Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Pagini bourii
Cronicarul, om normal, e curios şi îi place să se distreze. De aceea a dat 24.500 de lei pe revista lu'Dinescu, PLAI CU BOI, anuununumăruunu Şi nu i-a părut rău, fiindcă a citit toate cele 96 de pagini (pe unele mai repede, că erau poze) şi a rîs destul. A aşteptat să treacă efectul endorfinelor şi cînd gura i-a revenit în poziţia obişnuită, nu chiar pungă, dar cu distanţe între comisuri şi urechi, a considerat că poate da expresie impresiilor. Sintetic: Plaiu'lu'Dinescu e ca la caligrafie, alternare de gros şi subţire, cu o peniţă (dacă mai ştie cineva ce e aia) care face şi figuri, zgîrie hîrtia velină, mai lasă cîte un "porcuşor", mă rog, ca în orice scris de mînă vie, nu de tipar. Analitic: să le luăm la rînd pe sărite, fiindcă n-avem loc de comentat totul. Mai întîi, editorialul lui Mircea Dinescu, transplantat de la Caţavencu şi exact ca acolo (unde am citit şi altele mai inspirate). Cum însă un lunar nu e ca un săptămînal, între momentul cînd e scris editorialul şi apariţia pe piaţă a revistei subiectele se pot perima, aşa că ar trebui alese unele cu termen de garanţie mai lung (dar exista vreo garanţie în viaţa noastră politică atît de capricioasă?). Din editorialul Plesnind din bici pe lîngă boi, cea mai reuşită ni s-a părut o frază care nu mai e de actualitate, fiindcă se referă la Marian Munteanu ca candidat al lui Virgil Măgureanu: "Aţi văzut vreun şniţel candidînd la preşedinţie din partea ciocanului de bucătărie care l-a frăgezit pe tocător?" * Sărim peste fotoreportajul "Mona Muscă la duş" (duşul vîrstă nu cunoaşte), ca să ne oprim cu delicii la episodul-pilot al serialului Patria are nevoie de defectele dumneavoastră. Înlăuntrul trebilor din afară de Andrei Pleşu, în care găsim răspunsuri la o întrebare pe care ne-am tot pus-o unii dintre noi: nu ce naiba i-o fi trebuit lui să fie guvernant cînd vocaţia îi e alta, ci cum s-a simţit un om ca el în serviciu comandat de unii care nu-i ajung nici la degetul mic şi de reguli procustiene. Andrei Pleşu începe cu o confesiune ironică: "Prin fire, aveam toate datele pentru a nu ajunge ministru de Externe. Sînt sedentar. Nu pur şi simplu leneş, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului. Cred că obiceiul de a călători e un scandal. Cravata mă sufocă, costumul mă falsifică. Protocolul îmi stîrneşte ilaritate. Sînt alergic la surîsul de complezenţă, iar conversaţia "de dineu" mi se pare, intelectualmente, o umilinţă. Mă deprimă obligaţia de a rosti discursuri scrise de alţii/.../. Sufăr de sincerism, sînt dubitativ, colocvial în exces, ironic. Pentru toate aceste neajunsuri, nu există în alcătuirea mea decît o singură compensaţie: sînt politicos, adică oricînd gata să-mi fac violenţă pentru a salva aparenţele". Apoi începe să ne povestească în ce fel aceste "defecte" şi limite au devenit funcţionale în diplomaţie. Episodul se termină, ca tot ce-i bun, prea repede, lăsîndu-ne, pînă luna viitoare, sur notre soif. * Tot de caligrafia subţire ţine şi o primă parte dintr-o proză confesivă de H.-R. Patapievici, "Frau mit Herz" şi mătuşile mele, cu un subiect drag tuturor prozatorilor şi psihanaliştilor, descoperirea sexualităţii în copilărie, tratat sensibil, fără umor, încît ai putea să te întrebi ce caută într-o revistă satirică, dacă n-ai vedea că, alături de politică, cealaltă cultură intensivă de pe Plai e sexul. Autori (anonimi cei mai mulţi) altoiesc adesea cele două subiecte (cu rezultate mai mult sau mai puţin hazoase). Anonimi, dar care pot fi recunoscuţi după stil. De exemplu, nu-i greu de ghicit cine i-a luat lungul şi interesantul interviu lui Theodor Stolojan (Plaiul cu boi e clar şi o revistă de campanie pentru acest candidat) sau cine l-a mutat aici din Caţavencu pe Nelu Santinelu, căprar la Cotroceni (am apreciat naturaleţea cu care autorul intră în pielea unui răcan). * De asemenea, iubitorii vechi de Arsamatoria pot depista cîte pagini (destule) aparţin inepuizabilului Ioan Groşan. Cea mai nostimă producţie a sa din acest număr se ascunde sub numele de... Rică Răducanu. Cu marginalul Tirania lecturii, paginile Rică Răducanu vă recomandă au un preambul care îi poate convinge pe naivi că simpaticul Tamango e un obişnuit al anticariatelor şi librăriilor Humanitas. Recenziile sînt însă eşantioane de Arsamatoria sută la sută. Cum cea despre Postmodernismul românesc de Mircea Cărtărescu e răutăcioasă, ca mai toţi optzeciştii cu cel mai cunoscut, în ţară şi străinătate, dintre ei, am ales un citat din "recomandarea" unui volum apărut la Ed. Trei, Psihologia eroticii masculine de Wilhelm Steckel. Scrie Rică Groşan: "Ţin minte că pentru prima oară am dat de Wilhelm Steckel într-o mică librărie nemţească din Rio de Janeiro, unde intrasem cu Mocanu, fundaşul nostru stînga. Mi-au căzut ochii pe "Nevröse Angstzustände und ihre Bejandlung" ("Stările de angoasă şi tratamentul lor", cum ar veni la noi) şi fiindcă, din cauza cantonamentelor prelungite, tocmai treceam printr-o astfel de stare, îi fac semn lui Mocanu: "Ce zici, mîncaţi-aş, o săltăm?". Ăsta nu prea avea nevröse, că era băiat de la ţară /.../. Revenind la obiectul muncii, cel mai mult mi-a plăcut în Psihologia eroticii masculine capitolele "Profesie şi sexualitate" şi "Psihologia ejaculării precoce" pe care eu n-o am de mic, am fost beton tot timpul, de la unşpe ani. În schimb, profesia de fotbalist, prin însuşi specificul şi rigorile ei, poate produce disfuncţii ale sexualităţii, cum a păţit şi Nicu Dobrin în Mexic"... ş.a.m.d.


De unde sare iepurele boieriei
Aproape toate ziarele centrale au publicat ştirea că primul moşier întors cu acte în regulă în judeţul Iaşi este dl Răzvan Theodorescu. Acesta candidează pentru Parlament pe listele PDSR. Academicianul a primit înapoi 50 ha de teren şi cîteva de pădure, cum scrie la legea restituirii, lege împotriva căreia tuna şi fulgera acum cîţiva ani şeful partidului din partea căruia candidează dl Răzvan Theodorescu. O fi ştiut dl Ion Iliescu de revendicările "moşiereşti" ale "boierului" pedeserist? * Vajnicul domn Gh. Dumitraşcu, care-şi găsise la un moment dat un loc eligibil pe listele PDSR, în alt judeţ decît Constanţa s-a văzut măturat şi de acolo. D-sa a mai aşteptat o vreme la răspîntie - sperînd la o mînă întinsă din partea PRM -, dar cînd a văzut că disponibilitatea sa nu impresionează nici un partid parlamentar s-a hotărît "să moară frumos", adică să candideze din partea unuia dintre acele partide care există numai întrucît nu vor să sucombe. A se vedea ADEVĂRUL din 30 oct. * O duzină de parlamentari din toate partidele s-au hotărît să ceară ca salariul de parlamentar să fie luat în calcul pentru pensie, anunţă Agenţia MEDIAFAX, preluată cu voluptate de cîteva cotidiane. Ideea n-ar fi rea dacă admitem că în Parlament omul se duce ca la orice alt serviciu. În acest scop Cronicarul sugerează ca îndeletnicirea de parlamentar să fie trecută în nomenclatorul meseriilor. Dar cum parlamentarii se aleg pe liste de partid, meseriaşii despre care vorbim n-ar fi mai corect să fie plătiţi de partidele în numele cărora au ajuns în acest serviciu, nu de la bugetul obştesc de pensii? * Ministrul Mediului, dl Romică Tomescu, e vînat intens de conducerea PNŢCD care îl somează pe premierul Isărescu să-l debarce din guvern. Fruntaşii acestui partid au ajuns la concluzia că dl Tomescu a fost "infiltrat" de PDSR în PNŢCD. Această gîndire aparţine d-lui Vasile Lupu, peneţecedistul care se luptă pentru retrocedarea terenurilor agricole şi a pădurilor, fără prea multe rezultate, dacă ignorăm retrocedarea de care s-a bucurat dl Răzvan Theodorescu tocmai în judeţul pe care îl reprezintă dl Lupu în Parlament, din partea ţărăniştilor. Cronicarul, nu-şi permite să comenteze detectivistica ţărănistă, în chestiuni de infiltrare în partid. Dar nu PDSR-ul l-a propus pentru funcţia de ministru pe dl Romică Tomescu, ci PNŢCD-ul, la vîrf. Încît povestea cu "infiltrarea" se poate întoarce împotriva celor care n-au avut suficient discernămînt înainte de a-l chiti pe dl Tomescu bun de ministru. Evident că ziarele care au mediatizat intens această afacere a "infiltrării" sînt cele care găzduiesc articole de opinie nimicitoare la adresa PNŢCD. * Adevărul bagă mîna în foc prin intermediul d-lui Bogdan Chireac că România a pierdut trenul scutirii de vize. Altfel spus, şi în 2001, cetăţenii români dornici să călătorească în ţările Uniunii Europene vor fi nevoiţi să stea la coadă la ambasade. Ministrul român de Externe, dl Petre Roman, nu e de aceeaşi părere şi crede că despre pierderea acestui tren nu se poate vorbi pînă în primăvara anului viitor. S-ar putea însă ca atunci dl Roman să vorbească la trecut despre funcţia sa la Externe. * În plină campanie electorală, Partidul Democrat l-a scos din nou din mînecă pe dl Traian Băsescu, punîndu-l şef de campanie. Ceea ce dovedeşte fie că dl Băsescu a ajuns în postura făcătorului de minuni în partid, fie că, mai degrabă, în eventualitatea că PD-ul nu va obţine scorul pe care şi-l propune la alegerile generale, dl Băsescu să fie şi el un ţap ispăşitor. * Cînd preşedintele Constantinescu şi-a anunţat decizia de a nu mai candida, PDSR a afirmat, prin mai multe voci autorizate, că asta e o manevră şi că, de fapt, actualul preşedinte intenţionează să-şi depună candidatura pentru un nou mandat. PDSR n-a retractat nici pînă astăzi afirmaţia cu manevra, deşi, dacă nu cavalereşte, cel puţin pentru puterea de pătrundere a analiştilor acestui partid, n-ar fi stricat să producă măcar un post scriptum. Se pare însă că PDSR, luat de valul sondajelor de opinie, a început să se gîndească la ceea ce va face cînd se va afla la guvernare. De unde şi afirmaţia
d-lui Văcăroiu că după vreo şase-şapte luni economia îşi va reveni. Ceea ce pare un prim semnal la adresa celor care aşteaptă minuni din partea PDSR.