Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Sub egida Academiei?
O ştire bulversantă ne aduce EVENIMENTUL ZILEI din 9 august: un deputat PRM, pe numele său Hogea, a editat, cu sprijinul profesional al unui senator PRM, pe numele său Buzatu, şi sub egida Academiei Române, volumul Naţionalistul, cuprinzînd articole din presa post-decembristă ale liderului PRM, pe numele său Vadim, cum ar fi Complexul iudaic de inferioritate, Aceşti evrei care ne guvernează şi altele ejúsdem farinae. Preţul: 21.000 de lei una bucată de naţionalist. Putem înţelege de ce din solda de parlamentar a hogei s-a plătit o antologie precum aceasta din gîndirea antisemită şi xenofobă a mai marelui său. Putem înţelege şi savantele consilii oferite junelui hoge de către mai vîrstnicul istoric şi vice de Senat pentru buna alcătuire a ediţiei. Putem înţelege şi că editorul nu vrea să facă bani de pe urma insanităţilor ideologice ale lui Vadim, evaluînd cartea la jumătate kilul de telemea de oaie şi la 250 de grame de muşchi de porc. Ceea ce nu putem înţelege e chestia cu egida Academiei Române. Asta chiar ne-a lovit în moalele capului. Cronicarul nu ştie, în clipa în care scrie aceste rînduri, dacă instituţia naţională cu pricina a reacţionat în vreun fel la ştirea care-i punea Naţionalistul în cîrcă. Dacă n-a reacţionat, ar trebui s-o facă. Fie respingînd cu academică demnitate ce i s-a pus în cîrcă, fie acceptînd cu academică ruşine că a greşit şi invitîndu-i pe responsabilii cu difuzarea antisemitismelor lui Vadim spre alte slujbe şi onoruri. Eventual, în PRM, cunoscut loc de odihnă pentru spiritele naţionaliste din purgatoriul (citeşte: tranziţia) României actuale. * Cronicarul simte nevoia să sară de la o boacănă la alta (contrară). În CUVÎNTUL din iunie, dl Cristian Bădiliţă se transformă într-un emul al d-lui Patapievici şi scrie negru pe alb: "Poporul român, alcătuit şi din prietenii, rudele, colegii noştri apropiaţi, nu din elemente abstracte şi imponderabile, e un popor complet infantilizat, complet idiotizat, fără putinţă de vindecare decît printr-un miracol divin." Unu la mînă: dintre cei care alcătuiesc poporul român, dl Bădiliţă se exclude pe sine, lăsînd mizeria participării la plămadă doar rudelor, prietenilor şi colegilor apropiaţi. Doi la mînă: pe cale de consecinţă, sau poporul nu este complet idiotizat etc., de vreme ce dl Bădiliţă rămîne pe dinafară, sau este complet etc. şi atunci dl Bădiliţă trebuie să facă onorabilă amendă declarînd că nu e român. În treacăt să spunem că dl B. este mai aproape de ultima variantă. D-sa mărturiseşte a-şi fi redactat "opera" (ghilimelele modestiei îi aparţin) în Occident şi precizează: "Cu resursele culturii strămoşeşti neputînd produce altceva decît articolaşe nivel Dilema, 22 etc., onorabile, de altminteri în context nul." Cronicarul mulţumeşte d-lui B. a nu fi menţionat articolaşele nivel România literară cu care a debutat. Cît despre contextul nul, ar fi fost destul ca dl B. să aibă cunoştinţă de cei care semnează în acelaşi număr din Cuvîntul spre a nu fi făcut afirmaţia cu pricina. * Revista 22 din 7-13 august conţine mai multe texte demne de relevat. Să ne oprim doar la două. Un pamflet spiritual publică dl Şt. Aug. Doinaş sub titlul Ţara Premiilor Nobel. Un amplu studiu consacră dl Gelu Ionescu volumelor de memorialistică Trecut-au anii... şi La Apa Vavilonului de Virgil Ierunca şi, respectiv, Monica Lovinescu. Cronicarul e bucuros de revenirea în publicistică a d-lui Gelu Ionescu, după o destul de lungă absenţă, şi, încă, printr-un studiu întins pe şase pagini de revistă, chiar dacă nu poate lăsa neremarcată o anume înclinaţie cam cîrcotaşă. Dar noi să fim sănătoşi şi necîrcotaşi!



Semnale de alarmă
Un studiu al firmei internaţionale de consultanţă "Oxford Analytica" dezvăluie pentru cei interesaţi ceva ce românii au descoperit de la alegeri încoace. În ţara noastră opoziţia democratică există mai mult cu numele. Citat de ADEVĂRUL şi COTIDIANUL in extenso, studiul mai arată că potrivit tuturor indiciilor partidele de stînga vor guverna încă multă vreme de aici încolo în România. Lipsa de control asupra guvernării PSD se mai afirmă în acest studiu ar sta la baza dorinţei partidului de guvernămînt de a înghiţi statul şi de a institui un control deplin asupra vieţii publice din ţară, mai scriu cele două ziare, citînd studiul amintit. Rolul de cenzor al partidului de guvernămînt a rămas pe umerii presei mai spune "Oxford Analytica", întregind acest tablou. Cunoscute fiind însă dificultăţile economice prin care trece presa, se naşte pe bună dreptate întrebarea în ce măsură poate ea îndeplini serios şi sistematic un asemenea rol? * Îngrijorător e faptul că opoziţia democratică nu dă semne de întărire şi că mesajele ei nu au ecou în rîndurile populaţiei. Din acest punct de vedere, partidul de guvernămînt ştie să ţină scena ocupată cu propriile sale mesaje. Ar fi o prostie însă ca puterea să fie acuzată că ştie să-şi facă treaba. Inabilităţile opoziţiei nu pot fi trecute nici ele pe seama puterii căreia nu i se poate cere să facă un plan pentru sprijinirea adversarilor. Şi aşa începuse să se vorbească la un moment dat în presă de opoziţia miluită a liberalilor, reluînd o veche sintagmă din presa autohtonă de la începutul secolului trecut. Conştient cum stau datele problemei, premierul Năstase a putut căina opoziţia că trece printr-o criză de lideri, cu referire la preşedintele PNL, Valeriu Stoica, şi la cel al PD-ului, nărăvaşul Băsescu. Un lucru pe care îl ştiu, în egală măsură, şi Adrian Năstase şi preşedinţii acestor partide e că PRM-ul lui CVTudor poate cîştiga puncte preţioase în situaţia existentă. Ideea că partidul lui CVTudor trebuie izolat politic e irealizabilă fie şi numai pentru că printre parlamentarii partidului de guvernămînt sînt unii care votează cot la cot cu reprezentanţii PRM-ului. La rîndul lor, parlamentarii peremişti votează periodic alături de cei ai partidului de guvernămînt, într-un joc menit să-i convingă pe alegătorii care au mers pe mîna PDSR-ului că PRM-ul le poate prelua, la o adică, speranţele care i-au făcut să aleagă actualul partid de guvernămînt, oferindu-le soluţii radicale, chiar dacă acestea sînt inaplicabile într-un stat de drept. * Presa cotidiană, care alocă spaţii ample prezentării conflictelor dintre opoziţia democratică şi partidul de guvernămînt, nu e la fel de generoasă în explicarea jocului făcut de PRM şi a primejdiilor sale. Citim periodic cîte un editorial, cum a fost cel semnat de Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI, în care acesta cerea republicarea operei uitate a lui CVTudor de aplaudator de serviciu al familiei Ceauşescu. La 11 ani de la Revoluţie, cîţi ar mai fi cei care ar avea o reacţie de oripilare faţă de slugărniciile poetice şi nu numai ale lui CVTudor la adresa Ceauşeştilor? * Răspunzînd la pamflet cu pamflet, atunci cînd sînt atacaţi în paginile ROMâNIEI MARI, editorialiştii presei centrale intră într-un joc personal de replici cu ziaristul care e CVTudor, ceea ce îi poate face pe cititori să-şi închipuie că la mijloc ar putea purta polemici de tip care pe care, nu probleme de principiu. Or, atîta timp cît presa cotidiană nu va lua în serios strategia PRM pentru a o prezenta ca atare opiniei publice, atîta timp cît, pe de o parte, personajele pitoreşti ale acestui partid vor fi ridiculizate, consemnîndu-se, în paralel la ştiri sau în cronici parlamentare ce a mai făcut PRM-ul, fără o analiză atentă a semnificaţiilor acestor fapte, mult mai grave decît că Irina Loghin habar n-are de politică, PRM-ul va cîştiga puncte şi cu ajutorul presei cotidiene.