi corect ca să înţeleagă la ce este folosit." * Cităm şi un titlu din JURNALUL NAŢIONAL: "Procurorul a fost înmormîntat, dar motivul sinuciderii nu este lămurit. În ziua morţii suspecte, Cristi Panait s-ar fi certat la cuţite cu şefii lui de la Parchet" * "Epoca Iliescu a început cu un pact cu poliţia politică şi se va termina cu denunţarea sa unilaterală" e de părere Dan Pavel în ZIUA. Analistul consideră că, pentru intrarea României în NATO, actuala putere va rupe pactul cu foştii securişti, gest la care regimul Constantinescu nu s-a încumetat. Cînd se va întîmpla acest lucru, Cronicarul va reaminti previziunile lui Dan Pavel, deocamdată îşi păstrează unele îndoieli * Nu ne-a venit să credem citind în ADEVĂRUL: "Deputatul Mihai Mălaimare i-a cerut scuze publice lui Şerban Madgearu". Cu mici deosebiri am regăsit ştirea şi în alte cotidiane. Într-adevăr, deputatul Mihai Mălaimare i-a cerut scuze în public preşedintelui Consiliului Naţional al Audiovizualului, Şerban Madgearu, recunoscînd că respingerea raportului alcătuit de C.N.A. a fost hei-rupistă. Să ne scuze colegii de la Adevărul neîncrederea, dar o asemea ştire e tot mai greu de întîlnit şi de crezut în România. * Cum strîng parlamentarii români relaţiile cu omologii lor din Turcia? Simplu: încing un meci de fotbal, la Antalya. Pentru a fi şi mai convingător, căpitanul echipei, deputatul Sorin Lepşa s-a lăsat pozat travestit în paşă într-un grup de cadîne. Poza lui Sorin Lepşa în această postură a apărut în majoritatea cotidianelor, astfel încît electoratul să nu mai aibă nici o îndoială asupra sacrificiilor pe care le fac aleşii noştri pentru a îmbunătăţi relaţiile cu Turcia, care oricum sînt foarte bune.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara