Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Semiotizarea debutanţilor
Proaspăt înscăunat ca şef de cenaclu literar, dl. Marin Mincu se lansează într-un atac la baionetă contra criticii foiletonistice, lipsite de sistem şi de teorie, neadaptată mişcărilor europene din a doua parte a secolului XX. În Luceafărul nr. 17, dl. Mincu întreprinde un adevărat rechizitoriu la adresa întregii critici postbelice, rămasă, după părerea d-sale, la un impresionism primar, inaptă a înţelege structuralismul, semiotica, psiho-critica, socio-critica şi mai ales textualismul. Cronicarul e serios nedumerit în privinţa criticii pe care dl. Mincu o va practica în cenaclul pe care-l conduce. Se întreabă dacă debutanţii pe care şeful cenaclului îi va întîmpina vor fi psihanalizaţi ori semiotizaţi. Sau poate li se va aplica o grilă textualistă. Sau, de ce nu, una deconstructivistă, deşi dl. Mincu nu pare să fi depăşit anii '60 în materie de "sistem" critic şi să fi auzit de deconstructivism. Nedumerirea Cronicarului începe chiar de la titlul paginii din Luceafărul: Subsidiaritatea criticii. Din context rezultă că dl. Mincu nu cunoaşte sensul primului din cele două cuvinte. "Dictatul cultural al subsidiarităţii" este, de exemplu, o expresie de un desăvîrşit nonsens. Dacă dl. Mincu are vreo îndoială în ce priveşte absurditatea ei, ar putea să se uite într-un dicţionar. Cronicarul nu e dispus să-i dea meditaţii gratuite. * O foarte interesantă analiză consacră dl. Mircea Iorgulescu studiului d-lui Matei Călinescu de la Polirom intitulat Despre I. P. Culianu şi Mircea Eliade (nr. 19 şi 20). În introducerea criticii sale, dl. Iorgulescu se referă la formele aberante pe care le-a luat "demitizarea" lui Eliade în cîteva cărţi recente. Fără a o numi pe aceea a d-nei Alexandra Laigniel-Lavastine (despre care România literară va publica în numărul viitor o amplă recenzie), Uitarea fascismului de la Presses Universitaires de France, dl. Iorgulescu semnalează primejdia transformării criticii în proces politic şi a judecării întregii opere ştiinţifice a autorului Tratatului de istoria religiilor prin prisma "virusării" ei de către ideologia legionară. Dl. Iorgulescu citează un instructiv exemplu din dezicerea tîrzie a lui Culianu de profesorul său şi anume cînd, reamintind că Eliade s-a născut în 1907, îl face pe C. Stere "extremist", "însărcinat să tragă în popor", în timpul mandatului său de prefect în poliţie din acelaşi an. Or, după cum susţine Z. Ornea, biograful cel mai autorizat al lui Stere, teroristul ar fi fost, din contra, un pacificator, căruia i se datorează faptul că nici o picătură de sînge nu s-a vărsat sub oblăduirea sa. Astfel de excese "socialiste" ori "stîngiste" sînt nu doar la Culianu de la sfîrşitul vieţii, dar, cu asupra de măsură, şi în cartea d-nei Lavastine.


Legea dreptului la replică
Un editorial limpede şi pentru toată lumea lămuritor publică dl. Dumitru Tinu în ADEVĂRUL din 10 mai: Orbecăind spre Europa. E vorba în el de proiectul de lege propus de Ministrul Apărării referitor la dreptul la replică. Dl. Tinu explică faptul că atît statutul ziarului său, cît şi cadrul deontologic al Clubului Român de Presă pe care-l conduce prevăd expressis verbis obligaţia de a publica replici la articole care conţin informaţii eronate şi care lezează anumite persoane ori Instituţii. Ministrul nu doreşte în fapt să legifereze acest drept, cît să pună botniţă presei. Unele gazete, a declarat recent Minisitrul, "nu vor să fie controlate". I-a zburat porumbelul din gură, cum se zice. Doar că nu e porumbelul păcii, acela desenat de Picasso, ci, dată fiind şi funcţia d-lui Ministru, e porumbelul războiului. * Oarecum în aceeaşi ordine de idei, citim în EVENIMENTUL ZILEI din 10 mai că preşedintele Consiliului judeţean Vrancea, acela acuzat că vrea să lichideze ziarul de Vrancea trăgîndu-şi gazetă proprie de partid, a organizat la Focşani un simpozion prilejuit de "Ziua Europei". Ziariştii boicotaţi de putere au reuşit să intre în sală îmbrăcaţi în tricouri pe care scria "Ziar supus presiunilor politice". Oficialităţile s-au ţinut departe de ciumaţi. Preşedintele le-a oferit tricouri cu inscripţia U.E. Nedorind, probabil, să facă parte din aceeaşi Europă cu preşedintele Consiliului, tinerii ziarişti le-au refuzat. * Cartea Recordurilor a făcut un sondaj, la care au participat peste 30.000 de persoane, menit să aleagă topul primelor 100 de melodii din toate timpurile. Cele mai multe voturi le-a obţinut formaţia BEATLES, cu cinci locuri în primele zece şi cu Imagine a lui John Lennon pe locul doi. Şapte din zece melodii aparţin deceniilor trecute şi doar trei sînt recente. Între melodiile vechi, Dancing Queen a formaţiei ABBA. Locul întîi a revenit formaţiei Queen a lui Freddie Mercury cu Bohemian Rhapsody.

Glumele unui minister care nu face glume
Un comunicat al Ministerului Apărării adresat ziariştilor care au scris despre foştii securişti care şi-au găsit adăpost în Armată a produs un adevărat cutremur de presă, în lumea politică şi în rîndul organizaţiilor pentru apărarea drepturilor o-mului. Scurtul comunicat a făcut istorie. Cornel Nistorescu l-a citat în întregime în editorialul său din EVENIMENTUL ZILEI. Îl cităm şi noi: "nu ne rămîne de făcut decît să le mulţumim celor care "mor de grija altora", amintindu-le că viaţa lor este scurtă, iar sănătatea este şi pentru ei un bun prea de preţ care nu trebuie pus în pericol prin lansarea unor dezbateri cu un înalt consum emoţional, stresant." Acest comunicat vine după ce ziarişti din România n-au făcut altceva decît să întrebe reprezentanţi ai Ministerului Apărării cum comentează afirmaţiile apărute în WALL STREET JOURNAL despre prezenţa unor foşti securişti în sînul Armatei. Iată cum a comentat Nistorescu acest comunicat: "...cel mai forţos şi înarmat minister din România ne reaminteşte că prin lansarea unor dezbateri cum e cea despre foştii ofiţeri de Securitate, ne punem sănătatea în pericol. Poate ne loveşte o maşină sau chiar un tanc, poate ne înţeapă o umbrelă! Şi e păcat de noi că sîntem tineri! Culmea e că această ameninţare străvezie, făcută exact în stilul Securităţii, vine taman în momentul în care se poartă această dezbatere despre securişti. S-or fi temînd cei de la Biroul de Presă că ajungem la ceva dosare?! Se teme chiar ministrul?! Dincolo de aerul miştocăresc, se simt o anumită nervozitate şi chiar ameninţare!" * În ADEVĂRUL, Dumitru Tinu nu ezită să-l numească pe ministrul Apărării Ioan Mircea Paşcu, un "ministru cu epoleţii ascunşi". Cunoscută fiind prudenţa lui Dumitru Tinu, care nu se lansează fără probe în acuzaţii şi luînd în calcul şi întrebarea lui Cornel Nistorescu din Evenimentul zilei despre eventualele temeri ale ministrului Paşcu, ne-am fi aşteptat ca ministrul însuşi să fi dat un răspuns clar editorialiştilor la proxima conferinţă de presă la care a luat parte. Or dl Paşcu a preferat un "no comment" oficial, după care a admis că s-a făcut o glumă cu ziariştii. Cum Cronicarul nu cunoaşte mecanismul potrivit căruia se fac asemenea glume cu ziariştii la MAPN-ul condus de dl Paşcu, dar un asemenea comunicat n-avea cum să nu treacă spre supervizare şi pe sub nasul ministrului Paşcu. Unii spun că ar fi chiar opera sa. Că e sau nu, ministrul are o problemă. În numele său ziariştii au fost preveniţi, străveziu, despre scurtimea vieţii lor şi despre grija lor pentru sănătatea personală. Un asemenea comunicat n-are precedent în istoria post-decembristă a Ministerului Apărării. La ora cînd scrie aceste rînduri Cronicarul ştie că organizaţii pentru apărarea drepturilor omului au cerut demisia dlui Paşcu din funcţia de ministru al Apărării. * Ca şi cum am fi cobit că palmierii aclimatizaţi pe litoral la ordinul ministrului Agathon ar putea avea probleme pe solul României, iată că aceştia au şi început să se usuce. Dl Agathon, tare pe opinia sa, crede în continuare că palmierii se simt excelent în România şi că ei, sărăcuţii, au fost vandalizaţi de români lipsiţi de simţul exoticului. Pînă în prezent această distracţie a dlui Agathon a costat România eternă peste 100.000 de dolari. Dacă în loc să importe palmieri, dl Agathon ar fi ordonat ca pe litoral să se planteze castani, copaci de asemenea necunoscuţi pe malul românesc al Mării Negre, cu siguranţă că nici presa n-ar fi spus că palmierii dlui Agathon nu se simt bine în sol românesc şi nici dl Agathon nu s-ar fi simţit dator să-şi viziteze implanturile. * Dincolo de toate afirmaţiile şi speculaţiile despre negocierile predării Ioanei Maria Vlas, cea care a condus FNI la dezastru, Cronicarul are impresia că venirea avocatului ei în România, pentru a-i negocia predarea şi toate declaraţiile inflamate ale celor care au avut într-un fel sau altul legătură cu FNI, fac parte dintr-un fel de circ mediatic. Acest circ a început din clipa în care Ioana Maria Vlas s-a declarat gata să spună adevărul despre FNI, într-o casetă video, transmisă prin intermediul avocatului. Ce o împiedica să spună asta venind în România?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara