Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Gusturi si mirosuri


ADEVăRUL LITERAR SI ARTISTIC nr. 472 pare oarecum afectat de caniculă si poluare. Interesantul interviu luat de Carmen Chihaia lui Nicolae Balotă la Neptun are inadmisibile greseli de transcriere, mai ales la numele si cuvintele străine, "trase pe Academiei", fără ca redactorul, corectorul si capul limpede să se sesizeze (Heidegger apare scris Heidegher, prestigioasa institutie pariziană capătă grafia L^École Normal Superieure, cineva e profesor agregè etc.) - ceea ce l-o fi necăjit pe eruditul intervievat. Dînsul spune, între altele, că din elita tinerilor trimisi să studieze în străinătate, nici unul dintre cei care au terminat cu calificări superioare nu mai doreste să revină în tară si e normal ca ei să vrea să se afirme acolo unde performanta lor poate fi maximă: "Nu poate să nu te doară această hemoragie a spiritului românesc, care continuă si după dezintegrarea regimului comunist. Elementele cele mai bune au plecat. Continuă să plece. Generatii după generatii - fenomenul este, si el, de durată din păcate - ăvîrfurileă se duc ăacoloă". * Căci aici ce perspective au eminentii studiosi? Pósturi universitare si în cercetare cu salarii mai mici decît ale gunoierilor si nici acelea plătite la timp, în ochii guvernantilor învătămîntul si cultura nefiind "o prioritate". Desi multi dintre guvernanti si parlamentari sînt universitari sau se vor si scriitori. * În acelasi număr am mai citit si alte adevăruri literare si artistice, unele partiale, altele de-a dreptul suspecte. Unul e o pagină dedicată lui Ilie Purcaru, cu ocazia relansării, după un sfert de secol, a volumului său de poeme Mauzoleul Bunicii Beps. Toti cei care semnează în această pagină - C. Stănescu, Fănus Neagu, Grigore Traian Pop, Mihai Ungheanu - vorbesc despre exceptionalul talent de poet si gazetar al lui Ilie Purcaru, însă nimeni nu aminteste cum si-a risipit si prostituat realele înzestrări, scriind "la comandă", după reteta impusă, nenumărate reportaje despre ctitoriile ceausiste si despre cîrmaciul "genial". Faptul că, în 1974, Bunica Beps nu s-a bucurat de atentia "unei anumite critici" e explicat astfel de C. Stănescu: "Un alt motiv al ignorării e în natura solitară a autorului: el n-a cotizat la nici una din ăbisericileă timpului, cele care promovează si consacră nu doar pe criteriul valorii, ci mai ales sub imperiul aliantelor oportune. S-ar prea putea ca fenomenul să se repete si azi si ca noile ăscoliă postmoderniste să nu observe că au în Ilie Purcaru un precursor strălucit si în bunica Beps o strămoasă adesea mult mai tânără si mai ăvieă decât nepotii si strănepotii ce-i calcă pe urme." * În pagina 12, e publicată o parte a unui interviu în serial cu Petru Dumitriu. (În paranteză fie spus, romanul acestuia Vîrsta de aur sau Dulceata vietii - ale cărui capitole au fost publicate în 1959 în cîteva reviste literare -, este editat acum de Ion Vartic în "Biblioteca Apostrof" si demonstrează încă o dată locul de prima mărime ocupat de Petru Dumitriu în literatura postbelică. De data aceasta fără nici o concesie făcută ideologiei vremii, scrisă cu o artă literară rafinată - cartea din 1959 e o bijuterie ale cărei carate rezistă oricărei revizuiri.) Interviul e luat de Ecaterina Tarălungă. Între altele, ea îl întreabă, referitor la Cronica de familie, ce ar modifica si unde, dacă ar fi să "umble la text" acum. Petru Dumitriu răspunde că ar drege poate ceea ce "pute a regim comunist". Pentru cine nu stie că Ecaterina Tarălungă a optat să-si cîstige existenta ca cenzor în anii cei mai urîti ai ceausismului si că "umbla la textele" scriitorilor adulmecînd tot ce nu mirosea pe gustul activistilor de partid - interviul nu are nici un iz. Pentru cei care stiu acest amănunt - da. *Duhnitoare de-a dreptul "a regim comunist" e o tabletă semnată în pagina 14 de fostul sef de cadre de la Uniunea Scriitorilor, Viorel Stirbu. Într-un stil sclifosit pînă la neinteligibil, el se foloseste de pretextul Pacepa pentru a-si afirma populismul de doi bani, antioccidentalismul si nostalgia după regimul în care era sef de cadre: "Solemnélul Occidcnt si are slăbiciune pentru vânzători. Ca si pentru buzéranti. Numai pentru poporeni, pentru holotă, adică, are pusă rohatca. Înainte de ^78, cu tovărăsia domnului Pacepa. După, una pe fată, alta pe dos. După regula fătărniciei. Telpizi au fost, telpizi sunt încă. Dar numai că, după cum ar cuvânta Lită Onacă, nici glotasii n-aveau ce vinde, n-aveau ce cumpăra. Ce să caute ei în gheseft? Stăteau dracului acasă, cu holearca în ispol. Sampanskaia se bea si se bea prin solitóri. Că se numesc Ane (Vai, sireaca Ana lui Manole!...), limbriceni si alti ciomani, sfoiági se cheamă. Adică domn^ Pacepa.s...t În timpurile când vătaful îsi călca juruinta, rumânii se vlădiceau după tocmeala locului, orice s-ar spune. Tara câstiga numai din turism cinci miliarde de dolari anual si încă opt-zece din export. Se văsneseau sălase pentru amărăsteni, poduri peste Dunăre, hidrocentrale, irigatii, orasele îsi schimbau fata în bine, industria lucra, agricultura producea. Nici supusului nu-i mergea prea rău. Avea drumeag la Dacia, la adăpost, loc de munculită, tihneală la mare si la munte, în statiuni populare, avea învătământ, sănătate, slovă gratuite. Pe el, iaca, îl trădau pomojnicii si ghinărarii." "Adevărul" acesta al lui Viorel Stirbu seamănă leit cu acela al lui Vadim Tudor si Dumitru Dragomir de la "Atac la persoană". Aceeasi aripă?

Hotia, unde te astepti si unde nu


Într-o tabletă pe care a publicat-o în ROMÂNIA LIBERă, Romulus Rusan istoriseste o, să-i spunem, aventură pe care a trăit-o la urcarea într-un tren de noapte care pleca din Bucuresti cu destinatia Oradea. Tableta se intitulează Fericitii hoti si aflăm din ea ce i se poate întîmpla unui om cinstit căruia i se fură actele, banii si biletul de tren chiar cînd trenul în care s-a urcat a început să ia viteză. Nu numai faptul că o asemenea aventură i s-a întîmplat unui confrate ne face să o cităm, ci si trista ei concluzie din care cităm: "Desi fără sindicate, fără legi care să le apere drepturile si fără procente sau zecimale de la buget, ei (hotii, nota Cronicarului) au de lucru si îsi fac datoria în flux continuu, din Gara de Nord si pînă la firmele căpusă si de la hotii de buzunare pînă la creditorii neperformanti. Factori de progres, hotii se integrează astfel cu toată convingerea în reformă, căci orice crestere a veniturilor poporului le deschide noi fronturi de activitate si - cum insistă o parafrază la modă - nimeni n-are dreptul să-i întrebe cum au cîstigat primul miliard." Tableta lui Romulus Rusan ne aminteste de faimosul volum al lui Matei Călinescu, Viata si opiniile lui Zacharias Lichter, scris si publicat în plin comunism, în care hotii aveau, de asemenea, un rol social perfect precizat într-un circuit perfect închis. Cu marea si nefericita deosebire că Matei Călinescu scria despre un sistem totalitar, iar Romulus Rusan scrie despre morala unei tranzitii în care hotii de tot soiul se numără printre făcătorii reformei. * N-am fi citat experienta si, mai ales, generalizarea finală a lui Romulus Rusan dacă mai multe fapte diverse si un scandal de mari proportii nu ne-ar fi obligat să-i dăm dreptate. Acestea sînt, pe rînd, faptul că fiul unui colonel de jandarmi a ucis un copil de 11 ani, la Brasov, ceea ce, chiar dacă tatăl asasinului a cerut pedeapsa maximă pentru fiul său, după cum ne asigură EVENIMENTUL ZILEI, nu schimbă datele problemei, că functia părintilor a devenit pavăză pentru crimele fiilor. Tot asa, că din pricină că au acoperit afaceri cu masini de furat, urmează ca mai multi ofiteri din Ministerul de Interne să fie debarcati din functii si, în sfîrsit, că în asa-numitul scandal Sun Oil sînt implicati, ca actionari, cîtiva reprezentanti de frunte ai PD. Într-un editorial apărut în Evenimentul zilei, Cornel Nistorescu citează, cu titlul de bănuială că mai multi reprezentanti de frunte ai PD ar fi amestecati într-o afacere frauduloasă, în calitate de actionari la Sun Oil, firmă care a făcut plăti cu cecuri lipsite de acoperire. Trebuie spus, pentru a limpezi datele afacerii, că asa-numitul protagonist al afacerii, parlamentarul PD Corneliu Ruse, a anuntat că se pune la dispozitia justitiei. Pentru editorialistul Evenimentului zilei e limpede că "avem de-a face cu dinamitarea unui grup de interese din jurul partidului. Acesta poate să dea si o sută de comunicate care să spele mortul. Dar un singur lucru nu poate sterge. Că afaceri care au păgubit statul român au fost puse la cale cu implicarea unor oameni din preajma sa." Acelasi Cornel Nistorescu, acuzatorul din ziarul pe care îl conduce, e acuzat însă în CURIERUL NATIONAL, ziar condus de Valentin Păunescu, fratele lui George Constantin Păunescu pe care Nistorescu îl atacă frecvent în Evenimentul zilei, că ar face parte din categoria miliardarilor negri. * Înainte de a ne pronunta cum stau lucrurile sîntem siliti să recunoastem că presa cotidiană de la noi nu se omoară căutînd adevăruri, ci, mai adesea, umblînd după probe acuzatoare împotriva ziaristilor care acuză. Iar atunci cînd presa dă gres, apar procese cărora le cad victime ziaristii mărunti care nimeresc între schimburile de focuri dintre adevăratii adversari. * Fiindcă, dacă tot sîntem la subiectul hotiei, în această categorie ar trebui integrati si ziaristii care fură atentia opiniei publice mintind cu bună stiintă, în calitate de pălmasi ai unor minciuni mai mari, despre care uneori nici n-au habar.