Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Lettre de toamnă

Ştim din experienţă ce dificil a devenit să aduci în paginile publicaţiilor româneşti cei mai buni autori străini contemporani, atunci cînd eşti corect dar n-ai bani pentru sumele cerute de agenţii literari, de editurile şi revistele ce deţin copyright-ul. Cîtă corespondenţă (şi umilinţă) pentru a obţine dreptul de publicare, fie şi a unui fragment, la un preţ simbolic, dacă nu pe gratis! Destule reviste româneşti ignoră încă legea drepturilor de autor, traducînd cu dezinvoltură tot ce le place (interviuri, eseuri, articole, poeme, fragmente de roman) în ideea că cine stă să controleze colţul nostru sărac de lume şi că scopul scuză mijloacele. Profesionalismul implică însă şi respectarea legii, iar cei cinci oameni care fac ediţia română Lettre Internationale - B. Elvin, Irina Horea, Alexandru Al. Şahighian, Despina Ţurlea (secretar de redacţie) şi Sanda Gusti (prezentare grafică) - sînt nişte profesionişti desăvîrşiţi. Că nici ei nu stau pe roze cu banii se vede din faptul că proporţia de contribuţii româneşti la sumar a crescut, după cum s-au înmulţit şi fragmentele din cărţi în curs de apariţie, ale căror drepturi sînt deja cumpărate de Editura Univers. (Nu ne ajung laudele pentru orientarea acestei edituri spre cărţile străine cele mai bune ale momentului, pentru promptitudinea cu care sînt puse la dispoziţia cititorului de la noi, în special prin strădania Denisei Comănescu. Cît timp mai există oameni atît de pasionaţi de munca lor, atît de altruişti precum cei de la Lettre, de la Univers, de la Humanitas, cei din jurul lui N. Ţone - şi mai sînt şi alţii - e bine. Bine pentru noi, cititorii.)  Revenind din elanul de recunoştinţă pentru cei ce îşi sacrifică timpul şi neuronii ca să ne dea de citit texte de prima mînă, să vedem ce conţine nr. 35 al revistei Lettre Internationale. Tema grupajului central, intitulat Rivalii, o constituie luptele la vîrf, pentru putere, între personalităţi politice, confruntările de idei între intelectuali cu convingeri diferite, concurenţa. Contribuţiile sînt exclusiv româneşti: Pavel Câmpeanu, - Stalin-Troţki; chipeşul istoric multimediatizat Adrian Cioroianu, Lupta pentru partid: Dej-Pătrăşcanu; Alexandru Al. Şahighian, Două dueluri: Lîsenco-Vavilov şi Goebbels-Rosenberg; Adrian Mihalache, Microsoft-Macintosh.  Din secţiunea Berlin - din faţă şi din profil, remarcabile prin calitatea literară sînt textele a două prozatoare stabilite în Germania, una venind din Bosnia, Dubravka Ugresic, alta din România, Herta Müller, ambele adînc marcate de ţara de origine şi viaţa în comunism. Dar cele mai originale şi tulburătoare impresii despre Berlin aparţin unui nume necunoscut nouă pînă acum, scriitorul şi fotograful sloven trăitor în Franţa, Evgheni Bavcar. Autorul eseului Berlin şi vîntul e orb din copilărie şi cunoaşterea capitalei germane (comparată mereu cu Parisul) îi e posibilă doar prin mirosuri, sunete, suprafeţe pipăite. Simţurile fotografului orb, de o acuitate teribilă, reţin şi interpretează nu peisajul citadin ci o atmosferă definitorie, detalii declanşînd imagini mentale.  Aşa-numita proză de ficţiune domină Biblioteca L.I. în care sînt incluşi scriitori faimoşi precum Bohumil Hrabal, Christa Wolf, Ian McEwan, Bernard Schlink - toţi cu fragmente din romane ce vor apărea în curînd la Univers. Tot aici îl găsim cu o proză şi pe Antonio Tabucchi - dar tradus din engleză şi cu bibliografia incompletă (doar pînă în 1994, nici măcar Pretinde Perreira, apărut şi la noi, nu figurează, ca să nu mai vorbim de Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro, apărut în 1997 ş.a.) a ediţiilor traduse în engleză ale scriitorului italian. (Na, că am găsit totuşi un nod în papură!) În această companie, povestirea lui Cristian Teodorescu, Fundaţia, nu e cu nimic mai prejos, dimpotrivă (nu că e al nostru, dar proza lui e cu adevărat reuşită).  Programul revistei de a ne ţine la curent cu dezbaterile de idei, cu opinii ale unor intelectuali din tabere diferite ale zonelor fierbinţi, cu reinterpretarea istoriei secolului din perspectiva 2000 e onorat cu brio în partea de Comentarii şi scrisori, din care totul merită citit.  Am lăsat pour la bonne bouche eseul strălucit cu care se deschide revista, intitulat chiar Deschideri şi datorat lui Simon Leys - "sinolog, istoric literar şi scriitor născut la Bruxelles şi care trăieşte în Australia" - după cum aflăm din lista de autori a numărului. Ce idee a avut el? A luat frazele de început ale unor cărţi universal cunoscute şi a analizat strategia diferiţilor autori în aceste "atacuri" menite să capteze din primul moment interesul cititorului. Simetric, s-a ocupat şi de finaluri (dar mai puţin). Spiritual şi subtil, eseul e o delectare. În plus e şi foarte bine tradus de Theodor Rogin, care a căutat pentru multele citate cele mai bune versiuni româneşti tipărite de-a lungul timpului.


Bugetul şi prostituţia

Fostul şi actualul director al EVENIMENTULUI ZILEI se pîndesc reciproc la cotitură, de mai mulţi ani încoace. Cei doi îşi fac numărul fiecare, în parte, cu un aplomb de pistolari de Far West, aplomb susţinut de mijloace personale. Actualul director al Evenimentului îl atacă pe Ion Cristoiu fără a-i da numele, cel mai adesea, ceea ce, fireşte, produce mari vărsări de adrenalină în eprubetele lăuntrice ale celui vizat. Dar şi reciproca e valabilă. Cu deosebirea că Ion Cristoiu, director al unui cotidian de buzunar, AZI, îl atacă pe Cornel Nistorescu pentru a mai cîştiga ceva cititori pentru ziarul pe care îl conduce. Ridicolul situaţiei e că Ion Cristoiu, cel care pe vremea cînd conducea Evenimentul zilei putea considera că e un factor de influenţă în politica din România, consideră şi acum, ca director la Azi, ziar cu tiraj redus, că are acelaşi rol. De curînd, simţindu-se atacat de Cornel Nistorescu, editorialistul de la Azi îi face un portret mizerabilist lui Nistorescu, după care adaugă că obiectul, adică Nistorescu, îi e dator, pentru că a ajuns în presă, graţie lui Ion Cristoiu. Cu alte cuvinte, reproducem spusele lui Ion Cristoiu, un consumator de chiftele la recepţii, Nistorescu, face azi şi drege, nu contează ce, din punctul nostru de vedere. Fiindcă Ion Cristoiu îşi reaminteşte că l-a făcut gazetar pe Cornel Nistorescu. De aici reiese că un analist care se consideră infailibil, Cristoiu, a fost păcălit de un viitor consumator de chiftele care se ocupă cu gazetăria în timpul care îi rămîne, adică Nistorescu, portretizat de Cristoiu. Asta nu-l împiedică pe Ion Cristoiu să se laude că Nistorescu a ajuns în presă cu ajutorul său. * Revista CAPITAL se laudă că a republicat un articol despre afacerile lui Dinu Patriciu deoarece, susţine redacţia Capitalului, Dinu Patriciu ar fi cumpărat tot tirajul revistei, pentru a nu se afla cu ce afaceri se ocupă. Cum Cronicarul a apucat să cumpere un exemplar din precedentul număr al revistei Capital, se pare că acţiunea de care e învinovăţit Dinu Patriciu n-a reuşit. Pe de altă parte, Capital recunoaşte că nu are un tiraj şi o distribuţie prea strălucite de vreme ce un număr al revistei a putut fi cumpărat la ordinul unei persoane.  Se pare că marea şansă a PDSR de a avea şi un boier de viţă veche cu conacul recîştigat în rîndurile sale dispare. Academicianul Răzvan Theodorescu nu are acte pentru conacul pe care l-a cerut în proprietate, ca moştenitor. Chestiune de amănunt, în aparenţă, dar problemă de fond altfel - academicianul cu moşteniri de dreapta, dar cu înclinaţii de stînga se pare că nu prea are moştenirile conacale pe care le revendică, deşi, istoric fiind, ar fi trebuit să ştie cum stau lucrurile măcar în propria sa familie.  În plină campanie electorală, unul dintre sindicatele din TVR a declarat grevă, blocînd astfel difuzarea mai multor emisiuni. În acelaşi timp, diverse alte sindicate şi-au adus mica lor contribuţie, de a bloca, pe ici pe colo, economia şi aşa ştrangulată a României. Evident că asta s-a întîmplat fără vreo comandă politică, deşi PDSR a dat semnalul, în ultima vreme, de nesupunere sindicală, indiferent ce s-ar întîmpla, prin afirmaţia că actuala putere a prăbuşit economia României. * Totuşi, dacă ne întoarcem la revista Capital, impozitarea industriei sexului, cu tot ce înseamnă ea, ar putea rezolva o parte dintre problemele bugetare ale României, cu o condiţie - legalizarea prostituţiei.