Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Condamnat să citească



Din Ziua (24 oct.) aflăm că un tînăr turc a primit din partea unui judecător o sentinţă mai puţin obişnuită. În loc să-şi ispăşească fapta (tulburarea ordinii publice) în închisoare, el şi-a ispăşit-o într-o bibliotecă. Alternativa fiind aşadar puşcărie-bibliotecă, tînărul ar fi preferat puşcăria, deşi judecătorul a decis altfel. Tînărul a considerat că lectura obligatorie e la fel de umilitoare ca spălatul vaselor. Comparaţia îi aparţine. N-a avut totuşi încotro şi a trebuit să citească, o oră şi jumătate pe zi, timp de 15 zile, supravegheat de un poliţist. Rolul omului ordinii publice era să se convingă de faptul că tînărul citeşte cu adevărat şi nu doar răsfoieşte cartea. Nu ne dăm seama cum putea poliţistul să fie sigur că tînărul citeşte. O soluţie pe care o sugerăm judecătorului ar fi să-i oblige pe viitorii condamnaţi la lectură să povestească ce au citit. Recenzia, iată un mod clar de a verifica lectura. l În Adev|rul literar Şi artistic nr. 688, dl Daniel Cristea-Enache semnează un pamflet contra celor care întreţin un pretins conflict între generaţii. Intitulat Rogozanii, pamflet care se referă la redactorul „Evenimentului zilei”, dl C. Rogozanu. Între păcatele fostului nostru colaborator se va fi aflînd şi o părere prea bună despre tineri, dar nu credem că dl C. R. este capul de serie în alimentarea falsului conflict cu pricina. Mi se pare că dl D. C-E. îl putea găsi singur şi chiar în paginile A.L.A. pe principalul protagonist: junele student de la Litere Marius Chivu. Despre care dl D. C-E. a scris cu multă înţelegere că A.L.A. l-a publicat, nu o dată. l Apropo de tineri. Foarte pertinente, în schimb, remarcile dlui C. Stănescu, din acelaşi număr, despre felul în care E. Simion se constituie parte civilă, ca să zicem aşa, într-un proces cu discipolii săi; „Obsedat de trădare şi trădători – obsesie veche, nemuritoare! – dl E. S. se simte trădat, părăsit şi trist, în loc să fie bucuros că tineri discipoli «încep să vorbească de alte modele» decît cele stabilite de doctrina «caietismului» (de la Caiete critice – nota Cronicarului). Curioasă pedagogie, ca şi aceea dintr-o frază care nu-mi iese din minte: «Încerc să-i susţin pe tinerii care împărtăşesc ideile mele»”. l O bună idee a avut A.L.A. cînd i-a încredinţat dlui Niculae Gheran rubrica Sertar: totdeauna, interesante observaţiile eminentului editor. l Nu foarte lizibil, în schimb, numărul triplu 7-8-9 al Mozaicului craiovean, din pricina cîtorva articole lungi ca nişte zile de post, pretenţioase (chiar dacă au idei) şi, cum să spunem, antipublicistice. l În Observator cultural (nr. 191) continuă să evolueze la paralele dna Florina Rogalski. Alte pagini, acelaşi plagiat. Oare responsabilii de la Editura Corint n-au urechi de auzit? Oare coordonatorul manualului de clasa a XII-a (dar le-a cercetat cineva şi pe cele de la clasele a X-a şi a XI-a?) este şi el surd de-adevăratelea ori, pur şi simplu, nu vrea să audă decît ce-i convine? l Observator publică (şi bine face!) pe ultima pagină a numărului cu pricina protestul A.E.R. referitor la Tîrgul Gaudeamus. Nu se putea să nu se ajungă la acapararea manifestării cu pricina în beneficiul oamenilor puterii. Semnale aveam din anii trecuţi. Ar trebui ca editurile semnatare ale protestului – cele mai mari din ţară! – să se retragă. l Răsfoind Fracturi (la o nouă... ediţie), ne dăm seama că mulţi scriitori (din toate generaţiile, nu doar din cea imberbă) sînt convinşi în sinea lor că tot ce s-a petrecut în decembrie ’89 a avut drept scop obţinerea dreptului la pornografie. E şi ăsta un drept, nu zic, dar parcă ar fi şi altele mai importante. De care scriitorii români n-au auzit. Sau care nu-i interesează. l Şi dacă tot am început cu o informaţie din Ziua, să sfîrşim la fel: din numărul din 27 oct. al cotidianului aflăm despre un mod original de a ieşi din închisoare. Nu la noi, ci în Rusia: se organizează concursuri de poezie şi de muzică vocală, cîştigătorii fiind premiaţi cu bani sau diverse obiecte, iar locul întîi fiind graţiat. Din 1000 de deţinuţi care au muşcat din momeală, 23 au ajuns pe scena unui teatru moscovit plin ochi de familiile poliţiştilor deveniţi spectatori. Un condamnat pentru jaf armat a fost desemnat cîştigător şi eliberat. Alţi cîţiva, la fel de buni, se vede, ca poeţi sau cantautori, au fost şi ei graţiaţi. Îşi vor putea începe noua carieră artistică. Dar dacă vor prefera să se întoarcă la aceea de hoţi, violatori sau ucigaşi? Niciodată frontiera dintre artă şi crimă n-a fost mai lesne trecută. Pe vremea îndepărtată a lui Sade ori chiar pe aceea apropiată a lui Genet nu se organizau asemenea concursuri. Şi ce te faci dacă condamnatul pe viaţă n-are talent de poet ori de cantautor, ci de romancier? O umbră de discriminare pluteşte peste concursul din juriul căruia a făcut parte, între alte somităţi, însuşi P.F. Patriarh Alexei.



Scandaluri de imagine



Cînd să se bucure şi preşedintele Iliescu de vizita sa oficială în Statele Unite, marile cotidiane de la Bucureşti au publicat o poză de la întîlnirea sa cu Donald Rumsfeld, secretarul american al Apărării. Între cei doi, pe masă, înfipte într-un suport, un steguleţ american şi unul... rusesc. Luaţi cu discuţiile, nici Ion Iliescu, nici însoţitorii săi Mircea Geoană şi Mircea Paşcu n-au băgat de seamă că aveau sub nas tricolorul Rusiei în locul celui autohton. Dreptate au şi ziarele. Trei oficiali români n-au avut atîta putere de observaţie pentru a remarca greşeala funcţionarilor de la protocolul Pentagonului. Dar poate că şi oficialii noştri au dreptatea lor. Nu s-au întîlnit cu Rumsfeld ca să stea cu ochii în faţa de masă, ci la interlocutorul lor american. l Mult mai greu e de explicat altceva. Premierul Adrian Năstase publică un articol în Washington Times în care afirmă că a demis trei miniştri din motive de corupţie, dar pe doi dintre ei îi ia în delegaţia PSD la întîlnirea Internaţionalei Socialiste de la Sao Paolo. Corupţi la guvern, dar buni la partid? În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu interpretează aceste mişcări contradictorii ale premierului drept dovezi că în PSD s-a instalat tensiunea şi deruta. l La Palatul Victoria se construieşte un fel de şandrama de protecţie. Obiectiv militar, aprobat de Ministerul Culturii deoarece Palatul Victoria e monument istoric. Fiind ridicată pe domeniul public, şandramaua are legătură cu terenurile de care răspunde Primăria Capitalei. Traian Băsescu a spus că el n-a dat nici o autorizaţie şi că va băga buldozerul în obiectiv. Ziarele centrale nu văd nici ele cu ochi buni această construcţie. ADEV|RUL e de părere că astfel s-a mai găsit un pretext pentru a se toca bani publici. ROMÂNIA LIBER| ia peste picior explicaţia executivului: „Tunelul lui Năstase – secret de stat”. l Grevele studenţilor au fost reflectate de cam toată presa centrală. Adevărul citează una dintre scandările studenţilor din Timişoara: „Noi sîntem viitorul. Viitorul e în stradă!”. l Singurul ziar central interesat de alegerile masoneriei din România e ZIUA. Din cauză că a scris una, alta despre acest subiect, ziarul a fost acuzat de marele maestru Gheorghe Comănescu că a interpretat părtinitor rezultatele alegerilor. Nu era mai bine dacă şi Ziua lăsa masoneria în plata ei, de fostă societate secretă care îşi spală în public şi rufele şi alegerile? l COTIDIANUL şi nu numai el ne anunţă: „Un român ar putea ajunge liderul Partidului Conservator Britanic”. Este vorba despre Michael Howard, fiul unui negustor evreu care în 1939 a emigrat din România. Că presa de la Bucureşti îl revendincă pe Michael Howard ca român e bine. Dar poate că ar fi trebuit precizat că părinţii săi au plecat din România din cauza legilor antievreieşti din acea perioadă, nu pentru că se aşteptau ca fiul lor să devină liderul Conservatorilor britanici. l Cîteva ziare printre care şi România liberă stau cu ochii pe cheltuielile făcute de PSD cu ocazia deplasării în Brazilia, pentru a vedea dacă partidul de guvernămînt nu a folosit şi bani publici în acest scop. Dar cînd din delegaţia PSD a făcut parte şi faimosul Micki, alintat de presa autohtonă şi internaţională cu supranumele de Şpagă, ce rost mai au asemenea cercetări? l Mai interesantă pare monitorizarea disputei dintre Rodica Stănoiu, ministrul Justiţiei, şi Ioan Rus, ministrul Administraţiei şi Internelor care se acuză reciproc de lipsa de reforme, din cauza raportului de ţară despre România al Uniunii Europene. Acuzaţii făcute pe principiul „Scapă cine poate” atunci cînd partidul nu-i scapă pe toţi. Rodica Stănoiu îşi trage forţele de la Palatul Cotroceni, susţin cunoscătorii, în vreme ce Ioan Rus se bizuie pe protecţia prim-ministrului Năstase. Aşa că, dacă din duelul celor doi va apărea şi o victimă, ne vom putea da seama care mai e raportul de forţe dintre Cotroceni şi Palatul Victoria, dominat pînă acum de Ion Iliescu.